Despre viață când moartea își arată fața hâdă

by Teofil Gavril

Cel mai probabil omenirea în toată existența ei nu a experimentat sărbătorile învierii în acest mod. E un timp al fricii, limitării, restricțiilor, veștilor rele, izolării dar și al morții. Moartea nu e ceva nou, cu siguranță nu acum sunt cei mai mulți morți, au fost și perioade mult mai rele dar moartea de data asta s-a costumat diferit și pare mai înfricoșătoare în mantaua ei transparentă ai apoi prin aparițiile spectaculoase după ce a încercuit omul pe toate părțile. Ne temem că poate apărea oriunde și în multe locuri în același timp.

Totuși celebrăm învierea, celebrăm viața și asta aduce speranță, aduce lumină, aduce bucurie. Da, e drept, e o bucurie firavă și plăpândă […] Read on »

Daniel Branzei: Nimeni nu s-a gândit la așa ceva

Până una alta, mă mărturisesc înaintea voastră cu trăirile mele, cu spaimele mele și cu izbăvirile Domnului. Ce am observat în mine și în cei din jurul meu?

În primul rând am observat refamiliarizarea cu moartea ca eveniment cotidian, inevitabil. America veacului modern a exilat moartea în curtea din spatele casei, in The Backyard, ascusă pe cât se poate cu cortine și panouri. America caselor mortuare ne-a obișnuit cu o moarte frumoasă, cu morți „făcuți frumoși“ cu tot felul de cosmeticale și pomezi și cu cimitire fără cruci, ca niște pajiști odihnitoare. Aici nimeni nu vrea să mai moară. Toți fac exerciții pentru întreținerea formei fizice și țin diete pentru prelungirea vieții. Nimic rău în asta. Continue reading “Daniel Branzei: Nimeni nu s-a gândit la așa ceva”

Va lovi moartea la întâmplare?

I-am auzit pe mulți care au spus că situația de acum e ca o ruletă rusească, nu se știe în dreptul cui va fi glonț pe țeavă. Eu știu că un creștin nu e la voia sorții, ci în mâna lui Dumnezeu. Un creștin niciodată nu moare sau trăiește la întâmplare, ci totul e calculat și gândit în dreptul lui. Eu nu depind de “noroc”, ci de voia lui Dumnezeu. Continue reading “Va lovi moartea la întâmplare?”

Fii gata oricând

Fiind în Atlanta am luat Uberul spre un meci de Baschet. Soferul, mare fan al decedatului Kobe Bryant, era în stare de șoc. Apoi când am ajuns la stadion am văzut poza lui Kobe peste tot. Vestea morții lui și a fiicei sale a șocat întreaga lume, mai ales America. Iată că moartea nu se uită la vârstă, la faimă, la bani, la faptul că ești într-un elicopter personal, ci când lovește trebuie să fii gata să dai ochii cu Dumnezeu, Judecătorul celor vii și al celor morți.

Aud adesea: “Domnul vine!” Iar mulți zic că El nu mai vine, dar iată că întâlnirea cu El vine chiar dacă momentan nu la comun, totuși, pe rând, suntem luați cu toții de moarte spre viața de apoi. Pentru Kobe și fiica sa, putem spune că Domnul a venit, alergarea lor s-a terminat. Continue reading “Fii gata oricând”

Învierea la credință a lui Tolstoi

“În această carte, spuneti-le – încheie el – este scris tot. Știu carte? … Englezul scoase câteva exemplare legate din Noul Testament.”  (Tolstoi, ÎNVIEREA)

Evanghelia, o putere la îndemâna omului!

În Rusia,  din punct de vedere literar, secolul XIX a fost dominat de cei doi geniali  scriitori existențialiști, Dostoievski și Tolstoi. Dar aceștia au influiențat nu doar scriitorimea rusă ci și pe aceea occidentală, trecând granițele secolelor  XX și XXI, marcând scrisul marilor scriitori care vor veni după ei (Marcel Proust, William Faulkner, Albert Camus, Franz Kafka, Henry Miller, Gabriel García Márquez, Vladimir Nabokov, Henry James, Ernest Hemingway, Mircea Eliade, Nicoale Breban…).

Tolstoi, însă, a înțeles cel mai bine drama profundă a omului. El nu numai că a înțeles condiția umană, ci, aproximativ în ultimul deceniu de viață,  a și căutat să trăiască într-o relație cât mai corectă față de Dumnezeu creatorul și susținătorul vieții. Continue reading “Învierea la credință a lui Tolstoi”

„Până ce moartea ne va despărţi”. Și dacă o face prea repede?

by Carmen Lăiu

La doar câteva minute după ce soţul ei, Spencer, de numai 36 de ani, respirase pentru ultima dată în salonul ce-i devenise casă în ultimele săptămâni de la diagnosticarea cu cancer, jurnalista Christina Frangou s-a simţit neînstare să deschidă ușa salonului, spre holul plin de prieteni. În faţa ușii, suspinând că nu știe încotro să o ia, a primit de la tatăl său un răspuns cu bătaie lungă, ce avea să o ghideze prin lunile și anii de durere: „Vom merge mai departe.”

O văduvă tânără, care și-a pierdut soţul înainte de a treia aniversare a nunţii, este doar un număr care rotunjește o statistică. Dar în spatele cifrelor se ascund întotdeauna istorii, frângeri, suferinţe greu de captat în cuvinte și un drum anevoios prin deșertul vieţii de văduvie. Continue reading “„Până ce moartea ne va despărţi”. Și dacă o face prea repede?”