Category: Biblia

The blessing of giving

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, IncurajareLeave a comment

And remember the words of the Lord Jesus, that He said, ‘It is more blessed to give than to receive.’ ”

Acts 20:35c | NKJV

In a world often consumed by materialism and self-interest, there is a powerful force that can transcend boundaries and create profound positive change – the gift of giving. From small acts of kindness to larger philanthropic gestures, the act of giving holds immeasurable blessings for both the recipient and the giver. In this article, we will delve into the transformative power of generosity and how embracing it can enrich our lives.

Giving is a universal concept that knows no barriers or boundaries. Whether it is monetary donations, volunteering time, or simply lending a listening ear, the act of giving imbues our lives with a sense of purpose and fulfillment. By helping others in need, we tap into our innate capacity for empathy and compassion, fostering a deeper understanding of the human experience. This heightened awareness opens doors to personal growth, broadened perspectives, and meaningful connections with our communities.

Moreover, an important aspect of giving is the impact it has on the giver’s well-being. Numerous studies have demonstrated that acts of generosity enhance not only our happiness but also our physical and mental health. The release of endorphins, often referred to as the “helper’s high,” brings about a sense of joy and heightened self-worth. Researchers have even found that generous individuals experience lower blood pressure, reduced stress levels, and increased overall life satisfaction.

The blessings of giving extend beyond personal well-being and manifest in the form of stronger communities. Through acts of kindness and support, we create positive ripple effects that inspire others to do the same. The blessings multiply as the collective power of giving spreads, leading to a society fostered on compassion, unity, and social harmony.

In conclusion, the blessing of giving is a transformative force that has the power to shape lives, create connections, and nurture the common good. By embracing generosity, we not only enrich the lives of others but also experience a myriad of personal benefits. Let us cultivate a giving spirit and unlock the boundless blessings that lie within each act of kindness.

Be filled with the Holy Spirit

On By nelursIn Biblia, CredintaLeave a comment

Hey, fellow believers! Looking to take your relationship with God to a whole new level? Well, then get ready for an exhilarating ride as we discover how you can be radically filled with the Holy Spirit. Hint: buckle up and be prepared for an incredible transformation!

First things first – why should you even bother about being filled with the Holy Spirit? Well, my friend, the Holy Spirit is like the ultimate life coach sent straight from heaven! He empowers you, guides you, and reveals the beauty of Christ in your everyday life. Who wouldn’t want that, right?

So, let’s get practical. How can you experience this mind-blowing encounter? Start by surrendering your heart completely to God. Open up your life to Him, making space for Him to come in and do His thing. Get ready for a spiritual make-over!

Next, expect the unexpected. The Holy Spirit works in mysterious ways. Don’t limit yourself to preconceived notions or religious stereotypes. Be open to His leading, His gifts, and His supernatural power.

Finally, keep fueling the flame. Stay connected to God through prayer, worship, and reading His Word. These are the secret ingredients that keep the fire burning. The more you seek Him, the more you’ll experience His presence and power in your life.

So, my friend, are you ready to embark on the adventure of a lifetime? Get ready to be filled with the Holy Spirit and watch as He transforms your life from ordinary to extraordinary. Embrace the supernatural and unleash the power within you. Get ready for a life beyond your wildest dreams!

Finding true joy and happiness in a challenging world

On By nelursIn Biblia, Credinta, Incurajare, MantuireLeave a comment

In our search for genuine happiness, we are often led to the eternal source of joy found in the teachings of Jesus and the boundless love of God. These spiritual pillars provide us with unwavering hope, purpose, and comfort, guiding us through life’s joys and trials.

Photo by RDNE Stock project on Pexels.com

When feelings of depression and suffering weigh heavily on our hearts, it is through our faith in Jesus that we discover an unshakeable source of solace and strength. Jesus, the embodiment of compassion and grace, offers a divine understanding of our struggles and provides a restorative pathway toward happiness. By surrendering our burdens to Him, we cultivate a newfound sense of peace and a firm belief that we are never alone.

Central to our pursuit of happiness is the steadfast love of God, whose divine presence infuses our lives with meaning and purpose. Through earnest worship, prayer, and contemplation, we deepen our connection with God and tap into His limitless joy. Whether we are celebrating life’s triumphs or grappling with its challenges, the love of God sustains us and empowers us to experience true happiness amidst any circumstance.

Yet, faith does not flourish in isolation. The Church, as a community of believers, plays a vital role in nurturing our spiritual growth and fostering fellowship. In the Church, we discover a supportive network of individuals who share a profound love for Jesus and a desire to emulate His teachings. Engaging in worship, study, and communal activities, we not only find a sanctuary of authentic connection but also experience the radiant joy that comes from communal praise and shared celebrations.

