by Vestea Bună
Erezia cea mai subtilă în lumea evanghelică este credința că a fi duhovnicesc este o stare de spirit, un fel de transă, de extaz, o stare de fierbințeală a creierului, stare total lipsită de rațiune, de meditație, de analiză, de acea judecată a lucrurilor pe care o folosim zi de zi, atunci când ne planificăm viața asta terestră. Continue reading “Erezia cea mai subtilă, ce înseamnă ”om duhovnicesc”?”
by Dan Bercian
Subiectul editorialului precedent (Evanghelia prosperităţii) a dus la numeroase comentarii ale ascultătorilor postului nostru de radio. Prin urmare am hotărât să mai rămânem la acest subiect şi să vă prezint părerea unui ascultător şi apoi un comentariu al fratelui Nicolae Moldoveanu. Să începem cu scrisoarea ascultătorului nostru.
”Har și pace să aveți după voia Celui ce a-nviat și lucrează prin Duhul Sfânt. Recent ați discutat despre teoria prosperității și neconcordanța acesteia cu principiile Biblice. Continue reading “Evanghelia prosperităţii – 2”
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa.
Efeseni 6:18
Credem într-adevăr că rugăciunile noastre vor fi ascultate? Este rugăciunea o necesitate, sau o facem numai aşa de formă sau de obligaţie? Acestea sunt întrebări serioase care toţi credincioşii ar trebui să ni le punem. Continue reading “Rugăciunea: O întrebare și un răspuns”
by Dan Bercian
Era o vreme când predicatorii unşi cu Duhul Sfânt şi aflaţi sub puterea binecuvântată a lui Dumnezeu tunau şi fulgerau împotriva păcatului, păcat care îi ţine pe oameni legaţi în legăturile lui şi îi duce, în final, în focul veşnic. Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu, la fel ca şi profeţii în vremurile vechi, scoteau pe gură flăcări care pârjoleau inimile oamenilor care trăiau în păcat şi Duhul Sfânt se folosea de ei ca să-i convingă de vinovăţie şi să aducă oamenii la adevărata pocăinţă (Ioan 16:8). Şi de acelaşi tratament aveau parte şi cei din biserici care nu trăiau pocăinţa aşa cum ar fi trebuit, cei care iubeau încă lumea şi lucrarea lui Dumnezu în ei nu se vedea aşa cum ar fi trebuit să se vadă. Şi în cazul acestora din urmă tot păcatul şi traiul firesc erau condamnate cu vehemenţă. Continue reading “Vladimir Pustan şi evanghelia prosperităţii”
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” Ioan 14:27
Există perioade când pacea noastră se bazează pe ignoranţă, dar, când ne trezim la realitate, pacea lăuntrică este imposibilă, dacă nu este primită de la Isus. Când Domnul nostru vorbeşte despre pace, El aduce pace; cuvintele Lui sunt întotdeauna „duh şi viaţă“. Am primit vreodată ceea ce spune Isus? Vă dau pacea Mea – o pace care vine din faptul că privim faţa Lui şi devenim conştienţi de liniştea Sa. Continue reading “Oswald CHAMBERS: Eşti tulburat?”
Iubirea este înaintea credinței.
Preot Ioan Florin Florescu
Cel mai mult îmi place când Toma se aprinde și strigă celorlalți apostoli: „Să mergem și noi și să murim cu Iisus!”. Episodul acesta îl povestește Ioan (11,16). Iisus vrea să meargă în Betania, ca să-l învieze pe Lazăr, iar apostolii se sperie: „Doamne, mai ieri căutau iudeii să te ucidă cu pietre și Tu iarăși vrei să te duci acolo?” Iisus însă este hotărât să meargă, iar atunci Toma sare și exclamă: „Să mergem și noi să murim cu el!” Continue reading “Apostolul Toma: „Să mergem și noi și să murim cu Iisus!””
„Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?”Matei 7:9
Modelul de rugăciune pe care-l foloseşte Domnul nostru aici este acela al unui copil bun care cere un lucru bun. Noi vorbim despre rugăciune ca şi cum Dumnezeu ne-ar asculta indiferent în ce relaţie am fi cu El (vezi Matei 5:45). Nu spune niciodată că nu este voia lui Dumnezeu să-ţi dea ceea ce ai cerut, nu te retrage neputincios, ci descoperă motivul pentru care nu ai primit, cercetează-ţi viaţa. Continue reading “Oswald CHAMBERS Lista spirituală”
In Iran, convertirea de la Islam la Creștinism poate însemna închisoare sau a fi chiar ucis. Cu toate acestea, mulți iranieni – considerați “musulmani”, indiferent de convingerile personale – continuă a fi “convertiți”.
Uita-te la worldwatchmonitor.org unde a vorbit un astfel de “convertit”, în vârstă de 27 de ani, care trăiește acum în Europa, despre provocările cu care s-a confruntat de-a lungul acestui drum, și de ce a părăsit Iranul. Continue reading “Tânăr musulman convertit la creștinism dintr-un impuls interior”
2. Totul depinde de credința adevărată [AICI punctul 1 – Nu se poate trăi fără credință]
De fapt, lucrul cel mai important este sa aveti credinta adevarata, salvatoare!
Fiecare om isi are propria lui credinta. Pe cand eram student si locuiam cu mama, a venit intr-o buna zi o doamna in vizita la mama. Pentru ca mama tocmai nu era acasa, am spus:
– Stimata doamna, nu este acasa. Va trebui sa va multumiti cu prezenta mea.
– Foarte bine, a spus ea politicoasa.
Dupa ce am invitat-o sa ia loc, m-a intrebat:
– Cu ce va ocupati?
I-am raspuns:
– Studiez teologia.
– Poftim? a strigat ea. Teologia? Cine mai crede in ziua de azi? Este imposibil sa mai crezi! Continue reading “WILHELM BUSCH: Când omul nu mai poate să creadă (2)”
Aflu, din presă, că mai mulţi preoţi şi drept-credincioşi, în special din Moldova, s-au supărat pe Mitropolitul lor, pentru lipsa lui de atitudine „principială”, legată de problema ecumenismului.
La Marele Sinod Panortodox convocat, de curînd, în Creta, s-a semnat un document („Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”), asumat şi de delegaţia română (în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh). Documentul, acceptat de toţi cei prezenţi, lasă loc dialogului dintre confesiunile creştine ale lumii, fără compromisuri, dar fără scleroză dogmatică, fără vanitate (prea) mulţumită de sine. Ei bine, o sumedenie de clerici obidiţi, gata să afurisească ecumenismul („erezie a ereziilor”) cer ierarhilor români care au semnat textul cu pricina, să se dezică prompt. Dacă nu, nu vor mai fi pomeniti la slujbe! Fondul „ideologic” al acestei răzmeriţe e previzibil: sinoade ca cel din Creta sunt rezultate ale unor manevre preponderent masonice, al căror scop este subminarea dreptei credinţe în general şi a Bisericii noastre naţionale în special. Aşadar, anatema! Continue reading “ANDREI PLEȘU – O noutate: preoţi ortodocşi şi revoluţionari”
