DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine.

Psalmul 9.10

Trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu, înainte de a te putea încrede în El; iar cu cât te încrezi mai mult în Dumnezeu, cu atât Îl cunoști mai bine. Nu există nimic, în această lume, care să fie așa de binecuvântat ca o viață de credință simplă. Însă aceasta trebuie să fie o realitate, nu doar o mărturisire. Este cu totul zadarnic să vorbești despre trăirea prin credință, în timp ce inima se sprijină în secret pe făptură. Adevăratul credincios are de-a face, în mod exclusiv, cu Dumnezeu. Își găsește toate resursele în El. Aceasta nu înseamnă că subevaluează instrumentele sau canalele pe care Dumnezeu a ales să le folosească; din contră, le prețuiește nespus; și le apreciază ca fiind mijloacele pe care Dumnezeu le folosește spre ajutor și binecuvântare. Dar El nu permite ca ele să-l distanțeze de Dumnezeu. Limbajul inimii lui este acesta: „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aștept. Numai El este stânca mea” (Psalmul 62.5,6).

Continue reading “DOMNUL ESTE APROAPE”

DOMNUL ESTE TURNUL MEU DE SCĂPARE

De-a lungul vieții, toți trecem prin perioade în care avem nevoie de încurajările din Psalmul 91. Mulți creștini citează pasajele care vorbesc despre protecția și victoria promise de Dumnezeu, dar puțini realizează care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru ca aceste promisiuni să devină realitate în viețile noastre. Dumnezeu ne iubește necondiționat și tot ce cere să facem este spre binele nostru. Dar dacă alegem să ne îndoim de dragostea Lui Dumnezeu, să ne temem de greutăți și să ne îngrijorăm de ce va veni, nu beneficiem de protecția și binecuvântările care sunt deja pregătite pentru noi.

  • Psalmii 91:1-2 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
Continue reading “DOMNUL ESTE TURNUL MEU DE SCĂPARE”

Beni FĂRĂGĂU: “Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru gândurile care mi-au mângâiat inima”

beni-faragau

Beni Fărăgău:

Am avut doua luni de primavară. Desi era toamnă, frunzele cădeau, Filip era în picioare, venea la birou. După care a urmat un RMN si un verdict. Era înainte de Crăciun, laboratoarele închise, medicii plecati in concediu de anul nou si noi eram torturati de asteptare. Am chemat salvarea si am fugit până in Viena. Mai întâi, o veste bună. Am sărit de bucurie. Am sunat acasa: e operabil. Nu-i limfom. Dar a venit neurochirurgul si el m-a chemat afară. Continue reading “Beni FĂRĂGĂU: “Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru gândurile care mi-au mângâiat inima””

RELIGIA ÎN ȘCOALĂ: Câteva idei și móstre din opera clasică

biblia“A nu ști Biblia, în speță Vechiul Testament și Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultură îngrozitoare.”

Gabriel Liiceanu

Subiectul religia în școală este unul fierbinte acum. De aceea nici nu mai e nevoie de multă teorie, deoarece  asta ne-ar îndepărta de chestiune și mai mult, mai ales că părerile pot fi (pentru aproape orice) pro sau contra.

Însă, pentru a clarifica un punct sau două, esențiale, voi pune o întrebare pertinentă – Fără Eminescu, ce ar fi educația și cultura elevilor români?  Dar, totdată, mai pun și o a doua întrebare, la fel de îndreptățită –  Fără Dumnezeu, ce ar fi educația și cultura elevilor români?

Continue reading “RELIGIA ÎN ȘCOALĂ: Câteva idei și móstre din opera clasică”

Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele!

goverse-Luke-18-1-NIV-111313Rugați-vă întotdeauna.

Efeseni 6:18

Câte rugăciuni am spus din momentul în care am învățat să ne rugăm! Prima noastră  rugăciune a fost o rugăciune pentru noi însine; L-am rugat pe Dumnezeu să aibă milă de noi si să ne ierte păcatele. El ne-a auzit. Dar după ce ne-a îndepărtat păcatele ca pe un nor, nu ne-am oprit. A trebuit să ne rugăm pentru harul sfințitor, constrângător si restrângător. Am continuat să cerem o reînnoire a credinței, împlinirea făgăduințelor, izbăvire din ispite, putere în nevoie și ajutor în ziua încercării. Am fost nevoiți să mergem la Dumnezeu ca niște copii cerșetori. Continue reading “Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele!”

