BENEFICII IMPORTANTE ALE STUDIULUI SCRIPTURII

Aceasta este o colecție de gânduri despre viața și puterea Cuvântului Lui Dumnezeu pentru creștini. Citirea și strângerea Cuvântului în inimile noastre ne transformă.
 
Credința vine prin „auzirea” Cuvântului Lui Dumnezeu. Domnul a spus că, „Dacă are cineva urechi de auzit, să audă”. Când „auzim” ceea ce are Domnul de spus și Cuvântul Său lucrează în noi, ni se oferă mai multă înțelegere pe măsură ce auzim mai mult și continuăm să creștem în credință și înțelegere. Aceasta nu este doar auzirea cu urechile fizice, ci și auzirea în duhurile sau inimile noastre. (Marc.4:23-24, Romani 10:17)

Continue reading “BENEFICII IMPORTANTE ALE STUDIULUI SCRIPTURII”

Despre CREDINȚĂ și HAR

Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evr.11:3)

Dacă privim spre originile veșniciei, la începuturile ei singur, îl afăm pe Dumnezeu, iar Duhul Său Sfânt era cu El. Totodată, din veșncie Dumnezeu L-a născut pe Fiul Său –  care era și “meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui” (Prov.8:30).

Continue reading “Despre CREDINȚĂ și HAR”

Călătoria mea personală spre disciplină

În casa noastră, disciplinarea copiilor era responsabilitatea mea, atunci când era necesară. Niciodată nu am vrut ca soția mea să se ocupe de acest aspect, dacă eram eu acasă.

Iată cum procedam:

  • Dacă era cazul să fie disciplinați, îi trimiteam pe copii în camera lor. În funcție de vârsta lor și de capacitatea lor de concentrare, le dădeam timp să se gândească la ceea ce făcuseră greșit – între două și douăzeci de minute. În acel timp, eu mă rugam, să mă asigur că în inima mea există dorința de a aduce corecție doar pentru binele lor și nu pentru al meu. Dorința mea era ca, prin disciplină, să le îmbunătățesc viața, nu să-i pedepsesc.
  • Apoi, intram în camera lor și discutam cu ei. Erau momente când descopeream că nu comunicasem clar așteptările pe care aveam. Atunci discutam împreună situația, pentru a mă asigura că au înțeles pe deplin ce li se cerea. Nu erau pedepsiți niciodată în acest gen de situații. Dar, după discuția respectivă, mă așteptam să văd o schimbare în comportamentul lor cu privire la ceea ce clarificasem.
Continue reading “Călătoria mea personală spre disciplină”

Cine ne va salva copiii de nebunie

Am urmărit cu groază un filmuleț cu niște adolescente care au bătut cu bestialitate o altă adolescentă, iar motivul era unul de natură sexuală, din câte am înțeles din spurcăciunile pe care le vorbeau aceste tinere. Este foarte clar că nu epoca tehnologie ne va salva tineretul, azi au acces la biblioteci interminabile, milioane de cărți on line, acces la cultură cum părinții noștri nici nu visau, Wikipedia e la un click distanță cu milioane de articole, dar nu cultura și tehnologia vor scoate nebunia din copiii noștri. Ci ei vor fi niște sălbatici culturalizați cu telefoane de ultimă generație cu care să-și filmeze nebuniile și violența exacerbată. Continue reading “Cine ne va salva copiii de nebunie”

Credința nu-i abonament la servicii…

Am transformat Biserica și creștinismul într-un pachet de servicii. Oamenii mai au nevoie de Biserică doar pentru trei sau patru servicii. Merg la Biserică la nuntă, la botezul copiilor, la Paște și Crăciun (opțional) și mai sunt duși la slujba de înmormântare. La cel puțin două dintre serviciile acestea oamenii sunt “absenți”, anume la botez și la înmormântare. Nimeni nu știe se s-a petrecut la botezul lui ca copil și nimeni nu știe ce s-a predicat la înmormântare. Mulți mai merg la serviciile acestea de rușinea mamei, a bunicii și a vecinilor. Aceasta nu-i credință! Continue reading “Credința nu-i abonament la servicii…”

Credință și viitor: învățăturile lui C. S. Lewis pentru vreme de pandemie

Într-adevăr, trebuie să facem și politică și compromisuri, în vremuri de pace sau de război, de molimă sau de sănătate. Dar orice ar presupune acestea și oricât de mulți ani am spera să petrecem în pace prin intervențiile umane, trebuie să rămânem concentrați pe adevărata speranță: cea a vieții veșnice.

Auto-caracterizarea președintelui Trump ca „un președinte în vreme de război” a stârnit controverse, deși mulți au făcut deja comparații cu 11 Septembrie sau cu al Doilea Război Mondial, când sacrificiul personal și economic a devenit necesar. Locuiam temporar în zona Los Angeles când COVID-19 a lovit acolo. Vecina mea, nevenindu-i să creadă că nu plecasem încă din oraș, a încercat o conversație politicoasă prin crăpătura ușii. Mi-a spus că familia ei și-a anulat planurile de vacanță. „Nu cred că ar trebui să ne luăm concediu în timpul unei stări de urgență naționale”, mi-a spus ea cu tristețe. Continue reading “Credință și viitor: învățăturile lui C. S. Lewis pentru vreme de pandemie”

Toni Berbece: Ce nu/este Hristos…

Hristos nu este magnetul tău pentru a-ți atrage clienți, nu de aceea a venit Hristos, ca tu să ai o persoana influență cu care să-ți faci publicitate la propria-ți afacere. Hristos este învierea noastră din mormânt, este singura soluție în fața morții. Dacă cei care au făcut acest banner uriaș nu s-au împăcat cu Hristos, până și reclama aceasta îi va condamna. Pentru că au scris Hristos cu litere gigantice în timp ce în viețile lor a fost de negăsit.

Hristos nu este o modă. Da, e cool mai ales în perioada aceasta să-L recunoști, e cool să te declari credincios, e cool să ai o cruce la gât, e cool să mergi să iei lumină (nu și anul acesta), dar dacă nu-I porți Crucea, adică dacă nu ai lepădarea de firea păcătoasă și de păcat, atunci vei descoperi că ai ratat esența. Hristos înseamnă suferință, zbucium, moarte și apoi viață din belșug. Mai întâi trebuie să moară din tine ura, pofta rea, minciuna, lăcomia, lașitatea, zgârcenia, gândul rău, vorba rea, privirea rea și apoi descoperi viața, frumusețea, pacea și fericirea. Spre Hristos se trece mai întâi pe la Cruce, despre aceasta este Paștele. Continue reading “Toni Berbece: Ce nu/este Hristos…”

Doar 1000…

La unii teama de a-și pierde “carcasa” este mai mare decât teama de a-și pierde conținutul, adica sufletul. Guvernele ia măsuri inimaginabile pentru a proteja trupurile dar pentru suflete de cele mai multe ori nu fac mare lucru, de aceea pentru securitatea trupului s-a pus o limită de 1000 de oameni per eveniment, pentru a nu se extinde o molimă. S-a închis Universitatea de Medicină din București, Salonul Auto de la Geneva e și el închis, Lombardia va fi închisă cu 16 milioane de oameni, care nu mai au voie să iasă de acolo. Dacă pentru această carcasă se fac atât de multe, iar panica este atât de mare, oare ce ar trebui să se facă pentru un suflet mai bolnav decât infectarea cu Coronavirus? Continue reading “Doar 1000…”