Dumnezeu “limitat” în manifestare (prin DECRET al “mai marilor noștri”)

Despre idei doctrinare și întâmplări supranaturale din Împărăția lui Dumnezeu (cu Paul Negruț, Cătălin Șireagu, Vasile Hozan, Toni Berbece și Andrei Croitoru)

 Se dedică Bisericii Baptiste Centru Betel Cluj și Bisericii Penticostale Putna 

Cine proroceste, dimpotrivă, vorbește oamenilor, spre zidire, sfătuire și mângâiere. Cine vorbeste în altă limbă se zidește pe sine însuși; dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. Aș dori ca toți să vorbiti în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește in alte limbi; afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. (1 Corinteni 14:3-5)

Incredibil, dar și în cultele evanghelice e decretată o limitare a credinței, asumată și impusă de profesorii de teologie, mai apoi și de Comunitățile regionale prin care s-a creat și un soi de psihoză “cesaționistă” în rândul creștinilor evanghelici de azi (AICI). Dar, după ideea că orice evanghelic e și un misionar al cuvântului lui Dumnezeu, ai putea crede că de fapt suntem bine ancorați în adevărata doctrină biblică pe care o putem împărtăși și altora. Deoarece credem  că primim de la Dumnezeu măsura credinței adevărate și apostolice (Romani 12:3 și Iuda 3).

 “nu vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: “Cunoaște pe Domnul!”, căci toți  vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.” (Evr.8:11)

Însă se întâmplă un paradox, când creștinii cred tot ce scrie în Biblie, profesorii și “mai marii” de obște strigă ca din gură de șarpe: erezie, foc strain, trădare ….!

Printre vocalii de serviciu, cu spirit de “autoritate”, împotriva ereziilor este și Andrei Croitoru și, mai nou, mai marii Comunităților regionale (statu’, sau satutu”) care, cu un spirit de vătaf, îi biciuiesc și-i trag la răspundere și la disciplinare pe cei care cred altfel, dar biblic, nelăsându-le libertatea deplină de a merge după cum cugetul lor și credința îi îndeamnă să facă. În timp ce acești supraveghetori sunt manipulați de-un duh legalist, de control și de judecată.  Marea lor obsesie a ajuns în a-L limita pe Dumnezeu în manifestare în și prin ucenicii Domnului Isus. Ori, e clar că Domnul Isus e Domnul, și trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.

Cu toate că toți acești teologii glăsuiesc la unison, cu deosebită convingere, că El e Același, fără nicio umbră de schimbare sau de mutare și că El a lucrat și lucrează (și) prin oameni, doar că în aceste vremuri din urmă …mult limitat! Că unele daruri (vorbirea în limbi, darul de vindecare etc.) nu mai acționează, că anumite oficii (slujbe, funcții), nu mai operează azi (apostoli, proroci). Citiți mai întâi și articolul anterior pentru a prinde mai bine ideea despre o credință limitată și care e de fapt mandatul creștinului normal, dar nevăzut și neînțeles de către cei orbiți de-un duh ușor legalist și plin de preconcepții. Continue reading “Dumnezeu “limitat” în manifestare (prin DECRET al “mai marilor noștri”)”

Drojdia Împărăției lui Dumnezeu

Se dedică lui Andrei Croitoru!

Până când Biserica nu se va întoarce la modelul lui Isus de a fi un adevărat revoluționar, creștinii vor continua să fie recunoscuți de lume ca fiind niște oameni drăguți, în timp ce ea, lumea, se îndreaptă rapid spre iad, învinsă de boală și chinuită de Diavol. (J.B.)

