Poveste tatălui cu trei copii

Eram într-o Biserică și le vorbeam oamenilor despre credință, la un momenta dat am simțit să le vorbesc despre bucurie și le-am spus că nu de mult am întâlnit un bărbat părăsit de soție, care a rămas și cu trei copii, iar sfatul pe care i l-am dat a fost să se bucure în ciuda situației create, pentru că Diavolul nu poate face nimic unei inimi și minți bucuroase. Biblia ne spune că bucuria Domnului sau în Domnul, este tăria noastră (Neemia 8:10), deci bucuria nu e o stare oricare, ci o armă. Tot în Biblie, Pavel ne spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă (Filipeni 4:4)!”

Cel rău nu are acces cu depresie, sinucidere, boală sau neiertare acolo unde este bucurie. Deci, tu nu lași nicio breșă Diavolului să intre când te bucuri. Spuneam lucrurile acestea neștiind că pe prima bancă în Biserica se afla alt bărbat cu trei copii părăsit și el de nevastă. Ce șanse erau? Eu nu știam, dar Duhul Sfânt care mă călăuzea să vorbesc știa. Continue reading “Poveste tatălui cu trei copii”

Dumnezeu “limitat” în manifestare (prin DECRET al “mai marilor noștri”)

Despre idei doctrinare și întâmplări supranaturale din Împărăția lui Dumnezeu (cu Paul Negruț, Cătălin Șireagu, Vasile Hozan, Toni Berbece și Andrei Croitoru)

 Se dedică Bisericii Baptiste Centru Betel Cluj și Bisericii Penticostale Putna 

Cine proroceste, dimpotrivă, vorbește oamenilor, spre zidire, sfătuire și mângâiere. Cine vorbeste în altă limbă se zidește pe sine însuși; dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. Aș dori ca toți să vorbiti în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește in alte limbi; afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. (1 Corinteni 14:3-5)

Incredibil, dar și în cultele evanghelice e decretată o limitare a credinței, asumată și impusă de profesorii de teologie, mai apoi și de Comunitățile regionale prin care s-a creat și un soi de psihoză “cesaționistă” în rândul creștinilor evanghelici de azi (AICI). Dar, după ideea că orice evanghelic e și un misionar al cuvântului lui Dumnezeu, ai putea crede că de fapt suntem bine ancorați în adevărata doctrină biblică pe care o putem împărtăși și altora. Deoarece credem  că primim de la Dumnezeu măsura credinței adevărate și apostolice (Romani 12:3 și Iuda 3).

 “nu vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: “Cunoaște pe Domnul!”, căci toți  vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.” (Evr.8:11)

Însă se întâmplă un paradox, când creștinii cred tot ce scrie în Biblie, profesorii și “mai marii” de obște strigă ca din gură de șarpe: erezie, foc strain, trădare ….!

Printre vocalii de serviciu, cu spirit de “autoritate”, împotriva ereziilor este și Andrei Croitoru și, mai nou, mai marii Comunităților regionale (statu’, sau satutu”) care, cu un spirit de vătaf, îi biciuiesc și-i trag la răspundere și la disciplinare pe cei care cred altfel, dar biblic, nelăsându-le libertatea deplină de a merge după cum cugetul lor și credința îi îndeamnă să facă. În timp ce acești supraveghetori sunt manipulați de-un duh legalist, de control și de judecată.  Marea lor obsesie a ajuns în a-L limita pe Dumnezeu în manifestare în și prin ucenicii Domnului Isus. Ori, e clar că Domnul Isus e Domnul, și trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.