Through the united efforts and shared devotion within the Church, we embody the teachings of Jesus and become the embodiment of His love, generating a ripple effect that spreads happiness to those around us. The collective fellowship within the Church serves as a powerful force, inspiring and uplifting one another on our mutual journey towards profound happiness and spiritual fulfillment.

In conclusion, true happiness transcends fleeting emotions and is anchored in unwavering faith in Jesus and the boundless love of God. As we dive deeper into our relationship with Jesus, surrender our burdens to Him, and embrace the divine love of God, we experience a joy that surpasses all understanding. Furthermore, through the fellowship of the Church, we find support, encouragement, and the opportunity to radiate this happiness to others. Let us embark on this transformative journey, allowing the love of Jesus and God to illuminate every step, and share the gift of true happiness with the world.

Relații prioritare la Cina Domnului

On By nelursIn Biblia, Credinta, EvenimentLeave a comment

Cina Domnului este o practică sacră care are o importanță imensă în viața fiecărui credincios. Este un moment în care ne amintim de jertfa lui Hristos, ne întâlnim cu Dumnezeu și ne reafirmăm angajamentul față de El și față de trupul Său, Biserica.

În primul rând, relația noastră cu Dumnezeu ar trebui să fie obiectivul principal în timpul Cinei Domnului. Este o ocazie puternică de a ne conecta cu El, de a ne exprima recunoștința și de a ne mărturisi păcatele. În timp ce ne împărtășim din aceste elemente, să ne amintim de dragostea incredibilă pe care Dumnezeu o are pentru noi și să ne reînnoim dedicarea de a-L urma din toată inima.

În al doilea rând, Cina Domnului este un moment pentru a ne întări relația cu Biserica. Această practică nu numai că simbolizează unitatea noastră ca și credincioși, dar ne amintește și de nevoia de iertare, har și reconciliere în cadrul comunității noastre. Haideți să acordăm prioritate promovării unor legături semnificative cu frații și surorile noastre în Hristos și să căutăm în mod activ oportunități de a ne sluji și de a ne sprijini unii pe alții.

În cele din urmă, Cina Domnului ar trebui să ne îndemne să ne examinăm relația noastră cu lumea. În timp ce reflectăm la sacrificiul lui Hristos și la chemarea Sa de a ne iubi aproapele, să recunoaștem responsabilitatea noastră de a fi ambasadorii mesajului Său de speranță și răscumpărare. Fie ca acest moment al comuniunii să ne inspire să avem un impact pozitiv asupra vieții celor din jurul nostru, atât în interiorul, cât și în afara Bisericii.

În concluzie, în timp ce participăm la Cina Domnului, să acordăm prioritate relației noastre cu Dumnezeu, cu Biserica și cu lumea.

Aprofundând aceste legături esențiale, nu numai că vom crește în credința noastră, dar vom contribui și la transformarea și înflorirea comunităților noastre.

Paul Dan: Din cugetările contemporane ale pastorului Daniel Chiu

On By GeorgeIn Biblia1 Comment

 Biserica Logos din Chicago unde slujește pastorul Daniel Chiu a fost greu încercată prin amenințările primarului și guvernatorului statului Illinois. Situația lor a ajuns la Curtea Supremă, de aceea, vă rog să mijlocim pentru ei. În cele ce urmează, vă recomand dintre meditațiile sale de mare valoare.

Isaia 6:8-13 Drumul fără întoarcere…
Slujba lui Isaia pentru popor e: “fă-l tare de urechi și astupă-i ochii să nu vadă, să n-audă, să nu înțeleagă, să nu se întoarcă și să nu fie tămăduit!” (10)
Contrariați?
Domnul Isus spune că El vorbește în pilde cu același scop, și citează Isaia 6:8-13 (Matei 13:14). Continue reading “Paul Dan: Din cugetările contemporane ale pastorului Daniel Chiu” →

Adrian Papahagi: Fiindcă unii mă întreabă, iată ce pot spune despre grafia numelui Mântuitorului

On By GeorgeIn BibliaLeave a comment

Cei care suntem ortodocși scriem numele Mântuitorului “Iisus Hristos”, fiindcăcreștinismul nostru e de sorginte bizantină, iar în greaca Noului Testament găsim Ἰησοῦς Χριστός. Vocala η se pronunța mai degrabă [e] în greaca clasică, dar în perioada bizantină s-a închis la [i], așa încât Ἰη a devenit “Ii”, deci avem doi de ‘i’: Iisus. Firește, e un pedantism să pronunțăm doi de [i] în română, astfel încât se aude doar un fonem în prima silabă [i-‘sus].

În latină, η a fost transliterat ca “e”, iar “I” se scria uneori lung (“J”) la început de cuvânt, ceea ce a dat în diverse limbi occidentale “Jesus” (acel “j” a rămas [j] în unele vernaculare, precum germana, dar se pronunță [ʒ] în franceză, [dʒ] în engleză sau italiană, [x] în spaniolă).

