Sămânța Bună a Cuvântului

Isus - calea, adevarul si viata“Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.”

1 Ioan 2.16

Intrarea spre iad

Într-un mare oraş german, într-o seară, un tată mergea cu băiatul său pe străzile luminate. În drumul lor au ajuns în faţa unui local foarte luminat, din care răsuna muzică, râsete şi răcnete. Băiatul s-a oprit şi l-a întrebat pe tatăl său: „Ce este aici?“. Ar fi dorit să intre, mai ales că deasupra atârna o pancartă mare şi luminată pe care era scris: „Intrarea liberă!“. Tatăl a spus: „Copile, aici este intrarea spre iad! Se intră gratuit, dar nu se iese liber“. Băiatul s-a mirat de acele cuvinte, deoarece el crezuse că intrarea spre iad trebuie să fie o poartă întunecoasă şi urâtă. Nu-şi închipuise atât de frumoasă şi atrăgătoare intrarea spre iad. Continue reading “Sămânța Bună a Cuvântului” →

Luptă-te după reguli!

TraCredinta«Luptă-te lupta cea bună a credinţei.»

1 Timotei, 6.12 

Puţini înţeleg şi luptă lupta bună a credinţei 

Marea majoritate a credincioşilor luptă, dar nu o fac bine. Apostolul Pavel precizează: «Şi cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli» (2 Tim. 2,5). Nu faptul că luptăm este important, ci felul în care o facem.

Să lupţi bine înseamnă să fii Continue reading “Luptă-te după reguli!” →

Paul Washer – Practica crestină neagă suficiența Scripturii

Suficienta ScripturiiMarius Cruceru pune o întrebare:

“De ce crezi că, trimițindu-ți copilul să fie educat de Cezar, nu va veni într-o bună zi îmbrăcat ca un roman?”

În România, e drept, sunt încă multe școli în care educația nu intră cu bocancii în sufletul copilului, dar tendința negativă vine din Occident și la noi în țară în marile orașe, mai ales în capitală.

Însă în America Continue reading “Paul Washer – Practica crestină neagă suficiența Scripturii” →

Transformă-ti slăbiciunea într-o unealtă

Citirea zilnica„De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos”  – 2 Corint. 12:10

Vorbind despre „ţepuşul” său, Pavel scrie: „mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (v. 7-10).

Pavel a învăţat să-şi transforme Continue reading “Transformă-ti slăbiciunea într-o unealtă” →

Cursa, de a nu spune adevărul

 Mincinosul„Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de a privi în față și a recunoaște adevărul.”

Mihai Eminescu

Adevărul îl îndreaptă pe om, cel mai mult și cel mai sigur. Oglinda îți arată cum ești și unde trebuie să mai retușezi, dacă se poate, dacă nu-ți convine și dacă nu-ți face cinste starea în care te afli.

Cuvântul adevărului poate îndrepta starea ta. Nu ascunzându-ți starea reală, adevăratul  eu, propășești pe cale. Așa nu vei putea prospera și nu vei fi nici ajutat. 

Lipsindu-te de părtășia cu ceilalți, păstrând doar pentru tine ce gândești și ce faci, nu e decât  ipocrizie Continue reading “Cursa, de a nu spune adevărul” →

CERCETEAZĂ-TE!

Citirea zilnica„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!” – Psalmul 139:23

Când duci o viaţă lipsită de cercetare – lucrul acesta se vede!

Autorul Gordon MacDonald scrie: „Am citit cărţi care spuneau că dacă urmaşii lui Hristos nu cresc, lucrul acesta se întâmplă deoarece ei nu au obiceiul de a-şi evalua vieţile. Acei autori mă descriau pe mine. Eram mereu pe fugă, neuitându-mă niciodată înlăuntrul meu. Niciodată nu am căutat reflectarea ce duce la creştere şi plăteam preţul – comiteam aceleaşi păcate prosteşti la nesfârşit, trăind cu aceeaşi povară grea a vinovăţiei. Aşa că am luat o decizie grea Continue reading “CERCETEAZĂ-TE!” →

Ajutor pentru cei cu incertitudini, de tipul lui Vasile Tomoiagă

TraCredintaSuficiența – o problemă vitală

Sațietatea e o stare de cumpătare, de dreptate și de evlavie, la care este chemat să adere creștinul. Normalitatea în creștinism este cumpătarea, echilibrul, sațietatea, a te mulțumi cu strictul necesar pentru trup, pe de o parte. Dar, cu totul altfel stau lucrurile în domeniul spiritual, unde trebuie să avem vasul nostru plin până la refuz, pentru a da înafară râuri de apă vie de care trebuie să fim umpluți. Și, într-un fel, nici nu mai este loc pentru alte surse sau resurse.

Suficiența –  este, de asemenea, o stare care trebuie să ne cumpănească viața de creștini; se impune creștinului să fie vigilent, el trebuie să fie ghidat de Duhul și de Cuvântul Sfânt al Bibliei. Continue reading “Ajutor pentru cei cu incertitudini, de tipul lui Vasile Tomoiagă” →

The funeral service of Pastor Vasile Gherman who was executed by the Securitate 25 years ago

barzilaiendan's avatarBarzilaiendan

This is a video recording of the funeral service of Pastor Vasile Gherman who was executed by the Securitate 25 years ago because he did not back off when asked to stop evangelizing in the South-East of Romania. They made it look like an accident, but the bullet wound to his head was clearly seen by people at the funeral. Only 14 months later the anti-communist uprising of December 1989 put an end to the totalitarian regime with its feared Securitate. But even after the 1989 change of power, Mrs. Gherman, his wife, received anonymous threats discouraging her to ask the authorities for a post-mortem examination and an inquiry into the cause of death. So the family put it to rest, trusting in God’s justice rather in that of humans.


25 years since Vasile Gherman passed away
danielbulzan 

View original post 79 more words

Limitele umblării noastre

LimiteSTABILEŞTE LIMITE

(1) „Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu” (Matei 5:37)

Când „un lucru bun” devine „prea mult”? Pot să te ajut fără să mă rănesc? Putem să ne împărtăşim vieţile fără ca eu să renunţ la viaţa mea? Când ai într-adevăr nevoie de ajutorul meu? Când trebuie să mă dau deoparte şi să te las pe tine şi pe Dumnezeu să vă ocupaţi de asta?

Găsirea echilibrului între „destul” şi „prea mult”,  în relaţii,  este o provocare constantă şi nu este uşoară. Mai ales când rolul tău tinde să fie „toate lucrurile, totdeauna, tuturor oamenilor”, iar al lor este „sunt neajutorat, îmi eşti dator, ai grijă de mine”; când ei nu au nici un „nu”, iar tu nu ai nici un „da”.

Nevoia de a fi folositor Continue reading “Limitele umblării noastre” →