Oswald CHAMBERS: Rugăciunea în casa Tatălui

Lk2„Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”

Luca 2:49

Rugăciunea în casa Tatălui

Copilăria Domnului Isus n-a fost o maturitate necoaptă; copilăria Domnului nostru este un fapt veşnic. 6a00d8341bffb053ef01a3fcc0458d970b-500wiSunt şi eu un copil sfânt şi inocent al lui Dumnezeu prin identificare cu Domnul şi Mântuitorul meu? Privesc viaţa mea ca fiind în casa Tatălui meu? Trăieşte Fiul lui Dumnezeu în casa Tatălui Său din mine?

Dumnezeu este singura Realitate permanentă şi poruncile Lui îmi sunt transmise clipă de clipă. Sunt eu întotdeauna în contact cu Realitatea sau mă rog numai atunci când lucrurile iau o întorsătură rea, când ceva nu e în ordine în viaţa mea? Trebuie să învăţ să mă identific cu Domnul meu într-o comuniune sfântă, aşa cum unii dintre noi n-au învăţat s-o facă încă. „Trebuie să fiu in lucrarea Tatălui Meu” (Luca 2:49. KJV) – să învăţ să trăiesc fiecare clipă din viaţa mea în casa Tatălui Meu.

Gândeşte-te la situaţia ta personală. Te-ai identificat atât de mult cu viaţa Domnului, încât eşti pur şi simplu un copil al lui Dumnezeu, care vorbeşte mereu cu El şi înţelege că toate lucrurile vin din mâinile Lui? Copilul Veşnic din tine trăieşte în casa Tatălui? Lucrează prin tine harul vieţii Sale de slujire în casa ta, în serviciul tău, în cercul tău de prieteni? Te-ai întrebat de ce treci prin anumite situaţii’ Aceasta se întâmplă nu pentru că tu trebuie să treci prin ele, ci datorită relaţiei tale cu Fiul lui Dumnezeu, care vine în viaţa ta, prin voia providenţială a Tatălui Său. Trebuie să-L laşi pe El să lucreze liber în viaţa ta, rămânând într-o unitate perfectă cu El.

Viaţa jertfită a Domnului trebuie să devină propria ta viaţă, iar felul în care a lucrat şi a trăit El printre oameni trebuie să fie felul in care El trăieşte în tine. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”. FILIPENI 2:9

Duhul Sfânt vrea să afirme aici, fără-ndoială, că oricât de slăvite şi de înalte ar fi ierarhiile sau fiinţele superioare din cer, Domnul Isus, ca Omul slăvit, a fost înălţat mai presus de ei toţi. El este supremul absolut peste imensul număr al fiinţelor cereşti. Nu urmează al doilea în slavă după El pentrucă proslăvirea Lui este fără comparaţie, încât cele mai înalte gradaţii îngereşti sunt mult departe, sub picioarele Lui. De acceea expresia: “Numele mai presus de orice nume”, indică absoluta supremaţie a Domnului Hristos, în întregul univers. Să considerăm bine faptul acesta, pentru că, cu cât mai mult ne gândim la el, cu atât mai adânc va impresiona sufletele noastre, va influenţa umblarea noastră cu El şi ne va face să preţuim cum se cuvine imensul har pe care ni l-a dat Dumnezeu ca, într-o zi, să fim în Prezenţa Domnului nostru slăvit şi chiar mai mult, să semănăm cu El. La gândul acesta să ne scoatem încălţămintea din picioare, căci terenul pe care stăm este sfânt, şi să ne umilim până la pământ, având în vedere totala noastră nevrednicie. Pentru noi, răscumpăraţii Lui, Numele Domnului Isus este mântuire, iertare, lumină, bucurie şi nădejde. Numele Lui este garanţia că vom primi de la Tatăl ceresc orice vom cere (Ioan 14:13). Numele Lui, pentru oricine îl cheamă este o asigurare că va primi mântuirea. Numai datorită Numelui Domnului Hristos am fost sfinţiţi şi socotiţi neprihăniţi (1 Cor. 6:11). Dar dacă avem atâtea haruri în Numele Lui, avem şi o enormă răspundere faţă de acest Nume. Am fost aleşi, ca şi apostolul Pavel să purtăm Numele Lui înaintea oamenilor şi nu numai cu gura ci mai ales cu viaţa, căci noi suntem nişte epistole vii şi citite de toţi oameni. Fiecare vorbă, fiecare faptă şi chiar gând, să aibe în vedere slăvitul Nume pe care îl purtăm. “Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus” (Col. 3:17). Trebuie să avem o mare grijă cu privire la slava Numelui Domnului Hristos ca să nu-L pângărim. “Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!” (2 Tim. 2:19). Ce mângâietor este însă şi gândul că tuturor acelora care “au ţinut Numele Lui” (Apoc. 2:13) şi “n-au tăgăduit Numele Lui” (Apoc. 3:8), Domnul Isus le va face imensa onoare că ” vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor”.

