«Luptă-te lupta cea bună a credinţei.»

1 Timotei, 6.12 

Puţini înţeleg şi luptă lupta bună a credinţei 

Marea majoritate a credincioşilor luptă, dar nu o fac bine. Apostolul Pavel precizează: «Şi cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli» (2 Tim. 2,5). Nu faptul că luptăm este important, ci felul în care o facem.

Să lupţi bine înseamnă să fii permanent conştient de scopul pe care ţi l-ai propus. Totuşi, pentru a lupta eficace în lupta credinţei trebuie în primul rând să ne cunoaştem duş-manul, sau mai bine spus, duşmanii.

In Efeseni 6,12 este scris: «Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stă-pânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti». Din acest motiv este complet greşit să-i vedem pe ceilalţi oameni ca inamici.

Efectele manifestării vicleniei, a minciunii şi a urii din partea oamenilor sunt consecinţe ale activităţii puterilor îtunericului. Dar Domnul Isus a biruit toţi duşmanii omenirii pe crucea de pe Golgota; victoria Sa este, prin harul lui Dumnezeu, şi victoria noastră.

Lupta cea bună a credinţei este aceea în care luptăm nu cu propriile puteri, ci prin Isus şi prin puterea Sa.

(Wim Malgo – Meditații)