PIT POPOVICI: Biserica nu mai este o Biserică, ci Sinagogă a Satanei?!

Domnul să vă înmulțească harul și binecuvântările  pe ogorul Evangheliei!

Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste față de Dumnezeu și dragostei față de frați și față de lumea pierdută în păcate și stricăciune e aproape în toate bisericile. O stare de moleșeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimțite și în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezență frumoasă, dar lipsește puterea și lipsește roada. Unii obosiți au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masa, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945-1950, noi aveam trei servicii pe duminică și adunările erau tixite. Ce s-a petrecut? Continue reading “PIT POPOVICI: Biserica nu mai este o Biserică, ci Sinagogă a Satanei?!”

Advertisements

O minune a harului (1)

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2

SĂMÂNȚA BUNĂ

O minune a harului (1)

În salonul frumos mobilat dintr-o elegantă casă din Londra, două persoane purtau o discuție. Una dintre aceste persoane era o doamnă cu fața tristă și descurajată, iar cealaltă persoană era un preot care se străduia să o îmbărbăteze. „Sunteți demoralizată, stimată doamnă”, a spus el. „Suferiți de un fel de depresie spirituală și trebuie să acționați pentru a o îndepărta. Folosiți-vă întreaga dumneavoastră tărie și voință pentru a lupta împotriva acestei slăbiciuni trecătoare. Continue reading “O minune a harului (1)”

Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt

by  John Fischer

  Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toti; totuși, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. (1 Corinthians 15:10)

Apostolul era conștient că nu el ci Harul lui Dumnezeu este cel ce lucrează spre slava lui Dumnezeu. Și el, ca și noi toți din toate vremurile, avem tendința să spunem că noi am făcut aia sau această lucrare. Continue reading “Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt”

C.H. SPURGEON: Voința liberă – o sclavă

Free Will—A Sclave

Predică ţinută la 2 Decembrie 1855, Duminică dimineaţa, de Charles Haddon Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

 

 

„Și nu vreti să veniți la Mine, ca să aveți viața!”

Ioan 5:40

ACEST VERSET este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor si deseori descarcat cu un zgomot teribil impotriva simplilor crestini numiti Calvinisti1.  Intentionez in aceasta dimineata sa il reduc la tacere, sau mai degraba sa il intorc impotriva dusmanilor, fiindca nu a fost niciodata al lor; nu a fost facut in turnatoriile lor, ci scopul sau a fost sa invete exact opusul doctrinei pe care ei o sustin cu tărie.  Continue reading “C.H. SPURGEON: Voința liberă – o sclavă”

ANDREI PLEȘU: Dar ceva îmi spune că limbajul de lemn și gîndirea gata-făcută nu sînt pe placul lui Dumnezeu

I_barbu_0

Tot despre „poticniri“ şi libertate

Cuvîntul „ispită“ a ajuns să nu aibă decît o conotație negativă. Ispita nu e, pur și simplu, unul dintre cele două apeluri (egale ca intensitate) ale unei alternative. E apelul necurat, înșelător, distructiv. E partea de întuneric, componenta de „capcană“ a alternativei. Mă întreb adesea de ce nu se străduiește și binele să fie „ispititor“, de ce „ispititorul“ prin excelență e numai „vrăjmașul“. Mi se răspunde că, într-un asemenea caz, „meritul“ opțiunii ar apărea diminuat. E ușor să alegi binele, cînd „design“-ul lui e seducător. Binele e, prin definiție, discret: nu vrea „să‑ți ia mințile“, să te îngenuncheze prin evidența calității sale. Înțeleg. Dar atunci „libertatea“ mea e șchioapă: am dinainte o pîine gustoasă, dar comună, „pîinea cea de toate zilele“ și, pe celălalt taler, un mirobolant tort de cofetărie pariziană. Sigur, pot avea „modestia“ să aleg pîinea (cu condiția, ar spune maximaliștii, ca doar „modestia“ să‑mi dicteze alegerea și nu vreo pasiune a mea – vinovată – pentru pîine. Adică să aleg fără plăcere, fără să fiu „ispitit“. După modelul kantian: numai ce faci din datorie e legitim moralmente; cum intervine „plăcerea“, meritul actului se evaporează…). Continue reading “ANDREI PLEȘU: Dar ceva îmi spune că limbajul de lemn și gîndirea gata-făcută nu sînt pe placul lui Dumnezeu”

Teodor Popescu și doctrinele harului

Despre lucrarea harului în omul credincios 

Tudor PopescuDin viața și lucrarea lui T. Popescu, de Horia Azimioară 

Cuvântul har se întâlnea mai în toate predicile lui Teodor Popescu, chiar şi atunci când predica avea cu totul alt subiect. Uneori însă întreaga predică avea acest cuprins, harul lui Dumnezeu, atât pentru mântuire cât şi pentru viaţa pe care o duce cel credincios.

Omul firesc înţelege pe a face, nu înţelege însă pe a crede. Cere-i să facă ceva pentru Dumnezeu şi găseşte că este bine aşa; cere-i însă să creadă şi să ia, şi vei vedea că nu pricepe cum vine asta. Şi de n-ar lucra Dumnezeu însuşi prin harul Lui, nimeni n-ar ajunge la credinţă”. Continue reading “Teodor Popescu și doctrinele harului”