Doamne Isuse, iartă-mă că mi-am permis să scriu aceste rânduri despre slăvitul Tău Nume, folosind cuvinte atât de sărăcăcioase!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele” Matei 25:7

Atât fecioarele înţelepte, cât şi cele nechibzuite au părăsit lumea şi totuşi există o mare deosebire între ele. Cele nechibzuite au dorit să se pregătească; au discutat mult ce trebuie să facă, că ar trebui să iubească mai mult ca înainte şi cum ar putea face mai mult, ca atunci când va veni Domnul Isus să poată merge cu El. Ele i-au îndemnat pe cei păcătoşi, i-au mustrat pe cei care luau în deşert numele lui Dumnezeu şi ele trăiau o viaţă ordonată. Au avut pe inimă ca şi alţii să se întoarcă la Dumnezeu, dorind, prin umblarea lor să-şi câştige mântuirea. Dar fecioarele înţelepte şi-au dat seama de neputinţa lor, că nu pot să fie îndreptăţite prin fapte. Au chemat în ajutor Numele Domnului, şi prin credinţa în ce-a făcut Isus, au primit Duhul Sfânt, adică ulei în candelele lor. Apoi au aţipit şi au adormit. La miezul nopţii s-a auzit o strigare: “Iată Mirele!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. In timpul pregătirii s-au stins candelele celor nechibzuite, deoarece au avut doar lumina legii şi acum au văzut că ceea ce li s-a părut a fi dreptatea lor, era de fapt ca o haină mânjită. Inchipuiţi-vă numai ce groaznic va fi în ceasul, când nu se va mai putea schimba nimic, nu ne vor mai ajuta nici strigătul, nici vaietele. Dreptatea proprie înaintea lui Dumnezeu nu vor fi podoabe valabile.Ele au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru”. Dar nu au fost ascultate. Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă”. Dar pe când se duceau ele a venit Mirele.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

REGULI PENTRU ÎNAINTARE

„Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face”

Iosua 1.7

Da, Domnul va fi cu noi în războiul nostru sfânt, dar El cere ca noi să urmăm întocmai învăţăturile Sale. Vom birui sigur dacă îl vom asculta din toată inima pe Dumnezeul nostru şi dacă vom pune tărie şi îndrăzneală în toate faptele noastre de credinţă. Dacă suntem cu inima împărţită, nu putem să ne aşteptăm decât la jumătăţi de binecuvântări. Să ascultăm cu grijă şi atenţie „luând seama să facem întocmai după porunca pe care El ne-a dat-o”. Această poruncă este un lucru de căpetenie şi ne obligă să cunoaştem voia lui Dumnezeu în toate amănuntele. Trebuie să ne supunem îndată şi să fim gata mereu „să facem după toată legea Lui”. Noi n-avem să scoatem şi să alegem ce ne place nouă, ci să împlinim poruncile lui Dumnezeu, aşa cum sunt date ele, pe toate şi fără excepţie. Să facem acest lucru cu scumpătate şi răbdare. Să alergăm drept înainte, fără să ne abatem la stânga sau la dreapta. Să nu fim mai aspri decât legea Sa; dar nici s-o luăm în chip uşuratic, aşa cum ne-ar conveni nouă. Dacă vom asculta cum trebuie, câştigul nostru va fi înaintarea duhovnicească. O, Doamne, ajută-mă să văd dacă eu lucrez bine, ca să nu pierd împlinirea făgăduinţei Tale fată de mine.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Toată Scriptura este insuflată de DUMNEZEU şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui DUMNEZEU să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”

