În vremuri de pandemie batjacoritorii aduc cea mai mare blasfemie…

Oameni de peste tot mi-au scris despre o mare blasfemie, cum nu a mai auzit țara aceasta, blasfemie care a avut loc la emisiunea iUmor. Am intrat și eu să văd despre ce este vorba, dar așa scârboșenie demonică nu mă așteptam să aud (să nu-mi spuneti că le fac publicitate că știe deja o țară întreagă despre ce vorbesc).

Nu am putut urmări tot, dar m-am simțit murdărit, m-am simțit revoltat și am simțit rânjetul Satanei din spatele acestei batjocuri și hule aduse Preoților, Bisericii, lui Dumnezeu și Duhului Sfânt. Mi-am dat seama repede că acolo nu-i un act de comedie, nu-i o scena artistică, ci este ceva ce oamenii au știut să facă chiar mai bine decât dracii, anume să-L hulească pe Dumnezeu. Biblia ne spune că și dracii cred și se infioară, însă în acel număr am văzut o femeie care nici nu crede, nici nu se înfioară la gândul că Dumnezeu există, dar pe deasupra terfelește cu mintea ei plină de curvii persoana Duhului Sfânt. Continue reading “În vremuri de pandemie batjacoritorii aduc cea mai mare blasfemie…”

În loc de “Andra tutto bene”

Văd o campanie a oamenilor de a se înviora prin care se colorează curcubee (semn lăsat de Dumnezeu după o prima curățire a pământului de păcat în urma căreia au rămas doar 8 oameni), curcubee însoțite de mesajul “Totul va fi bine!” Campania în sine nu e rea. Dar nu pentru că ne dorim sau poruncim noi să fie bine va fi bine.

Eu vă propun să schimbăm cuvintele, cel puțin în rugăciunile noastre. Iată ce ar trebui să spunem de fapt cu multă smerenie și cu capul plecat: “Doamne, iartă-ne pentru milioanele de avorturi, iartă-ne pentru oamenii lăsați să moară de foame pe planeta noastră timp în care am investit miliarde pe nimicuri și plăceri Continue reading “În loc de “Andra tutto bene””

Toni Berbece: Mai există și eroi călare…

Când am văzut prima dată pe internet poza unui om călare înconjurat de polițiști într-unul din orașele României am crezut că este iarăși tentativa vreunuia de a-și “omorî timpul” și de a se distra în vremuri de carantină. Am crezut că e după modelul acela: “Hai să ieșim afară cu animalul de companie, un cățel de pluș, deghizați în tufiș, în sac de gunoi sau cu o scuză cât mai ciudată.” Dar nu, tânărul călare mergea la soția lui la maternitate cu mâncare și pamperși. Pentru că tramvaiele nu mergeau, iar el bani de taxi nu avea, s-a gândit să se întoarcă acasă și să vină călare. Oare câți bărbați ar fi renunțat pe motiv că “nu se circulă”? Dar el nu, într-o lume plină de mașini scumpe și Ubăre peste tot, el a luat calul pentru că atât a avut. Continue reading “Toni Berbece: Mai există și eroi călare…”

Tony Berbece: “Unde sunt vindecătorii în vremuri de Pandemie?”

M-a durut să văd că această întrebare vine tocmai de la oameni care citesc Biblia și totuși nu au înțeles care-i treaba cu minunile și vindecările. Voi da un răspuns pentru cei care, oarecum batjocoritor, abuzează de această întrebare și o postează peste tot, deși nu pe mine vreau să mă apăr, ci credința tuturor în puterea lui Dumnezeu. Pentru că El se poate folosi și de un copil ca să vindece, dealtfel de credința oricui se poate folosi. Oare câte mame nu sunt de fapt niste vindecătoare prin rugăciunile lor? Deci, noi toți copiii Lui ar trebui să fim vindecători. Continue reading “Tony Berbece: “Unde sunt vindecătorii în vremuri de Pandemie?””

Domnule Lucian Mândruță,

Dumneavoastră ați afirmat și ați dat de înțeles total eronat că nimeni nu a descoperit nimic prin rugăciune, că rugăciunea de fapt ar stopa lumea din evoluție, că rugăciunea ar fi proprie oamenilor proști și că dacă ne oprim din rugăciune de fapt ne apucăm de treabă. Apoi, neinspirat, l-ați dat exemplu pe Pasteur, cum că el ar fi făcut descoperiri în medicină/biologie (bacteriologie) pentru că, oarecum, n-ar fi avut legătură cu Dumnezeu și rugăciunea. Ați ales cel mai nepotrivit exemplu, pentru că tocmai acest om a afirmat că știința l-a apropiat de Dummezeu, iar Dumnezeu de știință și de descoperirile sale. Pasteur este cunoscut ca unul dintre cei mai mari creștini ai secolului al XIX-lea, un om al rugăciunii. Continue reading “Domnule Lucian Mândruță,”

Cei mai săraci dintre oameni…

În aceste vremuri cei mai săraci dintre oameni sunt cei care nu au cui să se roage sau care se roagă unui dumnezeu fals. Cei care făceau Yoga pentru a primi starea aceea Zen realizează că Zen-ul a dispărut, cine se închina unor oameni morți vor simți și ei neliniște, pentru că nici morții, nici vii, nici vacile (cărora li se închină indienii), niciun dumnezeu care promite fecioare dincolo, nicio credință moartă nu-ți va da pace, ci în aceste momente doar Dumnezeul adevărat, cel ce poate opri molima și teama ta, dă liniște și pace. Continue reading “Cei mai săraci dintre oameni…”

Credința cea mai des întâlnită…

Cea mai întâlnită “credință” este cea în obișnuit, în ceea ce omul a făcut departe de Dumnezeu, dar s-a obișnuit așa și chiar dacă-l distruge fizic și spiritual, el crede în ceea ce face și nu vrea o schimbare în bine…

Sunt întemnițați care după 20 de ani nu mai vor să iasă afară, sunt femei bătute de bărbați, care nu-și imaginează o viață mai bună și cred că toți bărbații sunt la fel, iar când vine poliția să le aresteze soțul bătăuș raportat de vecini, femeia sare să-i bată pe polițiști. Sunt oameni ai străzii care primesc locuințe, dar ei nu mai sunt obișnuiți sau nu au fost obișnuiți și renunță la orice comfort. Continue reading “Credința cea mai des întâlnită…”