DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine.

Psalmul 9.10

Trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu, înainte de a te putea încrede în El; iar cu cât te încrezi mai mult în Dumnezeu, cu atât Îl cunoști mai bine. Nu există nimic, în această lume, care să fie așa de binecuvântat ca o viață de credință simplă. Însă aceasta trebuie să fie o realitate, nu doar o mărturisire. Este cu totul zadarnic să vorbești despre trăirea prin credință, în timp ce inima se sprijină în secret pe făptură. Adevăratul credincios are de-a face, în mod exclusiv, cu Dumnezeu. Își găsește toate resursele în El. Aceasta nu înseamnă că subevaluează instrumentele sau canalele pe care Dumnezeu a ales să le folosească; din contră, le prețuiește nespus; și le apreciază ca fiind mijloacele pe care Dumnezeu le folosește spre ajutor și binecuvântare. Dar El nu permite ca ele să-l distanțeze de Dumnezeu. Limbajul inimii lui este acesta: „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aștept. Numai El este stânca mea” (Psalmul 62.5,6).

Există o forță specială în cuvântul „numai”. Acesta cercetează inima în totalitate. A privi la făptură, direct sau indirect, pentru împlinirea unei nevoi, înseamnă, în principiu, să te depărtezi de viața de credință. A aștepta să primești ceva din surse omenești dovedește o stare de suflet rea. Aceasta este degradare morală, tot așa cum viața de credință este înălțare morală. Și nu este doar degradare, ci și dezamăgire. Suportul omenesc cedează și izvoarele care vin de la făptură ajung să sece; însă cei care se încred în Domnul nu vor rămâne de rușine niciodată și niciodată nu vor duce lipsă de vreun bine. (C. H. MackintoshDOMNUL ESTE APROAPE)

***

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Matei 6.33

Pentru 1 dolar și 25 de cenți… (2)

Strângând banii în pumn, băiatul a luat-o la fugă, dar nu spre spital, ci în altă direcție, ca să i se piardă urma. Tatăl adoptiv avea o avere considerabilă. Toți ceilalți copii ai lui absolviseră facultatea și ocupau poziții înalte în guvern sau erau oameni de afaceri. Dorința tatălui era ca fiul adoptat să se bucure de toate avantajele. Dar băiatul a dat cu piciorul la toate acestea, pentru 1 dolar și 25 de cenți…

Mulți semeni de-ai noștri se aseamănă cu acest băiat. Uneori renunță la lucrurile importante, de dragul celor mărunte. Strâng în pumni „monedele neascultării” și aleargă pe drumul necredinței, depărtându-se de Mântuitorul care îi cheamă la moștenirea vieții veșnice. Ei lasă astfel în urmă o avere nepieritoare, de dragul câtorva nimicuri pământești, cum ar fi o prietenie, o carieră pentru un timp limitat și alte câteva astfel de lucruri fără valoare veșnică. Preferă lucrurile pământești în schimbul celor cerești; lucrurile de aici, și nu cele de dincolo; prezentul, și nu veșnicia.

Toate avantajele financiare, intelectuale, morale și religioase sunt de necomparat față de marele câștig de a fi răscumpărat pentru veșnicie prin Isus Hristos.

Să căutăm mai întâi lucrurile cu valoare veșnică!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 6.1-12 · Marcu 6.1-6

***

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE EȘTI CHEMAT SĂ FACI? – Fundația S.E.E.R. România

„Isus… care umbla din loc în loc, făcea bine…” (Faptele Apostolilor 10:38)

Valoarea ta în ochii lui Dumnezeu a fost stabilită la cruce. Biblia spune: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Să reținem expresia „toate lucrurile”… Noi suntem egali în Hristos. Dar când vine vorba despre carieră, valoarea ta este determinată de problemele pe care le rezolvi. De aceea, un cardiolog este mai bine plătit decât un bucătar de la un restaurant fast-food.

Domnul Isus era genul de om care rezolva probleme. Oamenii erau flămânzi spiritual, așa că El le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții” (Ioan 6:35), și i-a hrănit. Erau oameni bolnavi, așa că El „umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul…” (Faptele Apostolilor 10:38) Isus a înțeles ce avea El și ce nevoi aveau oamenii, și asta le-a oferit. Tu, ce ai de oferit? Ce ai vrea să faci dacă ai ști că este imposibil să greșești? Ține minte un lucru: tu nu ești aici din întâmplare! Dumnezeu i-a zis lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fii ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” (Ieremia 1:5) Tot ceea ce dorește Dumnezeu este să împlinească o nevoie, să rezolve o problemă.

Așadar, tu ce ești chemat să faci, și ce daruri ai în acest sens? Acela este locul unde îți vei găsi cea mai mare bucurie! Gândește-te la contribuția ta pentru ceilalți ca la o misiune de la Dumnezeu. Apostolul Pavel făcea corturi pentru a-și susține lucrarea. Așadar, lucrarea ta poate fi susținută de meseria ta. Dar fie că ești implicat în lucrare „cu normă întreagă”, fie că ești implicat „cu jumătate de normă”, ai grijă să nu părăsești lumea aceasta până nu găsești și nu împlinești ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Amin?

****

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:1-16

O adunare numeroasă fusese formată la Corint prin slujba lui Pavel (Fapte 18.10); şi apostolul, tot atât de fidel ca păstor pe cât de zelos ca evanghelist, continuă să vegheze asupra ei cu o grijă plină de afecţiune (comp. cu 2 Corinteni 11.28). Le scrie din Efes această primă scrisoare, adresată în acelaşi timp către „toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos” (v. 2). Dacă facem parte dintre aceştia, ea este deci şi pentru noi.

Pavel a primit de la Corint veşti neplăcute. În această adunare se iviseră diverse dezordini. Înainte însă de a aborda aceste subiecte dureroase, le aduce aminte acestor credincioşi de bogăţiile lor spirituale, atribuindu–le harului lui Dumnezeu (v. 4,5). Pentru a putea aprecia mai bine responsabilitatea noastră şi pentru a lua mai în serios viaţa creştină, să încercăm din când în când să facem bilanţul inestimabilelor noastre privilegii. Şi să ştim să–I mulţumim Domnului, aşa cum face aici apostolul.

Prima mustrare adusă adunării din Corint este cu privire la dezacordurile dintre ei ~ tendinţă care ne pândeşte şi pe noi uneori! Ei urmau un om (Pavel, Apolo, Chifa şi Hristos, pe care–L considerau un învăţător mai bun decât alţii: Ioan 3.2), în loc să fie uniţi în comuniunea cu „Isus Hristos, Domnul nostru”, Fiul lui Dumnezeu (v. 9). Fie ca această comuniune să fie întotdeauna partea noastră! (1 Ioan 1.3).

Mana Zilnica

https://t.me/manazilnica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.