Paul Dan: Din cugetările contemporane ale pastorului Daniel Chiu

 Biserica Logos din Chicago unde slujește pastorul Daniel Chiu a fost greu încercată prin amenințările primarului și guvernatorului statului Illinois. Situația lor a ajuns la Curtea Supremă, de aceea, vă rog să mijlocim pentru ei. În cele ce urmează, vă recomand dintre meditațiile sale de mare valoare.

Isaia 6:8-13 Drumul fără întoarcere…
Slujba lui Isaia pentru popor e: “fă-l tare de urechi și astupă-i ochii să nu vadă, să n-audă, să nu înțeleagă, să nu se întoarcă și să nu fie tămăduit!” (10)
Contrariați?
Domnul Isus spune că El vorbește în pilde cu același scop, și citează Isaia 6:8-13 (Matei 13:14). Continue reading “Paul Dan: Din cugetările contemporane ale pastorului Daniel Chiu”

Adrian Papahagi: Fiindcă unii mă întreabă, iată ce pot spune despre grafia numelui Mântuitorului

Cei care suntem ortodocși scriem numele Mântuitorului “Iisus Hristos”, fiindcăcreștinismul nostru e de sorginte bizantină, iar în greaca Noului Testament găsim Ἰησοῦς Χριστός. Vocala η se pronunța mai degrabă [e] în greaca clasică, dar în perioada bizantină s-a închis la [i], așa încât Ἰη a devenit “Ii”, deci avem doi de ‘i’: Iisus. Firește, e un pedantism să pronunțăm doi de [i] în română, astfel încât se aude doar un fonem în prima silabă [i-‘sus].

În latină, η a fost transliterat ca “e”, iar “I” se scria uneori lung (“J”) la început de cuvânt, ceea ce a dat în diverse limbi occidentale “Jesus” (acel “j” a rămas [j] în unele vernaculare, precum germana, dar se pronunță [ʒ] în franceză, [dʒ] în engleză sau italiană, [x] în spaniolă).

Grecescul χ (chi), la origine [kʰ], a devenit [h] în greaca bizantină, deci avem Hristós. Latina a transliterat cuvântul grecesc, care înseamnă “Unsul lui Dumnezeu”, echivalând consoana χ cu digraful “ch”, deci “Christus”, pronunțat însă fără aspirație, [k]. Pe filiera latină avem în română “creștini”, nu “hreștini”, creștinism, nu “hreștinism” și Cristian/Cristiana, nu Hristian/Hristiana. Continue reading “Adrian Papahagi: Fiindcă unii mă întreabă, iată ce pot spune despre grafia numelui Mântuitorului”

Clarificare de excepție cu privire la Cina Domnului

Premiza articolului: Cina se ia cu pâine, nu cu azimi!

Călăuzit de Duhul Sfânt, apostolul Pavel a scris în anul 56, în Întâia epistolă către  Corinteni că:

 

„…am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrulacesta spre pomenirea Mea.”  Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în le Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.”  Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:23-26)

Întrebarea este, de ce NU A ALES apostolul Pavel să scrie că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, „a luat o azimă”? De ce NU A ALES apostolul Pavel cuvântul azimă din moment ce apostolul a folosit în aceiași epistolă, în capitolul 5:8, termenul la plural azimile, iar apostolul Pavel știa că la instituirea Cinei, Domnul Isus, a folosit azimă?

Ce l-a determinat pe apostolul Pavel să folosească cuvântul pâine („αρτος” în limba greacă), în loc de azimă (αζυμος în limba greacă)? Continue reading “Clarificare de excepție cu privire la Cina Domnului”

Daniel Branzei – Inedit la Cina Domnului

 Cina Domnului

Condițiile grele ne pun probleme grele și este normal ca soluțiile să nu fie  ușoare. Întrebarea circulă mult și în America. Mi-a plăcut răspunsul dat de Pipper: „Acolo unde nu există legi precise (porunci) în Noul Testament avem libertate să facem în multe feluri.“ Probabil că tocmai de aceea nu avem un tipar precis, doar un îndreptar pentru starea sufletească în care luăm Cina Domnului.

Îmi aduc aminte că, aflat într-o vizită la Radăuți, păstorul Purel m-a rugat să dau Cina împreună cu ei. N-am vrut. A insistat. Am cedat. Omul care s-a văzut „înlocuit“ din cauza prezenței mele, m-a oprit la sfârșit și mi-a spus roșu de satisfacție Continue reading “Daniel Branzei – Inedit la Cina Domnului”

Cum ne închinăm?

Oamenii nu pot să creadă că Dumnezeu nu primește omul în închinare decât în termenii Lui. Asta numim noi principiul regulativ. Am observat din experiență că ori de câte ori vorbesc despre el, de la oameni ignoranți și aroganți până la doctori în teologie, batjocoresc acest principiu ca fiind absurd, extremist și imposibil de respectat. Exact reacția lui David la trăsnirea [poporu]lui Iuda. De fapt, oamenii se plâng că Dumnezeu este prea sfânt, prea strict și că nu se lasă mânjit de mâinile lui Uza. Principiul rămâne în picioare oricum iar dovada e trăsnirea lui Uza. Continue reading “Cum ne închinăm?”

