Clarificare de excepție cu privire la Cina Domnului

Premiza articolului: Cina se ia cu pâine, nu cu azimi!

Călăuzit de Duhul Sfânt, apostolul Pavel a scris în anul 56, în Întâia epistolă către  Corinteni că:

 

„…am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrulacesta spre pomenirea Mea.”  Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în le Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.”  Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:23-26)

Întrebarea este, de ce NU A ALES apostolul Pavel să scrie că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, „a luat o azimă”? De ce NU A ALES apostolul Pavel cuvântul azimă din moment ce apostolul a folosit în aceiași epistolă, în capitolul 5:8, termenul la plural azimile, iar apostolul Pavel știa că la instituirea Cinei, Domnul Isus, a folosit azimă?

Ce l-a determinat pe apostolul Pavel să folosească cuvântul pâine („αρτος” în limba greacă), în loc de azimă (αζυμος în limba greacă)? Continue reading “Clarificare de excepție cu privire la Cina Domnului”

De ce trebuie să ne întoarcem în biserica locală

După acest timp de mai bine de două luni în care creștinii s-au adunat în mod  virtual, Andrei Croitoru caută să răspundă la o eventuală dilemă: ce vom face în continuare, ce vom alege, biserica virtuală sau mergem înapoi la biserica locală?

Pentru a ne fi mai ușor în decizia pe care trebuie să o luăm, Andrei, prin cele zece motive biblice arătate de el,  ne prezintă totodată nu altceva decât importanța covârșitoare pentru credincioși de-a se convinge, a alege și a prefera Biserica locală. Continue reading “De ce trebuie să ne întoarcem în biserica locală”

soluția ieșirii din criză: cateheza euharistică și reinterpretarea modelului pastoral istoric

by Ioan-Florin Florescu

O singură pâine, un singur pahar al binecuvântării, un singur trup

1. Nu există niciun simbolism al linguriței de împărtășire în Biserica Ortodoxă, doar dacă nu facem ad-hoc vreun concurs de creații literare. 

Singurul simbolism dogmatic, teologic și pastoral al felului în care ne împărtășim este cel rezumat de Sfântul apostol Pavel în 1 Corinteni 10,16-17, anume că ne împărtășim cu toții, cu sau fără linguriță, „dintr-o singură pâine” și „dintr-un singur pahar al binecuvântării” și astfel suntem „un singur trup”. Amin și cu asta punct.

Asta trebuia să spunem de la bun început în Biserică, de aici trebuia să începem discuția, nu să sărim la lingurițe de plastic sau, de partea cealaltă, la simbolisme închipuite. Dacă exista cel mai mic simbolism teologic al linguriței, atunci nu doar credincioșii, ci și preoții s-ar fi împărtășit tot cu ea. Continue reading “soluția ieșirii din criză: cateheza euharistică și reinterpretarea modelului pastoral istoric”

Otniel Bunaciu: Gânduri despre Cina Domnului în vremuri de carantină

O reflecție personală despre posibilitatea sărbătoririi Cinei Domnului cu medierea mijloacelor tehnologice în perioada întreruperii serviciilor datorită carantinei.

Un coleg de slujire atrăgea pe bună dreptate atenția asupra faptului că această perioadă specială din calendarul sărbătorilor bisericii este marcată, în mod deosebit, de adunarea credincioșilor în jurul Cinei Domnului. Această sărbătoare a fost instituită de Mântuitorul Isus Hristos care i-a îndemnat pe ucenicii săi să continue să își amintească astfel de ceea ce a făcut Dumnezeu prin jertfa Sa de la Golgota. Este greu de imaginat că ar putea să treacă aceste sărbători ale Învierii lui Isus Hristos fără să ne întâlnim în jurul mesei Domnului. Continue reading “Otniel Bunaciu: Gânduri despre Cina Domnului în vremuri de carantină”

Andrei Croitoru: Masa Domnului în case

Cred că există câteva principii biblice la care toți ar trebui să aderăm și care pot lămuri care este procedura care trebuie adoptată în perioade de criză (pandemie, persecuție, izolare etc) cu privire la Masa Domnului

Câteva principii generale despre Masa Domnului

În primul rând, Masa Domnului este o rânduială a adunării locale. Pentru acest motiv eu nu pot recomanda Masa Domnului luată în submarin, la munte, în uzină, dacă te uiți pe canalul de Youtube la o slujbă de la Cireșarii. Tu nu ești parte și nici prezent cu adunarea respectivă, nici măcar online. Tu doar privești ce se întâmplă. Ești un spectator. Știu că este dureros să fii absent, dar surogatele nu pot satisface inima care vrea să fie în conformitate cu dorința Domnului Isus. Continue reading “Andrei Croitoru: Masa Domnului în case”

