Beni FĂRĂGĂU: “Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru gândurile care mi-au mângâiat inima”

beni-faragau

Beni Fărăgău:

Am avut doua luni de primavară. Desi era toamnă, frunzele cădeau, Filip era în picioare, venea la birou. După care a urmat un RMN si un verdict. Era înainte de Crăciun, laboratoarele închise, medicii plecati in concediu de anul nou si noi eram torturati de asteptare. Am chemat salvarea si am fugit până in Viena. Mai întâi, o veste bună. Am sărit de bucurie. Am sunat acasa: e operabil. Nu-i limfom. Dar a venit neurochirurgul si el m-a chemat afară.

Mi-a spus: in toata lumea nu este solutie. I-am multumit. I-am zis: daca la oameni, nu, la Dumnezeu! Am zis, Filip e destul de matur, să-i spuneți direct lui. A venit in salon. S-a asezat lângă el și cu o voce blândă i-a spus tot ce urmează. Filip era foarte rău. Abia vorbea. S-a uitat la el și a putut spune: „Și atunci?” Și profesorul i-a zis: „Weeks.” (“Săptămâni”)

In perioada asta frământată, vorbeam lângă salon cu un prieten si se deschide o ușă și pe ușa din spate intră Radu Gheorghiță. Nu știam că-i in Viena, S-a asezat lângă Filip și ceasuri în șir a stat acolo cu el.

[Dupa trecerea lui Filip] Am dat greu de el și am crezut că-i in Viena si poate fugi până la Cluj. Dar era undeva lângă Chicago. Zice, două ceasuri îmi caut bilet și nu ajung pe ora 2 [la înmormântare]. Și azi dimineata, in cutia mea postala, am primit un gând de la el. Trebuia să vorbeasca Emil Bartoș, un accident la Deva l-a blocat ore întregi pe drum. S-a întors spre casă. Am zis: Dumnezeu le aranjeaza pe toate. Și l-am rugat pe Puiu: citeste-mi gândurile lui Radu Gheorghiță.

Planifica impreuna cu Filip sa inceapa lucrarea de doctorat in toamna. Au conlucrat impreuna in diverse situatii. Au fost prieteni fiindcă Radu fiind student, nu de putine ori, se juca cu el, îl lua in brațe si povestea cu el.

Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru gândurile care mi-au mângâiat inima. Au reverberat cu întrebările mele în nădejdea unui răspuns de la Dumnezeu.

Radu Gheorghiță:

Dragă Violeta, dragă Beni și Nora, Beni și Andreea,

Scriu aceste rânduri in urma unuia dintre cele mai dureroase evenimente pe care si le-ar putea imagina cineva. Si imi dau seama ca nu sunt pe deplin justificate. Ele nu pot fi un mesaj de empatie pentru ca personal nu cunosc aceasta vale a umbrelor mortii prin care Dumnezeu va trece astazi. Ele nu pot fi niciunul de incurajare triumfalista pentru ca doresc sa evit sa sun ca o arama zanganitoare. Doresc insa sa vorbesc ca unul care citeste in Sfintele Scripturi, că in astfel de momente, mai mult ca oricand, onoarea lui Dumnezeu este pusă in joc. Regret mult ca nu am reusit sa vin pana la Cluj sa va vad, sa plâng impreuna cu voi in tăcere, asa cum au făcut odinioara prietenii lui Iov. Ma si intreb daca nu ar fi mai potrivit sa nici nu fi scris aceste randuri, ci sa las tacerea sa lucreze la vindecarea rănilor cumplite, pricinuite de plecarea in vesnicie a lui Filip.

Dar cum poți, ca credincios, să stai tăcut când o familie in Domnul trece printr-o încercare  atât de mare? Cum sa taci cand onoarea lui Dumnezeu este in joc? Cand in lipsa unui mesaj clar, durerea fara masura poate sa produca pagube vesnice in credinta si in nadejdea copiilor lui Dumnezeu. De fapt de la acest punct doresc sa si pornesc. Si pentru ca nu suntem primii care am trait aceste experiente, imi permit sa imprumut limbajul psalmilor de lamentatie ca model, ca si ghid in a-mi exprima gandurile si sentimentele pentru ca aceiasi psalmi ne-au fost dati tocmai pentru astfel de momente. Iata cum ar suna un astfel de psalm in tonalitatea unei lamentatii:

Până când, Doamne? Până când? De ce, Doamne, ingădui iarăși a câta oara să ni se rupă inima de durere? Un tânăr în pragul deplinei maturități, plin de vitalitate, fără egal intre cei de o vârsta cu el. Un soț. Un fiu. Un frate. Iubit de toti care l-au cunoscut. Un slujitor credincios al bisericii Tale. Apreciat de toti pe care i-a slujit cu daruire. Unui astfel de om tu iîi curmi viata in floarea ei. Cum poti ingadui sa se intâmple asa ceva?