2 Timotei 3.16-17

Este un har nespus din partea lui Dumnezeu, că ne-a păstrat Cuvântul Său neştirbit cu toate împotrivirile mari ale duşmanului. Ca o Stâncă în care toate valurile se sparg, ca un izvor într-un pustiu, ca un far în mijlocul mării înspumegate, aşa stă Cuvântul lui Dumnezeu, mereu plin de putere, proaspăt şi curat, chiar dacă Satana şi lumea îşi manifestă duşmănia lor faţă de El. El este apa răcoritoare şi aducătoare de pace pentru orice însetat, pentru oricine e trântit jos de forme şi obosit în religii, unde nu găseşte pace. Scriptura este şi astăzi îndrumător pentru orice cercetător simplu şi sincer, o cale UNICĂ şi dreaptă care se întinde cu siguranţă şi neabătut peste ţărmul stâncos al mişeliei Satanei, şi conduce sufletul la Cristos şi prin El, în cer. Cuvântul lui Dumnezeu este neschimbat în credinţă şi plin de nădejde ca şi Acela din a cărui gură a fost vorbit; şi el dăruieşte, oricui nădăjduieşte în El, aceleaşi trăsături sfinte. Dacă noi nu simţim lucrările Sale binecuvântate atunci de vină nu este Cuvântul lui Dumnezeu, ci noi înşine pentru ca nu suntem ascultători. Din astfel de stări triste rezultă multe rădăcini ale răutăţii şi ale rătăcirii şi multe situaţii triste între credincioşi. Mulţi sunt cuprinşi de ei înşişi şi se opun mustrării Cuvântului lui Dumnezeu. Oh! să ne gândim ce necinste aducem prin aceasta lui Dumnezeu.Dumnezeu în dragostea Sa ne-a vorbit, şi datoria noastră este să ascultăm ca un copil. Cărarea ascultării este cărarea ODIHNEI şi BINECUVÂNTĂRII. Pe această cărare pot umbla atât „copilaşii în Cristos” cât şi „tinerii’ şi „părinţii.” Aceasta este singura cărare binecuvântată pentru toţi. Fără îndoială că ea este strimtă, dar este o cărare SIGURĂ, luminată de Veşnicul nostru Dumnezeu.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, eliberare şi înfrumuseţare sunt cele două lucruri de care are cea mai mare nevoie sufletul meu azi. La Tine vin ca o întrupată nevoie după Tine ca Mântuitor şi Domn. Remediază toată pierderea înfloririi spirituale şi a sensibilităţii mele faţă de Tine ca să pot fi aici influenţa potrivită pe care o vrei Tu.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

« Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.» MATEI 11.28

La cine trebuie să venim? La Isus! Acest lucru înseamnă în primul rând că trebuie să-I acceptăm invitaţia « Veniţi la Mine». Te întrebi cumva dacă ea este valabilă şi pentru tine? Da, deoarece El a zis: «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (loan 6,37). Isus nu doar că te invită, ci El însuşi vine la tine. Când Domnul Se afla în pridvorul de la scăldătoarea Betesda, a văzut un olog care era acolo de 38 de ani şi 1-a întrebat: «Vrei să te faci sănătos?» (loan 5,6). Acesta i-a răspuns surprins şi oarecum resemnat: «Doamne … n-am pe nimeni». Dar Isus l-a scos din această stare deplorabilă: «„Scoală~te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”». De ce l-a întrebat oare Domnul pe olog dacă vrea să fie sănătos? Nu era evident lucrul acesta? A facut-o deoarece El, Fiul lui Dumnezeu, nu spune niciodată un cuvânt mai mult sau mai puţin decât trebuie şi Cristos ştia că handicapul acestui om avea rădăcini mai adânci. Trupul lui a fost bolnav atâta timp pentru că sufletul său fusese pătat şi distrus de păcat. De unde am ştiut acest lucru? L-am dedus din cuvintele pe care Mântuitorul i le-a adresat mai târziu în Templu: «Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău» (loan 5,14).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Pe drept esti iubit. Cântarea Cântărilor 1:4

