De ce sunt pe pămînt, care este sensul vieţii mele?

de Wilhelm Busch

Totul se învîrte în jurul acestei întrebări: De ce sunt în această lume? Care este sensul vieţii mele?

Un industriaş din Essen mă cheamă foarte agitat într-o zi la telefon: „Domnule pastor, veniţi!“ Mă duc  mediat la el. La sosire, mă întîmpină cu cuvintele: „Fiul meu s-a împuşcat cu un foc de revolver“. Îl cunoşteam pe băiat. Era student. Avea tot ce-i poftea inima. Era sănătos, bine clădit, chipeş, tînăr şi bogat. Poseda de mult propriul lui automobil. Şi nici nu fusese vreodată implicat într-o afacere dubioasă. Şi acest tînăr îşi trage un glonte în gură! Continue reading “De ce sunt pe pămînt, care este sensul vieţii mele?”

Cum să trăim când nu mai putem crede?

by Wilhelm Busch (1897-1966)

În urmă cu mai mulţi ani a trăit în Norvegia un profesor renumit, pe nume Hallesby.

Am mai apucat să-l cunosc. Un om minunat. Un adevărat norvegian, distins şi grav. Şi el a ţinut timp de o săptămână meditaţii biblice la radio. Pot să mi-l imaginez aievea cum stă în faţa microfonului când spune:

Se poate prea bine ca în seara aceasta să vă culcaţi liniştit în patul dumneavoastră şi să vă treziţi mâine dimineaţă în iad. Aş vrea să vă avertizez!

Aceste cuvinte au iscat o mare furtună, căci şi norvegienii se încadrează la rubrica „oameni moderni” – şi aceştia joacă un rol fantastic în ziua de azi. Continue reading “Cum să trăim când nu mai putem crede?”

Pe Dumnezeu Îl vreau, dar la ce mi-ar trebui Isus?

Vedeţi: Un pastor bătrîn ca mine, care a lucrat toată viaţa lui în marile oraşe, aude repetîndu-se de-a lungul anilor aceleaşi refrene. Iată unul: „Cum poate Dumnezeu să îngăduie aceasta?“ Un altul sună: „Cain şi Abel au fost fraţi. Cain l-a omorît pe Abel. De unde a putut Cain să-şi găsească nevastă?“ Iar unul din cele mai iubite refrene era acesta: „Domnule pastor, dvs. vorbiţi totdeauna despre Isus. Ăsta-i fanatism. Este de o importanţă minoră ce religie ai. Important e să ai respect faţă de Cel Preaînalt, Cel nevăzut“. Continue reading “Pe Dumnezeu Îl vreau, dar la ce mi-ar trebui Isus?”

Adrian Papahagi: Ce conservă conservatorii?

A fi conservator e o formă de atașament față de bunătatea lumii, față de familiar și firesc, față de natură și cultură. E îngăduință față de natura umană, cu bunele și relele ei – conservatorul acceptă omul vechi și nu-și propune să creeze un om nou. E surâs homeric sau chaucerian, mai degrabă decât crispare moralizatoare. Nu e încremenire, ci mers liniștit, la pas.

Conservatorul vrea să reformeze cuviincios și realist lumea pentru a o păstra, în timp ce progresistul vrea să arunce tot ce vine din trecut, pentru a impune un viitor utopic, pe care-l consideră mai bun, dar pe care nimeni nu l-a experimentat, din simplul motiv că e viitor și utopic. Continue reading “Adrian Papahagi: Ce conservă conservatorii?”

“CE VEZI ?”

Mărturisirea ce urmează s-o aștern în continuare are menirea de-a ÎL onora și preamări pe Dumnezeu, Tatăl nostru, pe Domnul Isus și pe Duhul Sfant, dar și de-a ne încuraja și îndemna unii pe alții,  așa după cum făceau și ne învață apostolii și ucenicii Domnului, cum citim pe paginile Sfintei Scripturi:

…Era o zi obișnuită în care eram ocupată cu treburile casnice și lucrul pe lângă casă. Am ieșit din curtea casei până la o distanță de 50 de metri unde se aflau containerele pentru sortarea resturilor menajere. Când am vrut să revin în curte, am făcut cam doi metri când am auzit glasul Domnului la nivelul minții:

– Oprește -te!” M-am oprit, surprinsă. Domnul a continuat spunând: “Uită-te la mărul din curtea ta… Ce vezi?

“- Doamne“, am răspuns eu “de la distanta asta văd doar o formă, o tulpină și o coroană.Continue reading ““CE VEZI ?””

Pr. Ciprian Grădinaru cere pocăință din partea clericilor care i-au promovat pe intelectualii care, cu ocazia Referendumului, “și-au arătat blana de lup, îmbrăcată pe sub cea de oaie”

de  ANDREI NICOLAE

Părintele Ciprian Grădinaru, Namur – Belgia, continuă analiza necruțătoare a stării în care se găsește credința în România după Referendumul pentru căsătorie eșuat anul trecut.

În continuarea interviului de anul trecut, Părintele Ciprian susține că vinovați pentru ce li se întâmplă creștinilor sunt chiar ei, nu altcineva și asta pentru că o parte dintre credincioși au pierdut cugetul ortodox, iar pe de altă parte, secularismul a invadat mințile multor oameni dintre „mădularele Bisericii”. Continue reading “Pr. Ciprian Grădinaru cere pocăință din partea clericilor care i-au promovat pe intelectualii care, cu ocazia Referendumului, “și-au arătat blana de lup, îmbrăcată pe sub cea de oaie””