Daniel Branzei – Constatare și viziune

Orice mișcare proaspătă a Duhului este în pericolul osificării sacerdotal/liturghice! Odată cu pierderea energiei inițiale ea încape repede pe mâna „specialiștilor“ organizatorici, care o cenzurează sugrumând-o. Aud acum că Cina nu poate fi „dată“ de oricine, oricum și oriunde (așa cum s-a petrecut în vremurile grele de persecuție?).

Probabil că era mai bine când era dată de păstori vânduți comuniștilor, de hoți și de trăitori în curvie cu carnet de predicator ?!

Anulăm astăzi toate botezurile făcute în păduri, acasă la oameni sau noaptea la râuri în care se spărgea ghiața?! Retragem calitatea de membrii sănătoși celor care au fost botezați de membrii din biserică trimiși de păstori care se temeau să nu-și piardă carnetul? Continue reading “Daniel Branzei – Constatare și viziune”

Daniel Branzei – Inedit la Cina Domnului

 Cina Domnului

Condițiile grele ne pun probleme grele și este normal ca soluțiile să nu fie  ușoare. Întrebarea circulă mult și în America. Mi-a plăcut răspunsul dat de Pipper: „Acolo unde nu există legi precise (porunci) în Noul Testament avem libertate să facem în multe feluri.“ Probabil că tocmai de aceea nu avem un tipar precis, doar un îndreptar pentru starea sufletească în care luăm Cina Domnului.

Îmi aduc aminte că, aflat într-o vizită la Radăuți, păstorul Purel m-a rugat să dau Cina împreună cu ei. N-am vrut. A insistat. Am cedat. Omul care s-a văzut „înlocuit“ din cauza prezenței mele, m-a oprit la sfârșit și mi-a spus roșu de satisfacție Continue reading “Daniel Branzei – Inedit la Cina Domnului”

Semnificația Cinei Domnului Isus

Cei care suntem membrii ai unei biserici neo-protestante, știm că Cina Domnului este un act sacru, esențial pentru viața creștinului născut din nou. Dar oare cât de adânc ne atinge faptul că avem șansa să ne împărtășim cu sfânt trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos? Cât de adânc înțelegem semnificația acestui act?

  • Ioan 6: 53-57 – Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.”

Cred că nu e nevoie de prea multe explicații pentru eforturile dușmanului de a-i opri pe creștini să ia Cina Domnului. Continue reading “Semnificația Cinei Domnului Isus”

Procesul curățirii leprosului, Duhul Sfânt și Cina Domnului

Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit – Efeseni 1:13

În ritualul necesar curățirii, din Levitic 14, preotul trebuia mai întâi să pună sângele mielului pe urechea leprosului și pe degetul mare de la mâna acestuia și pe degetul mare de la picior. După aceasta trebuia să pună untdelemn în aceleași locuri, peste sânge (versetele 14 și 17).

Să remarcăm ordinea: mai întâi sângele, apoi untdelemnul. Așa cum știm, untdelemnul este frecvent folosit în Biblie ca o imagine a Duhului Sfânt. Ceea ce ne învață acest ritual este că locuirea Duhului poate avea loc doar acolo unde sângele a fost aplicat. Continue reading “Procesul curățirii leprosului, Duhul Sfânt și Cina Domnului”

Cina Domnului în teologia lui Ignatie (35-100 d.Hr)

Am întâlnit foarte puțini predicatori care să nege că Cina Domnului era mult mai frecventă decât ceea ce vedem astăzi în cele mai multe adunări neo-protestante și evanghelice. Cât timp această discuție rămâne un aspect pur teoretic, la nivel de dezbatere, nimeni nu pare să fie deranjat prea mult.

Multe persoane se lasă convinse de adevăr dacă acesta este expus pozitiv, fără să fie aplicat la situația lor. Astfel, poți auzi mulți oameni care sunt de acord că frecvența Cinei ar trebui să fie cel puțin săptămânală dar atunci când le arăți că practica lor este incosecventă cu declarațiile lor, aceștia bat în retragere și se apără cu tot felul de argumente care se apropie vertiginos de penibil. Continue reading “Cina Domnului în teologia lui Ignatie (35-100 d.Hr)”