Am urmărit cu multă atentie comentariile si analizele scrise vara aceasta privind Europa dintre anii 1968 si 2018.
Cincizeci de ani. Jumătate de secol. Ce s-ar putea spune, in câteva cuvinte, despre Europa acestor ani? In vasta lor majoritate, comentariile au accentuat ascensiunea secularismului in Europa, spre bine, zic ele.
Anul 1968 a fost un an de ruptură. Ruptura intre generatii si intre cele doua Europe, de est si de vest. A fost anul in care tinerii Europei occidentale s-au detașat ireversibil de valorile părintilor lor, optând pentru secularism si valorile lui: divort, emancipare sexuala, ateism, avort, contraceptive, pornografie, concubinaj, dizolvarea familiei si căsătoriei. Detasarea s-a produs abrupt si s-a manifestat in proclamatiile, protestele si actiunile studentilor din acel an. A fost anul protestelor masive ale studentilor francezi in mai, urmate de protestele la fel de masive ale studentilor din Mexico City. Tot in acelasi an, in Statele Unite studentii si generatia tânără au lansat proteste masive impotriva razboiului SUA in Vietnam si miscări de emancipari sociale si sexuale in San Francisco. In acelasi an a fost asasinat liderul miscării pentru drepturi civile a populatiei de culoare din Statele Unite, pastorul Martin Luther King. Anul 1968 a fost un an al exuberantei si mesianismului revolutionar in care generatia mai in vârstă a cedat, in mod treptat, presiunilor generatiei tinere. Revolutionarii anilor 1968 au promis o noua epoca, seculara, prospera si dezancorata de traditiile si constrangerile sociale mostenite de la părintii lor. Continue reading “1968-2018: 50 de ani de înstrăinare și separare” →