Cu toate că toți acești teologii glăsuiesc la unison, cu deosebită convingere, că El e Același, fără nicio umbră de schimbare sau de mutare și că El a lucrat și lucrează (și) prin oameni, doar că în aceste vremuri din urmă …mult limitat! Că unele daruri (vorbirea în limbi, darul de vindecare etc.) nu mai acționează, că anumite oficii (slujbe, funcții), nu mai operează azi (apostoli, proroci). Citiți mai întâi și articolul anterior pentru a prinde mai bine ideea despre o credință limitată și care e de fapt mandatul creștinului normal, dar nevăzut și neînțeles de către cei orbiți de-un duh ușor legalist și plin de preconcepții. Continue reading “Dumnezeu “limitat” în manifestare (prin DECRET al “mai marilor noștri”)”

Fii în siguranță deplină

Interesant este că societatea aceasta ultra deșteaptă crede că e în siguranță dacă intră cu masca la gură într-un restaurant și apoi o dă jos să mănânce, oare nu se gândește cât de fragedă e protecția noastră? Dacă ne putem proteja cumva deplin ar fi doar să ne sudăm ușile și tot poate strănuta vecinul de deasupra când iese la geam și să ne intre microbul prin aerul condiționat pornit să ne “răcorească”. Așadar, nu-ți mai pune încrederea în tine omule, nici în măștile tale, chiar dacă trebuie să le purtăm. Fă-ți partea, dar nu uita cuvintele lui Dumnezeu: „Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă și-i voi arăta mântuirea Mea (Psalmul 91:14-16).” Continue reading “Fii în siguranță deplină”

Să nu-ți fie frică…

Să nu-ți fie frică de gripa purtată de aer, nici de tusea vecinului, nici de strănutul aproapelui, să nu-ți fie frică de niște mâini murdare, care se apropie de tine, să nu te îngrozești de vestea unei boli, ci să-ți fie frică doar de moartea fără Dumnezeu. Pentru că suntem cu toții datori cu o moarte, chiar dacă ne vom spăla pe mâini și vom schimba masca la 5 minute, chiar dacă vom mânca doar bio, tot spre moarte ne îndreptăm, dar o moarte cu sufletul curățit de Hristos este o trecere lină spre un liman mai bun, unde Bisericile nu se închid niciodată, unde lacrimi nu mai sunt și unde alții nu-ți vor falimenta munca de o viață printr-o lege. Fă-ți partea, fii precaut, dar niciodată sub teroarea fricii, care ne slăbește și trupește dar și spiritual! Continue reading “Să nu-ți fie frică…”

Declarăm “stare de rugăciune” peste România…

Acum când lacătele zăngănesc din nou deasupra economiei României, deasupra școlilor și mai ales deasupra Bisericilor, haideți să ne unim român cu român și să ne rugăm Bunului Dumnezeu să oprească această urgie, care ne amenință libertatea și sănătatea. Să ne rugăm să nu se mai pună din nou lacăte pe viețile noastre, lacăte care să facă copiii să plângă de foame, pentru că în Starea de Urgență, Statul cerea ajutor Asociațiilor să se implice cu voluntari ca să hrănească bătrânii și copiii ai căror părinți au rămas fără muncă, fiind “depășit” de situație. Continue reading “Declarăm “stare de rugăciune” peste România…”

Ziua în care am învățat iubirea necondiționată…

Într-o bună zi am fost sunat de un tânăr să merg la spital să mă rog pentru soția lui, care se afla în comă. Când am ajuns lângă patul ei am văzut un trup stafidit, pentru că de câteva săptămâni se hrănea doar cu perfuzii, era acoperită doar cu un cearșaf alb, dar doar pe partea de jos a corpului, în rest se vedea trupul ei răpus de boală. El o mângâia pe creștet și o numea într-una: “Soarele meu, soarele meu, soarele meu!” Își dăduse demisia și se mutase într-un apartament de lângă Fundeni pentru a fi zi de zi la spital, deși ea mare parte a fost în comă. Se ruga zilnic pentru ea, iar în ultima lună de viață el i-a făcut toate poftele, o scotea în fiecare zi afară cu căruciorul, o plimba ore în șir, îi citea din Biblie, o încuraja și îi ridica moralul. În cele din urmă ea a plecat acasă la Tatăl ei Ceresc. Continue reading “Ziua în care am învățat iubirea necondiționată…”

Drojdia Împărăției lui Dumnezeu

Se dedică lui Andrei Croitoru!

Până când Biserica nu se va întoarce la modelul lui Isus de a fi un adevărat revoluționar, creștinii vor continua să fie recunoscuți de lume ca fiind niște oameni drăguți, în timp ce ea, lumea, se îndreaptă rapid spre iad, învinsă de boală și chinuită de Diavol. (J.B.)

