„De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos”  – 2 Corint. 12:10

Vorbind despre „ţepuşul” său, Pavel scrie: „mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (v. 7-10).

Pavel a învăţat să-şi transforme slăbiciunea în unealtă prin faptul că a lăsat-o să-l apropie mai mult de Dumnezeu. Aceasta este o lecţie pe care şi tu trebuie s-o înveţi.

Eugene Peterson parafrazează prima fericire rostită de Hristos: „Ferice de cel ce se află la capătul firului. Mai puţin din tine înseamnă mai mult din Dumnezeu şi din domnia Sa” (Matei 5:3).

Dar nu trebuie să accepţi slăbiciunile tale de caracter şi domeniile în care eşuezi şi să spui: „Se pare că aşa sunt eu”. Nu, tu trebuie să te confrunţi cu fiecare domeniu de slăbiciune, să-l mărturiseşti şi „să-L laşi pe Hristos să preia controlul”. întotdeauna te vei lupta cu un lucru sau altul.

Pavel a recunoscut lucrul acesta: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi” (2 Corinteni 4:7). Asemenea vaselor obişnuite, fragile, cu defect şi care se sparg uşor, Dumnezeu te va folosi când te predai şi când îl laşi să lucreze prin tine.

(Meditația pentru astăzi, sosită prin e-mail)