Grecescul χ (chi), la origine [kʰ], a devenit [h] în greaca bizantină, deci avem Hristós. Latina a transliterat cuvântul grecesc, care înseamnă “Unsul lui Dumnezeu”, echivalând consoana χ cu digraful “ch”, deci “Christus”, pronunțat însă fără aspirație, [k]. Pe filiera latină avem în română “creștini”, nu “hreștini”, creștinism, nu “hreștinism” și Cristian/Cristiana, nu Hristian/Hristiana. Continue reading “Adrian Papahagi: Fiindcă unii mă întreabă, iată ce pot spune despre grafia numelui Mântuitorului” →

Clarificare de excepție cu privire la Cina Domnului

On By GeorgeIn Biblia, Credinta2 Comments

Premiza articolului: Cina se ia cu pâine, nu cu azimi!

Călăuzit de Duhul Sfânt, apostolul Pavel a scris în anul 56, în Întâia epistolă către  Corinteni că:

 

„…am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrulacesta spre pomenirea Mea.”  Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în le Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.”  Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:23-26)

Întrebarea este, de ce NU A ALES apostolul Pavel să scrie că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, „a luat o azimă”? De ce NU A ALES apostolul Pavel cuvântul azimă din moment ce apostolul a folosit în aceiași epistolă, în capitolul 5:8, termenul la plural azimile, iar apostolul Pavel știa că la instituirea Cinei, Domnul Isus, a folosit azimă?

Ce l-a determinat pe apostolul Pavel să folosească cuvântul pâine („αρτος” în limba greacă), în loc de azimă (αζυμος în limba greacă)? Continue reading “Clarificare de excepție cu privire la Cina Domnului” →

Daniel Branzei – Inedit la Cina Domnului

On By GeorgeIn Biblia, Credinta2 Comments

 Cina Domnului

Condițiile grele ne pun probleme grele și este normal ca soluțiile să nu fie  ușoare. Întrebarea circulă mult și în America. Mi-a plăcut răspunsul dat de Pipper: „Acolo unde nu există legi precise (porunci) în Noul Testament avem libertate să facem în multe feluri.“ Probabil că tocmai de aceea nu avem un tipar precis, doar un îndreptar pentru starea sufletească în care luăm Cina Domnului.

Îmi aduc aminte că, aflat într-o vizită la Radăuți, păstorul Purel m-a rugat să dau Cina împreună cu ei. N-am vrut. A insistat. Am cedat. Omul care s-a văzut „înlocuit“ din cauza prezenței mele, m-a oprit la sfârșit și mi-a spus roșu de satisfacție Continue reading “Daniel Branzei – Inedit la Cina Domnului” →

Cum ne închinăm?

On By GeorgeIn Biblia2 Comments

Oamenii nu pot să creadă că Dumnezeu nu primește omul în închinare decât în termenii Lui. Asta numim noi principiul regulativ. Am observat din experiență că ori de câte ori vorbesc despre el, de la oameni ignoranți și aroganți până la doctori în teologie, batjocoresc acest principiu ca fiind absurd, extremist și imposibil de respectat. Exact reacția lui David la trăsnirea [poporu]lui Iuda. De fapt, oamenii se plâng că Dumnezeu este prea sfânt, prea strict și că nu se lasă mânjit de mâinile lui Uza. Principiul rămâne în picioare oricum iar dovada e trăsnirea lui Uza. Continue reading “Cum ne închinăm?” →

J. Lee Grady: Focul rugăciunii – DUHUL SFÂNT NU E DE VÂNZARE

On By GeorgeIn Biblia, Credinta2 Comments

Prietenilor mei baptiști și rădăcinii mele baptiste!

  «Mulți învață că darul vorbirii în limbi  “a încetat” odată cu primii apostoli – chiar dacă predicarea, convertirea, botezul în apă și oricare alt har din Noul Testament au continuat fără întrerupere. Există un motiv simplu  pentru care vorbirea în limbi a fost respinsă. Diavolul știe că este o armă spirituală puternică și el vrea să o fure din arsenalul nostru. Noi trebuie s-o recuperăm.»

 În anul 1976, când mă pregătisem să intru în primul meu semestru de liceu, am aflat că femeia care preda la clasa mea de școală duminicală era “carismatică”.  Nu știam ce înseamnă termenul. Mi se părea că indică vreo problem de sănătate cu spatele.

Nu auzisem niciodată nici termenul glosolalie. Și el mi se părea a desemna o boală îngrozitoare. Eram un adolescent care făcea parte din Convenția Baptistă de Sud, care nu fusese niciodată la vreo întâlnire penticostală. Dar June Leverette mi-a captat atenția în ziua când Continue reading “J. Lee Grady: Focul rugăciunii – DUHUL SFÂNT NU E DE VÂNZARE” →