Cina Domnului

Condițiile grele ne pun probleme grele și este normal ca soluțiile să nu fie  ușoare. Întrebarea circulă mult și în America. Mi-a plăcut răspunsul dat de Pipper: „Acolo unde nu există legi precise (porunci) în Noul Testament avem libertate să facem în multe feluri.“ Probabil că tocmai de aceea nu avem un tipar precis, doar un îndreptar pentru starea sufletească în care luăm Cina Domnului.

Îmi aduc aminte că, aflat într-o vizită la Radăuți, păstorul Purel m-a rugat să dau Cina împreună cu ei. N-am vrut. A insistat. Am cedat. Omul care s-a văzut „înlocuit“ din cauza prezenței mele, m-a oprit la sfârșit și mi-a spus roșu de satisfacție: „Tare te-ai mai încurcat, frate. N-ai știut „traseul“ pe care-l urmăm fiecare când dăm Cina în biserica noastră. N-ai făcut cum trebuie …“ A avut dreptate. De atunci n-am mai acceptat niciodată să dau Cina când sunt doar în vizită. Ba nu! Am participat forțat de Lazăr Gog în biserica penticostală Emanuel de aici. Mi-ar fi fost imposibil să refuz. În primul rând din cauza lui Lazăr și în al doilea rând din cauza posibilelor interpretări a unora din adunare …

Istoric, anabaptiștii și puritanii din Anglia au ieșit din Biserica Catolică sau Anglicană tocmai din cauza instituționalizării. Credincioșii erau FORȚAȚI în liturghii și ceremonii oficiate doar de CLERICI. Nu cred că trebuie să vă aduc aminte că „frații“ au luat Cina în cele mai dificile situații de persecuție sau boală, în majoritatea cazurilor în grupuri familiale sau în vizite frățești.

De altfel, reglementarea biblică spune că Cina „se ia“, nu „se dă“ și fiecare trebuie să se cerceteze „pe sine“ nu pe ceilalți.

În ce privește „Comuniunea“ despre care fac caz unii, în scrisoarea către creștinii din Roma, Pavel salută câteva grupuri care se întâlneau în case. Crede cineva că aceste grupuri aveau adunări la care să vină TOȚI pentru a lua Cina? Nu o lua fiecare în grupul lui de casă?

Este doar unul din punctele de vedere în care sunt de acord cu înaintașii noștri.

S-ar putea să fiu influențat în această convingere și de … soția mea! Daniela este fiica lui Traian Ban, unul din cei arestați și condamnați de comuniști pentru credință. El a făcut parte din gruparea „Betaniștilor“, care practicau adunarea în case și luau Cina ori de câte ori se întâlneau. Mai târziu, din cauza asocierii cu Vasilică Moisescu, gruparea a fost numită: „moisiști“. Au fost arestați toți și, după acuzarea că „au luptat pentru răsturnarea regimului politic prin cântări creștine și rugăciuni“, au fost trântiți într-un regim de exterminare pe durata a 20-25 de ani.

La ieșirea din pușcărie, cu ocazia celebrei grațieri, acești oameni au fost considerați „periculoși“ de majoritatea păstorilor bisericilor cu „aprobare de la Stat“ și ținuți la distanță. Ei au fost astfel OBLIGAȚI de refuzul bisericilor să continue să se întâlnească prin case. Așa i-am cunoscut și eu când i-am făcut curte Danielei …

Bineînțeles că am luat Cina cu ei, cum puteam altfel?

Bineînțeles că m-au privit cu suspiciune și neîncredere, pentru că eram la „o școală de popi“ în Seminarul de la București. Am fost dificil să-i conving că eu sunt „altfel“ și, probabil, pe parcurs am ajuns chiar în parte ca unul dintre ei. Pe trei, Simion Moț, Relu Băbuț și bineînțeles, Traian Ban, i-am avut mulți ani cu noi în adunarea baptistă din Los Angeles.

În plus, prietenia cu Richard Wurmbrand m-a făcut să fiu influențat și de dânsul. Ne vorbea despre Cina luată cu „nimic“ în celulele de pușcărie și de părtășia cu semnale morse prin pereți. De multe ori, când eram prezenți mai mulți creștini și frați lucrători din diferite confesiuni, luam Cina cu dânsul. M-a rugat de fiecare dată s-o dau eu, pentru că știa că eu n-am rețineri …

De luat, au luat-o toți cei prezenți, singura excepție făcând-o preotul Calciu Dumitreasa. Nici dânsul și nici ceilalți n-au comentat nimic. Doar la despărțire, după ce plecaseră ceilalți, nenea Richard a oftat: „A uitat de Cina din pușcărie …“ Venea însă pe la dânsul ca recunoștință pentru că Wurmbrand făcuse mult pentru scoaterea lui în Libertate.

Ultima Cină cu Sabina Wurmbrand

Drumul în viață ne formează pe fiecare altfel. Eu v-am spus care a fost al meu. Alții s-au format mai mult în școli  și în cercetări teologice. Este calea lor și dreptul lor să facă altfel …

Sursa: https://barzilaiendan.com/2020/04/02/libertate-fara-egalitate-si-fara-fraternitate/