Iubirea credincioşilor faţă de Isus este mai mare decât orice altă dragoste. Mai degrabă şi-ar pierde tatăl sau mama decât să se despartă de Isus. Ei ţin toate bunurile pământeşti în mâini nesigure, dar pe Isus îl poartă în siguranţă în inimile lor. Ei se leapădă de ei înşişi de dragul Lui, dar nu pot fi făcuţi să se lepede de El. Este o iubire puternică, pe care focul persecuţiei nu o poate stinge; dragostea adevăratului credincios este un fluviu mai adânc decât focul. Oamenii au încercat să-i despartă de învăţătorul lor, dar încercările lor au rămas neroditoare. Nici cununile de slavă, nici urletele de mânie nu au reuşit să dezlege acest nod gordian. Acesta nu este un ataşament oarecare, care să poată fi dizolvat de puterea lumii. Nici oamenii nici diavolii nu au găsit o cheie care să descuie această uşă. Niciodată nu a fost viclenia Satanei mai mare decât atunci când a încercat să distrugă această uniune divină. Este scris, şi nimic nu o poate şterge: „pe drept esti iubit”. Intensitatea iubirii credinciosului, totuşi, nu poate fi judecată după aparenţe sau după dorinţele credincioşilor. Ne jeluim zilnic că nu putem iubi destul. Am vrea ca inimile noastre să fie capabile de mai mult şi să ajungă mai departe. Ca şi Samuel Rutherford, suspinăm şi strigăm: „o, dacă aş avea atât de multă dragoste cât să cuprindă tot pământul, şi întreg cerul — da, şi cerurile cerurilor, şi zece mii de lumi – aş revărsa-o toată asupra scumpului meu Christos”. Vai, cea mai mare sforţare a noastră nu este decât un strop de iubire, şi afecţiunea noastră nu este decât un fir din buchetul care i se cuvine. Dacă ne măsurăm dragostea după intenţiile noastre, este destul de mare; credem din toată inima că aşa o măsoară și Domnul. O, dacă am putea aduna toată dragostea din toate inimile, am dărui-o Celui care este „plin de farmec” (Cânt. 5:16)

Seara

Dar ne-a împiedicat Satana. 1 Tesaloniceni 2:18

În primul moment al conflictului dintre bine şi rău, Satana ne împiedică mereu în experienţa spirituală. Din toate punctele compasului, pe toate liniile de luptă — în faţă şi în spate — la răsărit şi la apus, Satana ne împiedică mereu. Dacă muncim pe câmp, încearcă să rupă plugul. Dacă zidim un zid, dărâmă pietrele. Dacă vrem să-i slujim lui Dumnezeu în suferinţă sau în conflict, Satana ne împiedică. El ne împiedică pretutindeni. El ne-a împiedicat când am venit prima dată la Christos. Am avut conflicte cu Satana de când am privit prima dată crucea şi am trăit. Acum că suntem mântuiţi, el doreşte să împiedice desăvârşirea caracterelor noastre. Tu poţi să te feliciţi singur, spunând: „am mers bine până acum; nimeni nu îmi poate atinge integritatea”. Teme-te să te lauzi fiindcă vei fi încercat şi de acum. Satana îşi va trimite săgeţile exact asupra virtuţilor tale. Dacă ai fost un credincios hotărât până acum, credinţa ta va fi atacată. Dacă ai fost umil ca Moise, aşteaptă-te să fii ispitit să vorbeşti ce nu trebuie. Păsările îţi vor ciuguli cele mai bune fructe, şi mistreţii îţi vor scurma toată via. Satana încearcă să ne împiedice şi atunci când stăruim în rugăciune. El ne stânjeneşte rugăciunile şi ne slăbeşte credinţa astfel încât, dacă este posibil, să pierdem binecuvântarea. Satana nu este mai puţin vigilent în distrugerea lucrării creştine. Nu a existat niciodată o reînnoire a religiei fără o reînnoire a opoziţiei. De îndată ce Ezra şi Neemia au început să lucreze, Sanbalat şi Tobia au fost stârniţi să-1 împiedice (vezi Neemia 1-6, 8 mai ales 4:7-8). Ce trebuie să facem în faţa acestor atacuri duşmane? Nu trebuie să ne alarmăm când Satana ne împiedică, fiindcă aceasta este dovada că suntem de partea Domnului şi că facem lucrarea Domnului. în puterea Lui, vom câştiga victoria şi vom triumfa asupra adversarilor.

