Aceasta este o colecție de gânduri despre viața și puterea Cuvântului Lui Dumnezeu pentru creștini. Citirea și strângerea Cuvântului în inimile noastre ne transformă.
Credința vine prin „auzirea” Cuvântului Lui Dumnezeu. Domnul a spus că, „Dacă are cineva urechi de auzit, să audă”. Când „auzim” ceea ce are Domnul de spus și Cuvântul Său lucrează în noi, ni se oferă mai multă înțelegere pe măsură ce auzim mai mult și continuăm să creștem în credință și înțelegere. Aceasta nu este doar auzirea cu urechile fizice, ci și auzirea în duhurile sau inimile noastre. (Marc.4:23-24, Romani 10:17)
Cei care cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine.
Psalmul 9.10
Trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu, înainte de a te putea încrede în El; iar cu cât te încrezi mai mult în Dumnezeu, cu atât Îl cunoști mai bine. Nu există nimic, în această lume, care să fie așa de binecuvântat ca o viață de credință simplă. Însă aceasta trebuie să fie o realitate, nu doar o mărturisire. Este cu totul zadarnic să vorbești despre trăirea prin credință, în timp ce inima se sprijină în secret pe făptură. Adevăratul credincios are de-a face, în mod exclusiv, cu Dumnezeu. Își găsește toate resursele în El. Aceasta nu înseamnă că subevaluează instrumentele sau canalele pe care Dumnezeu a ales să le folosească; din contră, le prețuiește nespus; și le apreciază ca fiind mijloacele pe care Dumnezeu le folosește spre ajutor și binecuvântare. Dar El nu permite ca ele să-l distanțeze de Dumnezeu. Limbajul inimii lui este acesta: „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aștept. Numai El este stânca mea” (Psalmul 62.5,6).
Mi s-a făcut dor de ea, m-a copleșit sentimentul acela matern în care ai nevoie ca părintele tău să-ți spună o vorbă, să-ți dea o mângâiere, dar nu mai este.
Cu ani în urmă mama mea a făcut un atac cerebral (ischemic), era nemântuită și deja mă rugasem pentru ea de ani de zile. Am plâns și am zis Domnului: ”De ce Doamne, chiar s-o iei dincolo nemântuită, Te rog de ani de zile pentru ea…”
Era în iarna anului 2010 cred, o zi de iarnă din Decembrie, cred că o zi de marți. Așa mi-a venit un gând s-o sun pe mama, să văd ce face. Chiar departe de casă, un copil nu-și poate uita niciodată mama, de cele mai multe ori o sunam de câteva ori pe săptămână, să văd ce face și să-mi spună cum se mai descurcă. De data asta însă tăcere.
În acea seară, ajungând acasă foarte întristată după discuția avută cu Paul, Alina îl chemă de o parte pe tatăl ei și îi istorisi totul. Nichifor rămase un timp pe gânduri și apoi îi spuse:
Într-o seară, Paul stătea pe o bancă dintr-un parc ce se afla în apropiere de casa lor. Era foarte adâncit în propiile sale gânduri sumbre, fiind foarte convins că trebuia să sfârșească cu viața lui și să nu mai trăiască agonizând. Pe o bancă în fața lui stătuseră un timp două fete, la un moment dat una dintre ele scoase o țigară și o întrebă pe cealaltă dacă nu are un foc. Dar fata nu avea și îi spuse să-i ceară lui Paul, la care fata ce dorise să fumeze spuse:
Viața lui Paul Ignat, până la cei treizeci de ani ai săi, fusese un șir întreg de eșecuri. Cel mai dramatic an din viața lui fusese anul în care murise tatăl său, apoi fusese nevoit să-și întrerupă facultatea de informatică, din cauza faptului că nu mai avea cine să-l susțină financiar. Și cum nu ar fi fost destul, prietena sa Olga, la scurt timp după ce își întrerupse facultatea, sfătuită de părinții săi, rupsese orice legătură cu el pe motiv că ei doi nu mai aveau nici un viitor împreună. Toate acele lovituri ale vieții îl aruncară într-o depresie puternică din care cu greu reușise să scape, însă, în ultimul timp, simțea cum cădea din nou în depresie. O disperare înfricoșătoare îi cuprindea sufletul tot mai mult, și avea impresia că mintea îi era mai mereu învăluită în negură. Se zbătuse un timp să invingă acea stare, dar nu mai putea și nici nu mai avea acea voință din acel an în care murise tatăl său și luptase cu depresia, ba mai mult de atât, atunci căutase ajutor medical pentru a putea ieși la lumină. Pe atunci încă mai credea în faptul că putea făuri ceva în viață. Pe când în ultimul timp, își trăia viața într-o continuă dezamăgire amară.
Când stăm la semafor şi avem timp să ne uităm la maşinile din jur, vedem că pe multe dintre ele sunt lipite tot felul de însemne.
De la cele care recomandă o conduită preventivă pentru eliminarea oricărui pericol pentru participanţii la trafic, până la cele cu mesaje haioase. Unul dintre cele des-întâlnite e un peşte stilizat, pe care unii îl consideră simbolul unor secte sau al adpţilor vreunei religii obscure.
Poate aţi mai văzut pe străzi maşini care au pe spate ca emblemă simbolul unui peşte. Acesta este purtat ca un simbol religios.
După aproape un an și jumătate de la intervenția abuzivă a angajaților Jugendamt Heidekreis în Familia Furdui, copiii trec prin traume neimaginabile și cu greu mai pot îndura tratamentul la care sunt supuși.
David, băiatul cel mare, își dorește foarte mult să se întoarcă acasă. Este descurajat de lipsa de perspectivă, de izolarea pe care i-a adus-o viața la cămin, de absența relațiilor și a persoanelor de referință apropriate. În plus, este trist și descurajat de acțiunile Jugendamt de a îndepărta pe frații lui de părinți și unii de alții. El nu și-a dorit niciodată acest lucru. A cerut să participe la ultimul proces în instanță și a fost foarte dezamăgit de modul în care au decurs lucrurile.
David Wilkerson în cartea sa ”Sunați din trâmbiță”, carte scrisă în anul 1985, are un capitol intitulat: ”Muzica dracilor în Casa lui Dumnezeu”. Este posibil așa ceva? Da, deoarece, așa cum spunea marele reformator, Martin Luther, diavolul este maimuța lui Dumnezeu. Adică diavolul îl imită pe Dumnezeu în ceea ce poate imita, căutând să înșele pe cei neștiutori sau lesne crezători.
RVE Timișoara: Gabi Iluț nu-și retrage reclamațiile prin care a închis o sumedenie de canale creștine!
Din lipsă de iubire,GABI ILUȚ, ÎNCHIDE peste 80 Canale Creștine
De curând, cel puțin 80 canale de youtube cu conținut creștin au fost eliminate de pe net în urma unor copyright strikes trimise platformei social media, de către cântăreața creștină Gabi Iluț, pentru a-și proteja dreptul de autor.
ARMONIA MAGAZINE - USA 