J. Lee Grady: Focul rugăciunii – DUHUL SFÂNT NU E DE VÂNZARE

Prietenilor mei baptiști și rădăcinii mele baptiste!

  «Mulți învață că darul vorbirii în limbi  “a încetat” odată cu primii apostoli – chiar dacă predicarea, convertirea, botezul în apă și oricare alt har din Noul Testament au continuat fără întrerupere. Există un motiv simplu  pentru care vorbirea în limbi a fost respinsă. Diavolul știe că este o armă spirituală puternică și el vrea să o fure din arsenalul nostru. Noi trebuie s-o recuperăm.»

 În anul 1976, când mă pregătisem să intru în primul meu semestru de liceu, am aflat că femeia care preda la clasa mea de școală duminicală era “carismatică”.  Nu știam ce înseamnă termenul. Mi se părea că indică vreo problem de sănătate cu spatele.

Nu auzisem niciodată nici termenul glosolalie. Și el mi se părea a desemna o boală îngrozitoare. Eram un adolescent care făcea parte din Convenția Baptistă de Sud, care nu fusese niciodată la vreo întâlnire penticostală. Dar June Leverette mi-a captat atenția în ziua când Continue reading “J. Lee Grady: Focul rugăciunii – DUHUL SFÂNT NU E DE VÂNZARE”

Învierea la credință a lui Tolstoi

“În această carte, spuneti-le – încheie el – este scris tot. Știu carte? … Englezul scoase câteva exemplare legate din Noul Testament.”  (Tolstoi, ÎNVIEREA)

Evanghelia, o putere la îndemâna omului!

În Rusia,  din punct de vedere literar, secolul XIX a fost dominat de cei doi geniali  scriitori existențialiști, Dostoievski și Tolstoi. Dar aceștia au influiențat nu doar scriitorimea rusă ci și pe aceea occidentală, trecând granițele secolelor  XX și XXI, marcând scrisul marilor scriitori care vor veni după ei (Marcel Proust, William Faulkner, Albert Camus, Franz Kafka, Henry Miller, Gabriel García Márquez, Vladimir Nabokov, Henry James, Ernest Hemingway, Mircea Eliade, Nicoale Breban…).

Tolstoi, însă, a înțeles cel mai bine drama profundă a omului. El nu numai că a înțeles condiția umană, ci, aproximativ în ultimul deceniu de viață,  a și căutat să trăiască într-o relație cât mai corectă față de Dumnezeu creatorul și susținătorul vieții. Continue reading “Învierea la credință a lui Tolstoi”

Răspuns lui Bogdan Mateciuc și preotului Cristian Stavriu

 Le datorăm acestor creștini ortodocși un răspuns la articolul lor de denigrare a preotului ortodox Dumitru Cornilescu și a traducerii în limba română  “Biblia Cornilescu 1921”.  Au avut această atitudine de denigrare gratuită și neproductivă în timp ce, în fond, suntem toți cei implicați aici de aceeași parte a baricadei. Neavenită cu atât mai mult cu cât  “Viata si lucrarea lui Dumitru Cornilescu” scrisă de Alexandru Maianu i-a stat la îndemână lui Bogdan Mateciuc  http://biblia.pentruviata.ro/Cornilescu.pdf ca suport informativ, doar că orbit de bârna din ochi a reușit să denatureze realitatea, inversând-o în mod fraudulos. Continue reading “Răspuns lui Bogdan Mateciuc și preotului Cristian Stavriu”

Mecanismul ispitirii Evei se regăsește și în cazul căderii celor mai titrați creștini

B I N E 

s a u

DUMNEZEIESC ?

De ce binele fără Dumnezeu nu este îndeajuns de bine

de John Bevere

CUM S-A ÎNTÂMPLAT?

Nu vă înșelați preaiubiții mei frați: orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor…

—Iacov 1:16–17

[Creștinul] nu crede că Dumnezeu ne va iubi pentru că suntem buni,
ci că Dumnezeu ne va face buni, tocmai pentru că ne iubește…
—C.S. Lewis

În acea zi, petrecută în Suedia, am rămas în camera de hotel, uluit, cu emoțiile răvășite. Eram plin de reverență în fața răspunsului divin, cu privire la suferința resimțită de mine pentru moartea celebrei femei, însă eram, totodată, tulburat. Rămăsesem confuz și aveam încă multe întrebări. După ani în care fusesem implicat în slujire, în care scrisesem cărți și predicasem creștinilor de pe toate continentele (mai puțin Antarctica), neștiința mea cu privire la ce este, cu adevărat, binele, tocmai fusese expusă. Continue reading “Mecanismul ispitirii Evei se regăsește și în cazul căderii celor mai titrați creștini”

O nouă ediție a Muzeului Bibliei la Timişoara cu exponate noi

La Bastionul Theresia din Timişoara a avut loc deschiderea oficială a unei noi ediții a Muzeului Bibliei, în data de 17 Septembrie 2019.

Evenimentul este organizat de către Asociația Renaşterea Familiei în colaborare cu Consiliul Judetean Timiş,  Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara,  Mitropolia Banatului, Liceul Teologic Penticostal Logos şi Radio Vocea Evangheliei. Continue reading “O nouă ediție a Muzeului Bibliei la Timişoara cu exponate noi”