„Până ce moartea ne va despărţi”. Și dacă o face prea repede?

by Carmen Lăiu

La doar câteva minute după ce soţul ei, Spencer, de numai 36 de ani, respirase pentru ultima dată în salonul ce-i devenise casă în ultimele săptămâni de la diagnosticarea cu cancer, jurnalista Christina Frangou s-a simţit neînstare să deschidă ușa salonului, spre holul plin de prieteni. În faţa ușii, suspinând că nu știe încotro să o ia, a primit de la tatăl său un răspuns cu bătaie lungă, ce avea să o ghideze prin lunile și anii de durere: „Vom merge mai departe.”

O văduvă tânără, care și-a pierdut soţul înainte de a treia aniversare a nunţii, este doar un număr care rotunjește o statistică. Dar în spatele cifrelor se ascund întotdeauna istorii, frângeri, suferinţe greu de captat în cuvinte și un drum anevoios prin deșertul vieţii de văduvie. Continue reading “„Până ce moartea ne va despărţi”. Și dacă o face prea repede?”

Charles Haddon Spurgeon: Voința liberă – o sclavă

E vorba de o predică scrisă de Spurgeon și care cred că trebuie citită de toți predicatorii români, deoarece se poate observa că majoritatea se exprimă confuz atunci când vorbesc despre voința liberă în economia mântuirii omului păcătos. Dar o găsim și publicată în cartea Predici cu har de Charles H. Spurgeon, Ediție aniversară 2012, Fundația Mantachie “O voce baptistă”  Bocșa.

Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața!”  (Ioan 5:40)

ACEST VERSET este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor și deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor creștini numiți Calvinisti.   Intentionez în această dimineață să îl reduc la tăcere, sau mai degrabă să îl întorc împotriva dușmanilor, fiindca nu a fost niciodata al lor; nu a fost facut in turnatoriile lor, ci scopul său a fost să invețe exact opusul doctrinei pe care ei o susțin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: In primul rând, omul are o voință.  In al doilea rând, el este complet liber. Continue reading “Charles Haddon Spurgeon: Voința liberă – o sclavă”

Lev TOLSTOI: Cugetări din jurnalul ultimilor ani (2)

Învățătura religioasă trebuie să stea la baza educației. Educația fără învățătura religioasă (așa cum se face la noi) nu e educație, ci deopotrivă depravare și amorțirea capacităților superioare. (1907)

Dacă într-o dispută observi că omul își apără condiția exterioară, întrerupe imediat discuția. (1907) Continue reading “Lev TOLSTOI: Cugetări din jurnalul ultimilor ani (2)”

VIOREL IUGA: Toţi, absolut toţi creştinii promovează şi „protestează”

 viorel-iuga1Care sunt asemănările şi diferenţele?

Voi încerca să aduc puţină lumină asupra acestor aspecte încercând să răspund succint la urmtoarele 3 întrebări: ce, când şi unde? Să începem cu Promovarea.

I. Ce promovează creştinii?
Un creştin autentic promovează mereu Adevărul biblic şi autorităţile biblice. Creştinul promovează adevărul despre Dumnezeu, lume, viaţă, veşnicie etc. Creştinul Îl promovează pe Cristos şi Împărăţia Sa. Creştinul promovează salvarea prin credinţă, sfinţirea, slujirea, sacrificiul şi supunerea. Continue reading “VIOREL IUGA: Toţi, absolut toţi creştinii promovează şi „protestează””

Cele cinci semne că „ego-ul“ a pus stăpânire pe viaţa ta

id_ego_super_ego_by_time_constiinta-2

Ego-ul este sinele fals, iar el ne face să credem că suntem altcineva faţă de cine suntem cu adevărat. (Alexandru Pleșea)

de Mariana Iancu

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, ego-ul poate fi comparat cu coaja unui ou, iar puiul (omul) aflat în ou va crede că el este, în acelaşi timp, şi puiul, şi coaja. În realitate, coaja este ego-ul, iar aceasta ne limitează şi, concomitent, ne protejează.  Continue reading “Cele cinci semne că „ego-ul“ a pus stăpânire pe viaţa ta”

C.T. Cristian: DOSTOIEVSKI și BIBLIA

DostoievskiDupa ce s-a alăturat unui grup de socialiști utopici și revolutionari anti-țaristi, scriitorul F.M. Dostoevski (1821-1881) a fost arestat și condamnat la moarte. Însă, în ultimul moment, pedeapsa i-a fost schimbată la patru ani de muncă silnică și șase ani de armată corecțională.

Când convoiul cu detinuți a sosit în Siberia, două femei  evlavioase au reușit de i-au strecurat condamnatului Dostoievski un exemplar din Noul Testament. Citind din cartea sfântă,  bezna dezolării i-a fost înlăturată de izbucnirea luminii  și speranței pe care a găsit-o în Mantuitorul Isus Hristos. Continue reading “C.T. Cristian: DOSTOIEVSKI și BIBLIA”