Întoarce-te mereu la Cruce, lasă-ți povara și laudă-L pe Domnul

16237Ei vor lăuda căile Domnului

Psalm 138:5

Crestinii încep să „laude căile Domnului” atunci când își lasă povara la cruce.

Nici o cântare a îngerilor nu poate fi mai dulce decât primul cântec de bucurie care țâșnește din adâncul sufletului păcătosului iertat de Dumnezeu.

Știti cum îl descrie John Bunyan?. El spune că, atunci când sărmanul Pelerin își lasă povara la cruce, face trei salturi mari și își continua drumul cântând: Slăvită cruce, binecuvântat mormânt / Slăvit să fie Omul care v-a sfințit murind! Continue reading “Întoarce-te mereu la Cruce, lasă-ți povara și laudă-L pe Domnul”

Nu uita ce a făcut Dumnezeu pentru tine

Micah 6.8Voi vesti îndurările Domnului, faptele lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi. 

Isaia 63:7

Poti să nu faci asta? Există îndurări pe care nu le-ai experimentat? Chiar dacă esti nefericit acum, poti să uiti ceasul binecuvântat în care Isus te-a întâlnit si ți-a spus „vino la Mine”? Poti să nu-ti amintesti momentul când ti-a desfăcut cătusele, ți-a aruncat lanțurile la pământ si a spus „am venit săți dezleg legăturile și să te eliberez?” Daca ai lăsat ca dragostea și părtășia cu Christos să se răceasca, cu siguranță că ai niste pietre de hotar încă neacoperite de mușchi pe drumul vieții, care poartă fericita amintire a harului Său față de tine. Continue reading “Nu uita ce a făcut Dumnezeu pentru tine”

Protectia Lui Dumnezeu

ClarkKenningtonDa, El te scapa de latul vânătorului.

Psalmi 91:3

 Dumnezeu îsi scapa poporul „de latul vânatorului” în doua sensuri: de si din. Mai întâi, El îi salveaza de lat, fiindca nu îi lasa sa fie prinsi de el. In al doilea rând, daca totusi sunt prinsi, El îi scapa din el. Prima fagaduinta este cea mai pretioasa pentru unii; pentru altii, a doua este mai buna. „Da, El te scapa de latul vânatorului“.

Cum? Problema este adesea mijlocul prin care Dumnezeu ne scapă. Continue reading “Protectia Lui Dumnezeu”

Fericirile (4)

Biblia deschisaFerice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Evanghelia lui Matei, 5. 6

Scopul vieții  determină  ceea ce se întâmplă în viața oamenilor. Majoritatea lor caută fericirea și de aceea  trăiesc  într-un anumit fel în care speră că vor fi fericiți.

Oamenii caută fericirea în posesiuni  și în afirmarea de sine. Însă  mulți  o caută și în imoralitate. Dar toate acestea, fie mai curând, fie mai târziu, n-o realizează, și un gust amar le umplu sufletul lor.

 Celebra familie Rockefeller  are ca mod de gândire și manifestare ideea de a arăta că ei pot să aibă ce vor și că pot și determină viitorul multora. Nici cei de la începutul lumii nu au fost mult diferiți în mentalitate; ei au zis:  „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume“. (Geneza, 11.4)

Fericirile, spuse ucenicilor de către Domnul Isus, arată un fapt paradoxal, pentru a fi pe calea bună, a fericirii, trebuie ca mai întâi să se întâmple ceva care să ne oprească din alergarea noastră după fericire. Continue reading “Fericirile (4)”

Un act imperativ (1)

by George Danciu

“Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.  De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

        Efeseni, 5.15-18

Poruncile Domnului sunt imperative!

 

E de pomină  și binecunoscută povestea cu paznicul de noapte dintr-un sat de munte. Acesta trebuia să trezească sătenii  atunci când veneau lupii la oi sau dacă era vreun incendiu în sat. Însă s-a întâmplat că paznicul   striga în miez de noapte, când somnul oamenilor le era cel mai dulce:  “Treziți-vă, lupii atacă oile!“, dar când sătetenii erau în picioare, în stare de alertă, el le spunea candid “Am glumit. Culcați-vă, oameni buni!” Dar a venit și vremea când lupii  flămânzi Continue reading “Un act imperativ (1)”