Rămân in viață oameni de nimic care traiesc pâna la batranețe fara nici un folos. Mișună in jurul nostru, necredinciosi, depravati, hoti, escroci, mincinosi care traiesc fara sa aiba vreo grija sau vreo lipsa. Si o fac râzându-Ți in față, atât Ție, Doamne, cât si semenilor lor. Fiind siguri că Te-au fentat si pe Tine si soarta lor. Si Tu ingădui ca Filip să plece dintre noi? Unul dintre cei mai speciali copii ai Tăi? Pe El, Tu îl iei dintre noi cand inca noi avem asa de mare nevoie de el. Cand el putea sa facă așa de mult bine pentru biserica Ta, pentru Tine, pentru familia lui. Cum oare să înțelegem acest lucru? Cum să pricepem căile Tale ascunse?

Și, Doamne, situația pare să fie chiar mai gravă. Unde sunt promisiunile Tale de-a te îngriji de cei dragi ai Tăi ca nici un rău să nu li se întâmple? Oare nu Tu ne-ai spus: De aceea, nici o nenorocire nu te va ajunge. Nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Ce s-a ales de protecția care ai promis-o copiilor Tăi preaiubiți: O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta Ta, dar de tine nu se va apropia. De ce ai îngăduit să se stingă cu zilele? De ce nu l-ai vindecat? Familia lui, biserica ta, prietenii lui s-au rugat pentru el, au postit. Au făcut tot ce ne spui în Scripturi pentru o astfel de situație. [Aici video sare aprox 14 secunde] ……. cu Tine, in promisiunile Tale, când ne lovim de o astfel de realitate.

Știm că ești drept. Ne-o spune Cuvântul. Dar a fi drept înseamnă și a-Ți păstra promisiunile. Și ca si când aceste intrebări nu ne-ar apăsa în mod insuportabil, ne găsim iarăși stând în fața Ta, a unui Dumnezeu alarmant de tăcut, care pare neinteresat să ne răspunda la rugăciuni. Nici cu un an înainte când Filip și-a început calvarul. Nici acum când și l-a sfârșit. Iar noi vrem să înțelegem de ce ai îngăduit toate acestea.

O, am putea continua mult cu astfel de întrebări. De fapt, nici nu suntem primii care să le ridicam. Le găsim chiar si in Scripturi:

David le avea. Psalmul 13 – nă când, Doamne, mă vei uita neîncetat, până când Îți vei ascunde fața de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji si inima plină de necazuri in fiecare zi? Până când se va ridica vrajmasul meu impotriva mea?

Proorocii le aveau: Habacuc – Până când voi striga catre Tine, Doamne, fără ca Tu sa asculti? Până când mă voi tângui Ție fără ca Tu să sari in ajutor? Pentru ce ma lasi să văd nelegiuirea si Te uiti nepăsător la răul si nedreptatea din jur? Până când, Doamne? De ce…. Doamne?

Dumnezeule al dreptatii care-Ti este cuvântul de aparare in fata acestor invinuiri pe care realitatea suferintei, si a lacrimilor si a mortii, le smulge din inima noastra?  Ce raspuns ne dai? Cum Te îndreptățești in fața lor? Până când, Doamne? De ce, Doamne? Sela (oprire). Până aici, cuvintele lamentației.

Ar fi mult prea prezumtios din partea oricui sa raspunda in locul lui Dumnezeu la aceste intrebari. Nimeni nu poate stii ce ar avea El de spus cand aude tanguirea noastra. Dar nici tacuti nu putem ramane. Ca lucratori ai Evangheliei suntem chemati sa oferim un raspuns la aceste intrebari, chiar daca raspunsul se va dovedi un palid ecou a ceea ce Dumnezeu ar avea de spus. Dar, a tacea in aceste momente ar fi o actiune care in egala masura L-ar dezonora profund pe Dumnezeu si ar stirbi mostenirea si amintirea pe care Filip a lasat printre noi. Fara un cuvant din partea Celui in care el a crezut si pe care el l-a iubit si slujit, ne-am trezi  prabusiti in necredinta, in deznadejde si in disperare. Daca am inceput in a da glas lamentatiei noastre, dati-mi voie sa incerc sa creionez ceea ce cred ca ar raspunde Dumnezeu la asaltul atator tanguiri si intrebari care par sa nu aiba raspuns:

„Vreau sa stiti,” ne-ar spune El, „că nu Mă deranjează când aveti astfel de intrebari. Le primesc ca din partea unor copii aflati in mare strâmtorare. Le ascult pe fiecare in parte. Si la timpul potrivit le voi da răspuns. Le consider atât de importante incât le-am lăsat să facă parte chiar si din Scripturi. Asta ca dovadă că nu sunt un Dumnezeu care acceptă numai verbalizarea laudelor si a multumirilor voastre, dar si cea a lacrimilor, a suspinelor si a durerilor voastre. Le-am lăsat in Scripturi ca să vă adeveresc că Mă aștept la astfel de întrebări. Ba chiar le consider complet justificate. De aceea vi le-am dat in Scripturi, ca să fiți siguri că sunt la fel de legitime si tot atâta de inspirate  de Duhul Meu ca si psalmii de laudă si de multumire. Deci să nu vă fie teama să Mi le puneti. Nu le consider calomnioase, nu le socotesc nepotrivite si nu va voi acuza de impertinență spirituală. Dimpotriva, le primesc ca cea mai veritabilă dovadă a credintei voastre, a faptului că va considerati copii ai Mei si ca veniti la Mine ca la un tată.

Apoi, vă amintesc ca si Fiul Meu, în agonia crucii, a avut aceleasi intrebări ca si ale voastre: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” – forma aramaică … Deci și aceste vorbe, „Dumnezeul MeuDumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”  El era acolo pe cruce ca să vă arate că Eu, Dumnezeu, in persoana Fiului Meu am fost gata să Mă identific cu voi in cea mai cruntă suferință imaginabilă: o moarte nedreaptă, o moarte plină de suferințe, o moarte de cruce.  Am dorit să vă ofer cea mai incontestabilă dovadă  că nu sunt un Dumnezeu auster, care priveste de la distanță suferința creaturilor Sale. Nu i-am insarcinat pe ingeri sa sufere impreuna cu voi, ci m-am coborat Eu in persoana Fiului Meu ca să Mă identific cu voi in suferinta. Chiar si El a ajuns sa fie desăvârșit in urma suferinței. Si trecând prin lectia ei, suferinta isi are rolul ei. Nu doar voi aveti de invățat in urma suferintelor. Chiar si Fiul Meu a fost făcut desăvârșit prin suferință.

Mai mult, vreau sa va reamintesc ca nici Fiul Meu, nici chiar Lui nu i-am raspuns pe moment la intrebarea: de ce? Am lasat să treacă câtva timp până la primul Meu răspuns- O șoaptă, când am lăsat perdeaua in Templu să se rupă in două, confirmandu-vă că nu mai rămâne nici o piedica in apropierea Mea de voi si a voastra de Mine. Am răspuns apoi cu un glas blând când l-am ajutat pe sutașul roman să înțeleagă si să creadă că Cel care stătea atârnat pe cruce nu era altul decât Fiul Meu care se jertfea si pentru el.

Am pastrat insa raspunsul Meu final pentru dimineața învierii când tăcerea a fost ruptă odată cu invierea Fiului Meu, când moartea a fost biruită, când moartea a fost înghițită de viață. Clipa de la care impreuna cu Fiul Meu si cei ce-L urmeaza am inceput o nouă geneză. Noua zidire si creatie.

La urma, vreau sa va spun, preaiubitii Mei,  ca atunci cand ingădui sa treceti prin astfel de evenimente, nu doar voi aveti intrebari arzătoare. Si Eu le am pe ale Mele dintre care nici una nu este mai importanta si mai urgenta decât aceasta: Ce vei face tu ca individ? Ce veti face voi ca biserica in urma unei astfel de cercetari speciale pe care v-am facut-o prin chemarea lui Filip la odihna veșnică?

Mă întreb si vă întreb: de ce oare sunt asa de putini care-si gândesc si își trăiesc viața din perspectiva sfârșitului ei? De ce sunt așa de multi printre voi care nu își iau in serios credința. Care au uitat că momentul întâlnirii lor cu Mine este mai aproape decât si-l imagineaza. Mă intreb de ce moartea si invierea Fiului Meu, dovada suprema a dragostei care o am pentru voi, rămâne neglijată de așa mulți. De ce sunt atat de multi care isi cheltuie energia si viata pentru lucruri care nu au valoare vesnică? In timp ce în Împărăția Mea, în ogorul Meu secerisul este gata dar lucrătorii sunt așa puțini.