IZVOARE IN DEŞERT

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi;toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus.  (Fapte 4:31,33)

Christmas Evans, un predicator galez de pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, a scris odată următoarea însemnare în jurnalul său.

„Într-o după-amiază de duminică mergeam pe cal la o întâlnire. Deodată, pe când mergeam pe un drum foarte singuratic, m-am simţit condamnat că am o inimă rece. Am descălecat, mi-am priponit calul de un copac, şi am găsit un loc retras. Apoi, plimbându-mă încoace şi-ncolo în agonie, mi-am revăzut toată viaţa. Am aşteptat înaintea lui Dumnezeu zdrobit şi mâhnit trei ore. În cele din urmă, am simţit dulcea Lui dragoste iertătoare venind peste mine, şi am primit o proaspătă umplere cu Duhul Său cel Sfânt.

Pe când apunea soarele, m-am întors la drum, mi-am găsit calul şi am călărit mai departe la întâlnire. În următoarea zi am predicat cu o nouă putere unei mari mulţimi adunate pe un deal şi s-a produs o trezire care în cele din urmă s-a răspândit printre toţi galezii“.

Aceasta explică marea întrebare a celor născuţi din nou – parola bisericii primordiale – „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?“ (Fapte 19:2).

O, viaţa plină de Duhul; este şi a ta, este şi a ta?

Este tot sufletul tău plin de Duhul divin?

Ca şi copil al Împăratului, a coborât El peste tine?

Împărăţeşte El în sufletul tău, astfel încât toţi oamenii să vadă

Binecuvântata imagine a scumpului Salvator reflectată în tine?

A măturat El sufletul tău ca valurile mării?

Se odihneşte Duhul lui Dumnezeu zilnic peste tine?

Îţi îndulceşte El viaţa, te păzeşte de griji?

Te călăuzeşte şi te binecuvântează El ca răspuns la rugăciune?

Este bucuria ta să fii condus de Domnul pretutindeni?

Este El lângă tine ceas de ceas, stă El la dreapta ta?

Te îmbracă El cu putere, a venit El ca să rămână?

Te învaţă El să ştii că toate lucrurile pot fi făcute

Prin harul şi puterea Celui Crucificat?

Îţi mărturiseşte El despre Fiul glorificat?

Te-a purificat El cu foc de sus?

Are El întâietate în gândurile tale, are El toată dragostea ta?

Este slujba Lui alegerea ta, şi jertfa ta, plăcută?

Este a face voia Sa băutura şi mâncarea ta?

Alergi tu la chemarea Sa cu picioare pline de bucurie şi de râvnă?

Te-a eliberat El de eul tău şi de toată lăcomia ta?

Te grăbeşti tu să-l mângâi pe fratele tău în nevoie?

Ca ostaş al lui Hristos, durează puterea ta?

Este nădejdea ta în Domnul veşnică şi sigură?

Eşti tu răbdător şi blând, eşti tu iubitor şi curat?

O, viaţa plină de Duhul poate fi a ta, poate fi a ta,

Gloria Şechinei poate străluci veşnic în sufletul tău;

Ţie ţi s-a dat să trăieşti cu toate furtunile potolite,

Ţie ţi s-a dat să fii umplut cu binecuvântatul Duh Sfânt al lui Dumnezeu;

Ţie ţi s-a dat, da, ţie, pentru că aşa a vrut Domnul tău.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei .15-35

Domnul explică în ce fel trebuie rezolvate nedreptăţile între fraţi (v. 15-17) şi putem lega de aceasta învăţătura Sa cu privire la iertare (v. 22; comp. cu Efeseni 4.32 şi cu Coloseni 3.13). El foloseşte această ocazie şi pentru a reveni asupra subiectului Adunării, dându-ne o promisiune de importanţă capitală: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor” (v. 20). Prin această prezenţă sunt satisfăcute toate nevoile celei mai slabe adunări de credincioşi strânşi în Numele lui Isus. Poate oare lipsi binecuvântarea când Cel care îi este izvorul Se află acolo, în mijlocul celor care se sprijină pe El? Această promisiune se raportează aici în special la autoritatea conferită Adunării (de a lega şi de a dezlega) şi la rugăciunea a doi sau trei căreia i se acordă tot ce ar cere. Din nefericire, unii creştini par să fi uitat importanţa adunărilor de rugăciune. Parabola cu sclavul care datora zece mii de talanţi (o sumă fabuloasă) aminteşte de datoria incalculabilă pe care Dumnezeu a achitat-o prin Hristos (Ezra 9.6). Ce sunt, faţă de aceasta, micile nedreptăţi pe care noi le suferim? Mila divină de care am avut parte ne cere să arătăm şi noi, la rândul nostru, milă.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Iacov 1:21-27

