
În ritualul necesar curățirii, din Levitic 14, preotul trebuia mai întâi să pună sângele mielului pe urechea leprosului și pe degetul mare de la mâna acestuia și pe degetul mare de la picior. După aceasta trebuia să pună untdelemn în aceleași locuri, peste sânge (versetele 14 și 17).
Să remarcăm ordinea: mai întâi sângele, apoi untdelemnul. Așa cum știm, untdelemnul este frecvent folosit în Biblie ca o imagine a Duhului Sfânt. Ceea ce ne învață acest ritual este că locuirea Duhului poate avea loc doar acolo unde sângele a fost aplicat.
Este inutil pentru un om neconvertit să se roage pentru a primi Duhul Sfânt. Un astfel de om are nevoie să fie curățit prin sângele scump al lui Hristos, prin credința în El, ca Mântuitor. Nici măcar nu are nevoie să se roage pentru a primi Duhul Sfânt, fiindcă, atunci când crede spre mântuire, Dumnezeu îl va pecetlui în mod sigur cu Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt nu este dat doar credincioșilor maturi și avansați în viața de credință, ci tuturor celor care și-au pus încrederea în Mântuitorul și au crezut evanghelia mântuirii lor. Nu vrednicia, slujirea, sfințenia sau inteligența lor spirituală sunt cele care îi califică pentru a primi acest dar măreț, ci sângele scump al lui Hristos. Unde curățirea și răscumpărarea prin sângele Lui au fost primite, Duhul Sfânt Își va face locuința. H. P. Barker
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS – de Fritz BERGER
Pingback: Procesul curățirii leprosului, Duhul Sfânt și Cina Domnului – Blog Creștin Ardelean Viorel