A trăi pe pământ, dar totodată și în Împărăția lui Dumnezeu

 – Dubla cetățenie – 

“Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. “Da, Doamne”, I-au răspuns ei.  Și El le-a zis: “De aceea orice cărturar, care a învățat ce trebuie  despre  Impărăția  cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.” (Mat.13: 51-52)

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33)

Apostolul Pavel scrie bisericilor Galatiei că atunci  “… când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotriva, în față, căci era de osândit. […] Impreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor.” (Gal. 2:11-13)

Fără îndoială că apologeții fac o lucrare deosebit de bună și de necesară, însă   uneori  se întâmplă ca și ei să greșească din cauza prejudecăților de care sunt animați și astfel există pericolul de-a arde grâul odată cu neghina.  O altă cauză este faptul că sunt prestabilite reguli și tradiții precum sunt cesaționismul și conducerea Bisericii prin comitet și nu prin prezbiteri, dogme în fața cărora nu toți putem zice din toată inima Da și Amin. Iar celor care sunt de altă părere, li se pun etichete cu hulă, erezie, manipulare psihologică, răzvrătire. Continue reading “Drojdia Împărăției lui Dumnezeu”

Dragi ortodocși și catolici – Mijlocirea și rugăciunea lui Isus Hristos, este un privilegiu pentru cel credincios

Isus, Mărturisitorul păcatelor noastre 

Legea dată de Dumnezeu lui Moise  prevedea ca o dată pe an să se facă ispășirea de fărădelegi și de păcate pentru poporul Israel, ceremonial scris în cartea Levitic 16.

Aici găsim scris care era procedura de ispășire a fărădelegilor și păcatelor poporului Israel în Vechiul Testament, pe perioada primului legământ, cum era reglementată de legea lui Moise.

Să ia cei doi țapi si să-i pună înaintea Domnului, la ușa Cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Domnul și un sorț pentru Azazel. Aaron să ia țapul care a ieșit la sorți pentru Domnul si să-l aducă jertfă de ispășire. (Levitic 16:7-9)

Să înjunghie țapul adus ca jertfa de ispășire pentru popor si să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă intocmai cum a făcut cu sângele vițelului, să stropească cu el spre capacul ispășirii si inaintea capacului ispășirii. 16. Astfel să facă ispășire pentru Sfântul Locaș, pentru necurățiile copiilor lui Israel si pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei in mijlocul necurățiilor lor. (Levitic 16:15-16)

Când va isprăvi de făcut ispășirea pentru Sfântul Locas, pentru Cortul întâlnirii si pentru altar, să aducă țapul cel viu. 21. Aaron să-și pună amândouă mâinile pe capul țapului celui viu și să mărturiseasca peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel si toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. 22. Țapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustiu să-i dea drumul. (Levitic 16:20-22)

Continue reading “Dragi ortodocși și catolici – Mijlocirea și rugăciunea lui Isus Hristos, este un privilegiu pentru cel credincios”

Acoperirea capului și baticul

Într-o prezentare video, pastorul Andrei Croitoru aduce argumente foarte pertinente referitor la modul său de înțelegere cu privire la acoperirea capului la femei.

De asemenea,  în aceeași zi pe you tube am găsit postat și video-ul cu mărturia din partea unei surori cu privire la înțelegerea aceluiași subiect.

Nu avem decât de câștigat prin urmărirea cu toată libertatea Duhului, a acestor două puncte de vedere,  pentru a ne întări tot mai mult în credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Domnul să vă binecuvinteze! Continue reading “Acoperirea capului și baticul”

Andrei Croitoru: Îndreptățirea și pierderea mântuirii

Explicații și învățătură din Romani 4  |  Confuzia dintre mântuire și părtășie

Cei mai mulți dintre evanghelicii români spun și cred că mântuirea se poate pierde, dar este și o minoritate care crede că mântuirea nu se poate pierde. Posibil ca această gândire să vină din ortodoxie: mântuirea nu poți s-o ai decât la final, numai după ce ai trecut toate vămile, când Dumnezeu te pune la balanța și vede dacă ești vrednic sau nu de mântuire.

Adventiștii spun tot cam așa, ei au o doctrină de acest fel, Hristos va aprecia în final dacă omul e vrednic de mântuirea care ne-a dat-o.  Avem mântuirea, dacă nu ți-o pierzi la urmă, când n-ai fost vrednic de ea. Continue reading “Andrei Croitoru: Îndreptățirea și pierderea mântuirii”

De ce trebuie să ne întoarcem în biserica locală

După acest timp de mai bine de două luni în care creștinii s-au adunat în mod  virtual, Andrei Croitoru caută să răspundă la o eventuală dilemă: ce vom face în continuare, ce vom alege, biserica virtuală sau mergem înapoi la biserica locală?