ÎNVAŢĂ SĂ ASCULŢI

Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai nişte ascultători, înşelându-vă singuri.  Iacov 1:22

Întro misiune de evanghelizare din New York, un vagabond îmbrăcat murdar obişnuia să stea tolănit pe bancă, în timp ce se predica Evanghelia, până în momentul în care predicatorul făcea o mică eroare în citarea unui verset din Biblie. In acel moment se ridica în picioare şi dădea referinţa exactă şi conţinutul versetului. Muncitorii îl strigau: „Charlie, Capitolul şi Versetul”. Ştia foarte bine o mulţime de versete biblice. Auzise atât de multe predici, dar nu şi-a schimbat niciodată felul de viaţă.

Au trecut mulţi ani de când am citit despre această întâmplare cu „Charlie, Capitolul şi Versetul”. Mi-am adus aminte de ea recent când un tânăr ce purta o Biblie mare la el mi-a spus că nu predic „destul de tare”. Mi-a spus: „Predicatorul nostru ne-o zice pe şleau!” Se părea că-i place ca adevărul să fie strigat cu voce tare, dar, oare, acest adevăr i-a schimbat viaţa? Mă tem că nu. Omul îi făcuse soţiei o viaţă atât de mizerabilă, că aceasta l-a părăsit.Tovarăşii lui de lucru îşi pierduseră respectul pentru el, deoarece se dădea mare pios.

Când Isus a ţinut predica de pe munte (Matei 5-7), viaţa Sa era o
confirmare a celor spuse. Şi El aşteaptă de la noi să ne punem cuvintele în acţiune în acelaşi fel. Nu este suficient să ştim cele ce a învăţat Isus; intenţia Sa a fost ca aceste cuvinte să producă schimbări majore în vieţile noastre. Este bine dacă ne exprimăm părerea de rău pentru păcate după
ce am citit Biblia. Dar dacă totul se reduce numai la atât, atunci suntem numai „nişte ascultători”, înşelându-ne singuri. Scopul primordial al adevărului biblic este împlinirea lui. Împlinirea lui face ca Dumnezeu să fie mulţumit. – H.V.L.

Te iubim, Isuse! Adesea declarăm.

Dar suntem gata voia-Ţi sfântă s-ascultăm?

Cei ce-ascultă-n Duhul, fără să se-abată

Arăta-vor dragostea adevărată. D.J.D.

Un pas spre împlinirea Cuvântului valorează cât ani întregi de studiu asupra Cuvântului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Deci, când a luat Isus oțetul, a spus: „Sa sfârșit!“.               Ioan 19.30

Și Isus, strigând din nou cu glas tare, Șia dat duhul.            Matei 27.50

Cele șapte cuvinte de pe cruce (6)

Tatăl La trimis pe Fiul, iar El a venit de bunăvoie pentru a împlini lucrarea Sa. De la început și până la sfârșit, Duhul Sfânt La susținut, iar El Sa dat pe Sine fără pată lui Dumnezeu, prin Duhul cel veșnic (Evrei 9.14). În același timp, ca om, Hristos a împlinit toate cerințele sfințeniei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a făcut rabat de la sfințenia Sa pentru că Fiul Său era Cel care suferea sub mâna Sa. Acestea sunt taine binecuvântate pentru mințile noastre omenești.

