Premiza articolului: Cina se ia cu pâine, nu cu azimi!
Călăuzit de Duhul Sfânt, apostolul Pavel a scris în anul 56, în Întâia epistolă către Corinteni că:
„…am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrulacesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în le Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.” Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:23-26)
Întrebarea este, de ce NU A ALES apostolul Pavel să scrie că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, „a luat o azimă”? De ce NU A ALES apostolul Pavel cuvântul azimă din moment ce apostolul a folosit în aceiași epistolă, în capitolul 5:8, termenul la plural azimile, iar apostolul Pavel știa că la instituirea Cinei, Domnul Isus, a folosit azimă?
Ce l-a determinat pe apostolul Pavel să folosească cuvântul pâine („αρτος” în limba greacă), în loc de azimă (αζυμος în limba greacă)? Continue reading “Clarificare de excepție cu privire la Cina Domnului”