Despre “tată” și “mamă”: UE dictează absurdul prin instaurarea agendei Diavolului

Aparent, mulți știm în ce situație ne aflăm, deși oarecum paralizați de pretențiile absurde  și abuzatoare ale statului de drept clocite de ONG-urile sorosiste din UE și din lume, venite direct din iad, prin Parlamentul European. Ne amintim de prima familie, aceea a lui Adam și a Evei, de primii lor copii, Cain și Abel. Cum trăiau ei ca familie într-o frumoasă armonie până ce s-a insinuat între ei Diavolul, alegoric prezentat prin vorbirea șireată a șarpelui.  Cuvintele sunt ca o sămânță, bună sau rea. Acele vorbe viclene ale diavolului au fost o sămânță foarte rea care a adus moartea spirituală a proto-părinților noștri, și blestemul, în loc de binecuvântare.

Moartea si viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește, îi va mânca roadele. (Proverbe 18:21)

Ce seamănă omul, aceea va si secera.  Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă in Duhul va secera din Duhul viața vesnică. (Galateni 6:7-8)

Atunci când partida fariseilor refuza să primească Continue reading “Despre “tată” și “mamă”: UE dictează absurdul prin instaurarea agendei Diavolului”

A CUI ESTE VINA?

Mai sunt oameni responsabili pentru acțiunile lor în zilele noastre? Dacă nu, pe cei mai mulți dintre noi nu ne deranjează să îi „ajutăm” pe ceilalți să afle ce au greșit și ce ar trebui să facă. De ce ne este atât de ușor să vedem greșelile altora, mai degrabă decât pe ale noastre, și să nu vedem greșelile celor pe care îi iubim sau pe care îi apreciem foarte mult? O veche zicală spune „dragostea este oarbă”. Se pare că dragostea pentru ceilalți și pentru noi înșine, precum și neprihănirea de sine ne poate face să ne comportăm în mod subiectiv. Continue reading “A CUI ESTE VINA?”

Covidul, boala care profită de slăbiciunile trupești…

Tot mai des ni se spune că acest Covid profită la maxim de orice slăbiciune a trupului, de orice altă boală, de o obezitate și de o inimă slăbită de grăsimea în care este “îmbrăcată”, de plămânii arși de tutun, de sistemul imunitar scăzut, chiar de un corp slăbit de consumul de alcool, boala aceasta profită chiar și de frica și de panica omului. Sunt pacienți care au acumulat atacurile de panică la gândul că nu pot respira cu o deficienta respiratorie dată de Covid și și-au amplificat starea de rău. Deci este o boală “păcătoasă” tare care profită de slăbiciunile noastre trupești. Așadar, atenție la stilul de viață, asigurați-vă că vă faceți partea și că trăiți responsabil. Nu uitați că și trupurile noastre sunt Temple ale Duhului Sfânt. Continue reading “Covidul, boala care profită de slăbiciunile trupești…”

“Mergeam pe stradă și vorbeam singură de durere…”

by Misiunea Profides

Azi am fost în Chirnogi, Jud. Călărași, unde am vizitat mai multe familii nevoiașe. Am întâlnit multe situații critice, dar una ne-a lăsat cu ochii in lacrimi. Am vizitat o mamă foarte tânără cu patru copii, care a fost abandonată de soț, tocmai se întorsese acasă când noi am ajuns la poarta ei. Ne-a spus că a fost să împrumute bani de mâncare și de lapte praf pentru bebele de aproximativ un an. Când a văzut că i s-a umplut casa de bunuri și de mâncare pentru copilași s-a întors cu spatele la noi și a început să plângă. A fost un moment de tăcere în care am simțit efectiv cum toată îngrijorarea și tensiunea din inima acestei mame au fost descărcate fix atunci. Ne-a spus că întorcându-se acasă si întrebându-se ce vor mânca copiii ei a început să vorbească singură pe stradă. I-am spus că Hristos a făcut să ajungem chiar în cel mai disperat moment al vieții ei. I-am promis că nu o vom lăsa, o vom ajuta cât de des posibil. Continue reading ““Mergeam pe stradă și vorbeam singură de durere…””

Nu judecați ca să nu fiți judecați…

Mama povestea că pe vremea comunismului, la una dintre slujbele de la Biserică la care era și ea prezentă, a venit un domn care vindea unt. Mulți din Biserică au ieșit să cumpere unt, iar mama i-a judecat considerând că aceștia fac din Casa Domnului o piață. A mai stat puțin și i-a venit și ei in gând: “ieși afară să iei și tu unt că nu mai prinzi.” Și a ieșit. Iată că i-a judecat pe cei din Biserică, care au ieșit să cumpere unt, până când a ieșit și ea, căzând astfel sub disprețul propriei judecăți. Continue reading “Nu judecați ca să nu fiți judecați…”

IMPORTANȚA LAUDEI ȘI A ÎNCHINĂRII

Scopul închinării este să atingem inima Lui Dumnezeu, este pentru El, nu pentru noi; este mai mult decât muzică, este comunicare intimă cu Domnul nostru și nu ar trebui să fie doar o parte din viața noastră, ci ar trebui să fie viața noastră. Simplu spus, ne închinăm cu adevărat dacă suntem îndrăgostiți de Isus Cristos! Oare cât din închinarea noastră este cu adevărat pentru Domnul și cât este doar pentru ca noi să ne simțim bine că ne-am făcut datoria? Continue reading “IMPORTANȚA LAUDEI ȘI A ÎNCHINĂRII”

Marinela Buzas: Cine este adevăratul „Influencer”?

Când spunem “influencers”, ne gândim la oamenii cu audiență mare pe rețelele de socializare. După standardele de azi, cei care au între 40,000 și 1 milion de „followers”, sunt „macro -influencers”, iar cei care au între 1,000 și 40,000 de „followers”, sunt „micro – influencers”. Dacă ar fi să traducem cuvântul „influencer”, direct din latină (influentia), am spune ceva de genul: „care curge în”. De aceea, mie îmi place să mă gândesc la un „influencer”, mai mult ca la o persoană care-mi prezintă o informație, făcând o analiză, trăgând anumite concluzi și urmărind un anume scop. De fapt, chiar și eu am un scop ascultându-l, și anume, acela de a mă informa, de a cerceta anumite lucruri, ca să-mi formulez o opinie personală. Informația pe care o primesc este filtrată de mine ascultătorul, și în funcție de filtrele pe care le folosesc, poate fi acceptată sau respinsă. Continue reading “Marinela Buzas: Cine este adevăratul „Influencer”?”

“Vreau să mor în credința în care m-am născut…”

Când aud un om care a lăsat însărcinate câteva femei, pe care le-a vrut doar pentru plăceri și le-a șantajat/amenințat mai apoi ca să avorteze, producând traume majore, mă crucesc. Când aud un bărbat/femei de genul, care își înșeală nevasta/soțul cu cine apucă, că vrea să moară în credința în care s-a născut înțeleg că acea credință nu se numește de fapt nici măcar ortodoxism sau orice altceva, ci înțeleg că a lui/ei credință este în pofta lui/ei stricată, iar credința aceasta îi minte pe oameni că orice ar face, oricât de ticăloși ar fi, tot în Rai ajung. Cu niște aghiazmă băută sau stropita din când în când și cu un pupat de sfinți nu se intră în Cer, ci doar când devii tu un sfânt prin Jertfa lui Hristos ai acces. Continue reading ““Vreau să mor în credința în care m-am născut…””