Astfel, Dumnezeul sfânt și drept a fost pe deplin satisfăcut de lucrarea pe care Domnul Isus a împlinito. Apoi Domnul a rostit acele cuvinte solemne și pline de putere: „Sa sfârșit!“ – totul a fost plătit pe deplin, lucrarea a fost în totalitate împlinită. Dumnezeu a acceptat această lucrare. Perdeaua care separa Locul Sfânt de Locul Preasfânt sa rupt în două, de sus până jos (Marcu 15.38). Această sfâșiere a perdelei de sus în jos a arătat că oamenii nau avut niciun rol aici și că intrarea în prezența sfântă a lui Dumnezeu era acum deschisă, subiect pe care îl avem dezvoltat în Epistola către Evrei. Drepturile lui Dumnezeu fuseseră pe deplin satisfăcute prin lucrarea și prin jertfirea lui Hristos, iar acum El putea ieși către om, pentru al declara drept pe cel care crede în Isus (Romani 3.2426) și pentru al invita să intre în prezența Sa, pentru totdeauna.

Această scumpă comuniune a noastră cu Dumnezeu și a lui Dumnezeu cu noi este posibilă datorită lucrării împlinite de Hristos pe cruce, datorită morții Sale, a învierii, a înălțării și a glorificării Sale la dreapta lui Dumnezeu. De acolo, El a trimis Duhul Sfânt, pentru ca noi să ne putem bucura de această intrare liberă. Lăudat să fie Dumnezeu!   A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei … De aceea Inima mi se bucură, sufletul mi se veselește, și trupul mi se odihnește în liniște.” Psalmul 16.8,9

Modelul desăvârșit

Știm că Hristos este o Persoană Divină – Fiul Veșnic – și, fiind astfel, El era manifestarea desăvârșită a lui Dumnezeu față de om. Dar știm că El era și Om adevărat – Fiul Omului – și, fiind astfel, El era expresia desăvârșită a omului înaintea lui Dumnezeu. Hristos este prezentat în acest psalm frumos în acest din urmă aspect. Putem învăța ceea ce este Dumnezeu doar prin Hristos. În El vedem calitățile minunate, experiențele pline de har, bucuria și încântarea care caracterizează viața credinciosului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu plinătatea bucuriei către care conduce această viață. Astfel, Hristos devine singurul standard al desăvârșirii – model desăvârșit pentru cel credincios. Mai mult, în preocuparea cu Hristos există o putere care transformă. Hrănindu-ne cu Hristos ca Pâinea lui Dumnezeu care a venit din ceruri, urmărind drumul Său prin această lume, în toată frumusețea lui, afecțiunile noastre ne vor fi îndreptate, într-un mod deosebit, spre El.Într-o lume care caută modele de urmat, noi să privim la Cel care este Începutul, Continuatorul și Susținătorul celor care își pun încrederea în El pentru timp și veșnicie, și astfel viața noastră se va schimba.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SEMNELE VREMURILOR (4)

„Evanghelia … va fi propovăduită în toată lumea” (Matei 24:14)

Domnul Isus ne-a spus că atunci când vom vedea calamități și apostazie să nu ne lăsăm cuprinși de frică întrucât toate acestea sunt semnele iminentei Sale reveniri. „Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit. Evanghelia aceasta a împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul” (v. 13-14). Toate profețiile referitoare la prima venire a lui Hristos s-au împlinit în cele mai mici detalii și la fel va fi cu toate profețiile referitoare la cea de-a doua Sa venire. Mandatul nostru este să ne implicăm în lucrare, să ne rugăm, să dăruim și să ducem Evanghelia în toată lumea – atunci va reveni Hristos. Deși biserica este risipită precum armata lui Ghedeon, iar lumea este într-o stare de răzvrătire, nu porni la atac. „Taci înaintea Domnului, și nădăjduiește în El. Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul, care își vede împlinirea planurilor lui rele” (Psalmul 37:7). Mâna lui Dumnezeu se află încă pe cârmă. „Cel Prea înalt stăpânește peste împărăția oamenilor” (Daniel 4:17). Evită optimismul visătorului. Deși, poate, ca persoană, ai parte de binecuvântări, ordinea lumii așa cum o știi tu va continua să se dezintegreze. Dar asta nu înseamnă că trebuie să te alături pesimiștilor și să declari în gura mare: „Cade cerul pe noi!” Nu te alătura pozițiilor extreme, precum negarea  oarbă sau panica strigătoare la cer. Când bombele celui De-al Doilea Război Mondial au făcut orașul Varșovia una cu pământul, numai scheletul unei instituții a rămas în picioare pe strada principala a orașului. Aceasta a fost Societatea biblică britanică, iar pe pereții clădirii se putea citi clar: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s