Andrei Lazăr: Totul se rezuma la inima. Motivul … de ce vreau sa fac ceva. Caci poti sa te izolezi nu din motiv de mandrie ci ca asa te calauzeste Duhul Sfant (pentru o perioada determinata de El, nu de om) … poti sa vrei sa corectezi pe cineva si motvul sa nu fie mandria ci dragostea. Mandria este egoista si narcisista. Mandria se are pe sine in centrul existentei ei. Mandria este a nu-l crede pe Dumnezeu. Smerenia nu se gandeste la ea, se gandeste la Dumnezeu si apoi la oameni, niciodata la ea.

George Danciu: Acest text-oglindă  mândrie vs. smerenie, m-a lămurit încă o dată că adesea avem de ales între aceste două stări opuse. De exemplu, în fire mă opun mustrărilor și corectărilor brutale. De curând am văzut că nu-mi cade deloc bine să fiu corectat fără menajamente pentru ceva imperfect, deși e clar că avea dreptate. Dar, între frați ne așteptăm să nu “operăm pe viu”, ci mai întâi să fim siguri că am  anesteziat local persoana cu o doză de iubire, de iertare, de înțelegere. În schimb, “mândria insistă să dovedească că are dreptate”. Exercițiul iertării-iubirii ne rezolvă orice stare. E un text școală foarte folositor, de aceea sper că e ok să-l postez și pe o pagină publică.