“Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evr.11:3)
Dacă privim spre originile veșniciei, la începuturile ei singur, îl afăm pe Dumnezeu, iar Duhul Său Sfânt era cu El. Totodată, din veșncie Dumnezeu L-a născut pe Fiul Său – care era și “meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui” (Prov.8:30).
Continue reading “Despre CREDINȚĂ și HAR”
Una dintre cele mai universale întrebări este: Ce se întâmplă cu noi când murim? Este ceva cu care ne vom confrunta toți la un moment dat. Poate credeți că toți creștinii au o opinie comună pe această temă. Dar nici măcar cei care spun că „îl urmează pe Cristos”, nu cred toți la fel.
Unii cred că după moarte, oamenii „dorm în mormânt” până în ziua învierii pentru Judecata de Apoi, când toți cei care au trăit vreodată vor apărea înaintea Lui Dumnezeu care va decide dacă vor ajunge în rai sau în iad pentru totdeauna. Alții cred că atunci când mor, soarta lor este decisă numai pe baza faptelor lor, și vor fi trimiși în rai sau iad. Cei mai mulți, cred că în calitate de creștini, singurul mod în care cineva poate ajunge în cer este prin credința în Fiul Lui Dumnezeu și în harul Său mântuitor. Unii cred că iadul nu este real, iar când mor, oamenii dispar ca un abur, pe când alții cred că Dumnezeu nu ar trimite niciodată pe nimeni în iad, pentru că El este dragostea însăși. Continue reading “ESTE VIAȚĂ DUPĂ MOARTE?”
Pe vremuri, creștinii încercau să deslușească pedagogia divină a molimelor. Astăzi, văd numai conspirații mondialiste.
Chiar nu vede nimeni lecția de smerenie pe care o administrează Dumnezeu clerului și mirenilor, guvernelor și Științei, bogaților și săracilor – umanității, în general? Chiar nu înțelege nimeni pedagogia limitei – care nu e tragică, nici absurdă, ci logică și transcendentă?
Avem pretenția să controlăm viața și cosmosul, dar ne îngenunchează un segment de ARN învelit în proteine, o chestie minusculă, lipsită de voință și conștiință, care nu e chiar viață, ci mai degrabă dorință de viață, adică de înmulțire. Continue reading “Adrian Papahagi: Pedagogia divină a molimelor”
În poza aceasta e nepoțelul meu, uitați-vă cum a prins degetul medicului cu mânuța lui. Pare că luptă pentru propria viața cu o foame incredinilă de a trăi. Oare cum luptă cu viața copilașii care nu mai apucă să iasă din burtică, care acolo în căldura și în pântecul mamei, în timp ce sunt hrăniți din sângele mamei, ajung să fie ciopârțiți de cleștii pe care tocmai mămicile i-au permis să le sfâșie copiii?
Sunt convins că dacă acel copil ciopârțit ar putea vorbi nu ar declara niciodată că mama lui a fost de față, că nu ar fi încuviințat una ca asta. Dacă copilul ucis ar putea vorbi, cu siguranță și-ar lua la revedere de la mama, neștiind că a fost vândut morții tocmai de mama lui, cu un “sărut” mișelesc precum al lui Iuda, “sărutul cleștilor reci” dar sterili pentru a le proteja mama nu și pruncul. Continue reading “Tony Berbece: Lăsați-i să trăiască…”
by Teofil Gavril
Cel mai probabil omenirea în toată existența ei nu a experimentat sărbătorile învierii în acest mod. E un timp al fricii, limitării, restricțiilor, veștilor rele, izolării dar și al morții. Moartea nu e ceva nou, cu siguranță nu acum sunt cei mai mulți morți, au fost și perioade mult mai rele dar moartea de data asta s-a costumat diferit și pare mai înfricoșătoare în mantaua ei transparentă ai apoi prin aparițiile spectaculoase după ce a încercuit omul pe toate părțile. Ne temem că poate apărea oriunde și în multe locuri în același timp.
Totuși celebrăm învierea, celebrăm viața și asta aduce speranță, aduce lumină, aduce bucurie. Da, e drept, e o bucurie firavă și plăpândă […] Read on »
Nu sacrifica niciodată propria familie pentru nimic în lume. Aud atât de des: “Mi-am sacrificat familia pentru carieră…” Asta este o scuză care nu ține. Familia și cariera pot merge liniștite mână în mână, iar dacă vreo carieră cere sacrificarea familiei leapăd-o. La sfârșit ce vei strânge în brațe? Cariera? Banii făcuți din carieră? Nu, ci vei simți nevoia să ții în brațe o persoană dragă, un copil, pe cineva care să te iubească necondiționat și nu pentru banii din carieră.
Nu sacrifica niciodată sănătatea pentru bani, case, mașini sau orice altceva. Sănătatea este ea însăși o bogăție, iar ea nu se poate uneori cumpăra cu toți banii din lume. Continue reading “Nu sacrifica niciodată…”
John Wesley (1703-1791) a scris în medie trei predici pe zi timp de 54 de ani și a predicat de mai bine de 44.000 de ori. Pentru a face aceasta a călătorit mai mult de 500.000 de km în șaua unui cal, deci aproximativ 8.000 de km pe an. Era foarte devotat muncii pastorale. Până la o vârstă înaintată a răspuns de toate bisercile din Anglia. Pentru a-și face munca, se trezea la ora 4 în fiecare dimineață și muncea din greu până la 10 noaptea, permițându-și scurte pauzedoar pentru a lua masa. La varsta de 83 de ani era supărat pentru că-și dădea seama că nu poate să scrie mai mult de 15 ore pe zi Continue reading “Râvna lui John Wesley”
Viața umană devine tot mai trivializată, atât la început, cât și la finalul ei. E important sa o protejăm promovând dreptul la viață. Este un drept înrădăcinat adânc în învățăturile și doctrina creștină.
Dreptul la viață implică recunoașterea dreptului la viață a copiilor nenăscuți din momentul concepției și a ființei umane până la moartea naturală. Implică interzicerea infanticidului, avortului înainte de naștere, avortului la cerere, cât și a avortului după nașterea copilului, așa numitul „avort post-natal”. Continue reading “Peter Costea: Sanctitatea vieții umane și dreptul la viață”
de Teodor Popescu, 1950
Viaţa este pentru noi o minune, un mister.
Într-o dimineaţă, când păsările cântaseră până au tăcut de oboseală, liniştea a fost întreruptă de un piţigoi, care a întrebat: “Ce este viaţa?”
Păsările s-au speriat întâi, dar, mai târziu, o ciocârlie a răspuns: “Viaţa este o cântare”. Continue reading “Ce este viaţa?”
O viața mai profundă nu poate exista pană când nu a fost statornicită mai intâi viața. Nu se poate face niciun progres pe cale până când nu suntem pe cale.
A.W.Tozer
ARMONIA MAGAZINE - USA 