Una dintre cele mai universale întrebări este: Ce se întâmplă cu noi când murim? Este ceva cu care ne vom confrunta toți la un moment dat. Poate credeți că toți creștinii au o opinie comună pe această temă. Dar nici măcar cei care spun că „îl urmează pe Cristos”, nu cred toți la fel.

Unii cred că după moarte, oamenii „dorm în mormânt” până în ziua învierii pentru Judecata de Apoi, când toți cei care au trăit vreodată vor apărea înaintea Lui Dumnezeu care va decide dacă vor ajunge în rai sau în iad pentru totdeauna. Alții cred că atunci când mor, soarta lor este decisă numai pe baza faptelor lor, și vor fi trimiși în rai sau iad. Cei mai mulți, cred că în calitate de creștini, singurul mod în care cineva poate ajunge în cer este prin credința în Fiul Lui Dumnezeu și în harul Său mântuitor. Unii cred că iadul nu este real, iar când mor, oamenii dispar ca un abur, pe când alții cred că Dumnezeu nu ar trimite niciodată pe nimeni în iad, pentru că El este dragostea însăși.

S-ar putea să existe mai multe opinii despre acest subiect, decât ne imaginăm. Dezbaterea acestui subiect ar putea merge în două direcții: Aș putea să iau câteva dintre opiniile eronate și să arăt de ce nu se potrivesc cu adevărul Scripturii sau, aș putea scrie ceea ce cred că este adevărul biblic și cum acesta desființează părerile greșite, ceea ce voi și face în continuare.

Când cineva moare, șansa sa de a „alege” s-a încheiat. Cu excepția cazului în care Dumnezeu permite o înviere, care este cu siguranță posibilă, ceea ce a ales  fiecare în viață cu privire la Domnul și condițiile Sale pentru eternitate va determina unde își va petrece veșnicia. Cei care resping iertarea Domnului, oferită prin Isus Cristos, nu vor ajunge să-și petreacă veșnicia în ceruri.

• Ioan 3:18 „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al Lui Dumnezeu.”

Cred că cei care resping iertarea oferită prin Isus Cristos, mor și merg în iad. Gândiți-vă la modul în care Isus a explicat soarta unui cerșetor bolnav pe nume Lazăr și a omului bogat, fără nume, la a cărui poartă cerșea cel dintâi.

• Luca 16:22-24 „Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.’”

Aceasta a fost înainte ca Isus să moară pe cruce și chiar și atunci, unii ajungeau într-un loc bun, iar ceilalți în Locuința morților. Iadul este real și în Biblie este denumit Locuința morților. În ebraică cuvântul original este „Sheol” iar în greacă,  „Hades” și este primul loc de chin pentru cei pierduți.

După ce Isus va reveni și va domni pe un pământ restaurat, timp de o mie de ani, diavolul va fi lăsat liber pentru un timp de încercare a celor care vor fi trăit pe perioada mileniului. În cele din urmă, va fi ultimul război dintre bine și rău, iar la final, pământul și cerul lui (Universul) vor arde.

• Apocalipsa 20:11-15 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Locuința morților (actualul iad) va ajunge în iazul de foc. Iadul este ca o închisoare temporară. După Ziua Judecății, iadul și toți cei care vor fi fost închiși acolo vor fi aruncați în iazul de foc, care este locul final al celor care vor fi condamnați pentru totdeauna.

Continue reading  carmenpuscas.com