Pentru a ne fi mai ușor în decizia pe care trebuie să o luăm, Andrei, prin cele zece motive biblice arătate de el,  ne prezintă totodată nu altceva decât importanța covârșitoare pentru credincioși de-a se convinge, a alege și a prefera Biserica locală. Continue reading “De ce trebuie să ne întoarcem în biserica locală”

Andrei Croitoru: Soluția pentru infantilismul spiritual

Andrei Croitoru a ținut această predică cu cel puțin ceva mai bine de un an în urmă, dar a postat-o și sub  titlu Păcatul de neiertat? Imposibilitatea reînnoirii?

Soluția pentru infantilismul spiritual, însă,  ilustrează foarte bine realitatea tristă a creștinilor, aceea că majoritatea lor (ca și unii dintre pastori cum s-a văzut pe you tube în seria apologie reformată) nu cunosc Scriptura și nici interpretarea ei în spiritul legii Duhului de viață în Hristos Isus, pe de o parte, dar, pe de altă parte bisericile nu fac nici ucenici care la rândul lor să poată face ucenici ai Domnului Hristos Isus Continue reading “Andrei Croitoru: Soluția pentru infantilismul spiritual”

Cine conduce biserica locală a lui Hristos?

Andrei Sava & Andrei Croitoru

Cei doi prezintă câteva texte clare în Noul Testament în care sfântul apostol al Neamurilor, Pavel, vorbește despre acest subiect, și unul în care apostolul Petru  le spune  evreilor, la fel,  cu privire la conducerea bisericii:

1 Petru 5:1-4, Fapte 20:17, 28-31,

1 Timotei 3:1 și Tit 1:5.

În toate aceste texte, oficiul conducerii bisericii este ocupat de funcții interschimbabile –  prezbiteri, episcopi, pastori  – cum mai găsim că e numită această funcție, în Efeseni 4:11, de pastor-învățător. Și apostolul Petru se declară pe el însuși prezbiter  – probabil aceasta este cea mai înaltă poziție de conducere de pe care poți vorbi și priveghea biserica Domnului Hristos: Continue reading “Cine conduce biserica locală a lui Hristos?”

Metode Nebiblice de Evanghelizare

Ninel Lazăr și Andrei Croitoru, în dialog, prezintă cu pricepere metode nebiblice în evanghelizări, în care, protagoniștii acestora pun accentul pe bunătatea și iubirea lui Dumnezeu. Prin felul acesta de “a evangheliza”, acei evangheliști și predicatori nu fac decât mult rău subminând adevărata Evanghelie și lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt care, în fond, produc convetirea prin nașterea omului de sus.

Metodele nebiblice – necălăuzite de Duhul Sfânt – nu ating părțile fundamentale ale mântuirii, cum sunt:
– Atributele și trăsăturile definitorii ale lui Dumnezeu (creator, suveran, judecător peste creația Sa, sfințenia și dreptatea Lui…;
– starea de păcat a omului (de răzvrătit și ofensare la adresa Creatorului său de la care primim viața, hrana etc.) Continue reading “Metode Nebiblice de Evanghelizare”

Cât de mort este mortul?

by Andrei Croitoru VS. John Lennox

Una dintre obiecțiile frecvente aduse împotriva doctrinei depravării totale a omului este faptul că ea abuză de metaforele biblice – în special de cea a morții (Efeseni 2:1-3). John Lennox ne demonstrează că omul nu este atât de mort precum zicem noi că este și face acest lucru apelând la experiența lui Adam după căderea sa în păcat.

Faptul că Adam s-a simțit gol și astfel ne arată că avea conștiință morală nu este o dovadă împotriva doctrinei depravării totale. Nimeni nu neagă prezența conștiinței în păcătoși. Este adevărat că ei erau sensibili sau “vii din punct de vedere moral” (p.157), dar trebuie observat că Adam a căutat să-și rezolve problema printr-o moralitate personalizată, aceasta fiind o dovadă a stricăciunii sale. De asemenea, faptul că Adam e “capabil să audă glasul lui Dumnezeu și să-i răspundă” (p.157) nu este o dovadă împotriva depravării, ci una pentru ea, deodată ce Adam răspunde dând vina pe nevasta sa. Continue reading “Cât de mort este mortul?”