Da, pe Filip, eu l-am chemat acasă. Nu doar am ingaduit să-si sfârșească viata. Acesta a fost planul Meu, nu doar o ingaduinta de-a Mea. Am hotărât ca de Joia trecuta sa-l am in prezenta Mea. Eu Insumi m-am ridicat in picioare ca sa-i fac o primire asa cum se cuvine in Imparatia vesnica pe care am pregatit-o si pentru el si in care va fi intotdeauna cu Mine, cu Domnul. M-a recunoscut imediat. L-am strans in brate. I-am multumit pentru ca M-a onorat pe pamant, pentru ca a luptat lupta cea buna, pentru ca si-a dus alergarea pana la sfarsit. Pentru ca si-a pastrat credinta. Da, chiar Eu i-am sters lacrimile din ochi pentru ca despartirea de cei dragi ai Lui  a fost la fel de grea pentru el cat a fost si pentru ei. I-am promis ca voi avea grija de ei pana vor ajunge la rândul lor in eternitate.

I-am dat apoi cununa pregatita pentru el ca unuia care M-a iubit- cununa vietii. Ca unuia care a iubit venirea Mea- cununa neprihanirii. Ca unuia care a adus pe multi la Mine- cununa slavei. Va dau incredintarea Mea deplina ca Filip a ajuns la odihna adevarata, la pacea deplina, la adevarata viata. Este mai viu acum decat oricand in timpul vietii lui traite printre voi. Este de-a dreptul de invidiat pentru ca a ajuns aici unde fiecare zi si fiecare clipa este mai buna, mai mareata si mai glorioasa decat cea precedenta. Daca l-ati putea vedea acum, ultimul lucru la care v-ati gandi , ar fi sa plangeti pentru el.

Draga Filip, nu o sa te mai plângem. Lasă-ne insa să te invidiem. Da. Îți vom duce lipsa: lipsa zâmbetului tau, a căldurii glasului tău hotărât, a prieteniei care ai stiut sa o onorezi. A fermitatii cu care ai trait si cu care ti-ai indeplinit misiunea.

Ma rog ca raspunsul lui Dumnezeu la tânguirea noastra să ne cerceteze profund astazi si sa duca la intărirea credintei noastre in El, ascultarii noastre de El si sa-i aduca pe multi la credință. Ne rugam ca intocmai ca in cazul Fiului Sau, Dumnezeu sa grabeasca ziua invierii si pentru noi. Ziua de la care niciodata nu vom mai fi tulburati  de apăsatoarea întrebare: de ce?

Radu Gheorghiță

————————————————————————————————

Transmisia de live video de la serviciul de inmormantare – http://bisericairis.ro/arhiva-video/ Selecteaza programul de Sambata 6 august 2016. Scrisoarea este citita de la minutul 1:09:00 sau 69:00 cu introducerea pastorului Beni Faragau.

Citeste mai mult despre viata si marturia lui Filip Faragau:

  1. Filip Fărăgău a plecat la Domnul! Marturia lui Filip Faragau (VIDEO).
  2. Aplauze pentru Filip, aplauze!!! de Marius Cruceru
  3. Filip Fărăgău – harul ultimelor luni (English + Romanian)

https://www.facebook.com/v2.3/plugins/post.php?app_id=249643311490&channel=https%3A%2F%2Fstaticxx.facebook.com%2Fconnect%2Fxd_arbiter%2Fr%2FLcj5EtQ5qmD.js%3Fversion%3D42%23cb%3Df1cc311af030d44%26domain%3Drodiagnusdei.wordpress.com%26origin%3Dhttps%253A%252F%252Frodiagnusdei.wordpress.com%252Ff27be6b16c41fdc%26relation%3Dparent.parent&container_width=0&href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fphoto.php%3Ffbid%3D1166207760069292%26set%3Dms.c.eJwzNDQzMzKwMDIyMDCzNDIx0zMEC5ibm4EFLI0AcGEGpg~-~-.bps.a.497698730253535.105898.100000402366073&locale=ro_RO&sdk=joey

Sursa: https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/08/07/beni-faragau-gandurile-care-mi-au-mangaiat-inima/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s