A trăi pe pământ, dar totodată și în Împărăția lui Dumnezeu

 – Dubla cetățenie – 

“Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. “Da, Doamne”, I-au răspuns ei.  Și El le-a zis: “De aceea orice cărturar, care a învățat ce trebuie  despre  Impărăția  cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.” (Mat.13: 51-52)

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33)

Apostolul Pavel scrie bisericilor Galatiei că atunci  “… când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotriva, în față, căci era de osândit. […] Impreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor.” (Gal. 2:11-13)

Fără îndoială că apologeții fac o lucrare deosebit de bună și de necesară, însă   uneori  se întâmplă ca și ei să greșească din cauza prejudecăților de care sunt animați și astfel există pericolul de-a arde grâul odată cu neghina.  O altă cauză este faptul că sunt prestabilite reguli și tradiții precum sunt cesaționismul și conducerea Bisericii prin comitet și nu prin prezbiteri, dogme în fața cărora nu toți putem zice din toată inima Da și Amin. Iar celor care sunt de altă părere, li se pun etichete cu hulă, erezie, manipulare psihologică, răzvrătire. Continue reading “Drojdia Împărăției lui Dumnezeu”

N-am suferit destul…?

Ne văităm adesea că cineva ne-a vorbit de rău, că am fost defăimați sau că ni s-a știrbit imaginea. Dar ce imagine avea Isus pe cruce? Când era gol înaintea oamenilor, plin de scuipatul celor pe care poate că i-a vindecat sau hrănit, când era plin de sângele scurs din rănile produse de cei pentru care murea, ce a zis El? S-a văitat vreun pic înainte sau după? S-a lamentat El înaintea cuiva? S-a îndreptățit El înaintea oamenilor care strigau: “Răstignește-L”? Nicidecum, ci crucea e cruce. O porți dând slavă lui Dumnezeu. Ucenicii Lui Hristos nu au de apărat nicio imagine personală, ci doar imaginea lui Hristos în ei. Pentru că oamenii slujiți, adesea sunt cei care bat cuie și votează răstignirea ta, de aceea noi nu slujim pentru o răsplată și imagine pământească, ci pentru o răsplătire cerească. Nu alerg pentru cununi pământești, ci pentru cea cerească. Continue reading “N-am suferit destul…?”

Doamne, fii cu copiii noștri

Doamne, te rugăm să fii cu copiii noștri, să-i protejezi în primul rând psihic. Vor fi triști o vreme și sperăm ca vremea aceasta să fie scurtă. Vor fi triști pentru că școala va fi pentru ei ca o temniță, vor sta cu măști, vor fi mustrați mult prea des pentru că se apropie de colegi, vor fi certați mult prea des pentru că ating obiecte, care până de curând nu erau un pericol. Vor fi mai mult certați decât învățați. Vor fi terorizați cu ideea că orice în jur îi poate îmbolnăvi și nu vrem să trăiască sub teroare.

Sunt prea gingași pentru a fi trecuți prin acest tratament, nu vor înțelege de ce la ora de sport nu vor avea voie să le paseze mingea colegilor, ci vor trebui să se joace fiecare cu câte o minge. Continue reading “Doamne, fii cu copiii noștri”

Când norii fără ploaie judecă curcubeiele

Odată un nor negru fără ploaie, care umbrea casele oamenilor și dădea migrene celor de dedesubt, un nor negru care știa doar să împrăștie apatie și somn, un nor care avea rolul doar de a ascunde Soarele, a văzut în zare un curcubeu. Atunci a început ursuz să comenteze: “Ce te dai mare, ce te ridici așa peste noi, ce ești așa colorat? Nu îți e rușine cu ale tale culori? Cine te-a pus să te cocoți acolo sus? Ești prea mândru, ești ciudat, ești inutil, n-ai niciun rost, nu te vrem că nu prea sunt ca tine printre noi, ești un ciudat.” Continue reading “Când norii fără ploaie judecă curcubeiele”