WILHELM BUSCH: Când omul nu mai poate să creadă (2)

Wilhelm Bush2. Totul depinde de credința adevărată 

[AICI punctul 1 Nu se poate trăi fără credință]

De fapt, lucrul cel mai important este sa aveti credinta adevarata, salvatoare!
Fiecare om isi are propria lui credinta. Pe cand eram student si locuiam cu mama, a venit intr-o buna zi o doamna in vizita la mama. Pentru ca mama tocmai nu era acasa, am spus:
– Stimata doamna, nu este acasa. Va trebui sa va multumiti cu prezenta mea.
– Foarte bine, a spus ea politicoasa.
Dupa ce am invitat-o sa ia loc, m-a intrebat:
– Cu ce va ocupati?
I-am raspuns:
– Studiez teologia.
– Poftim? a strigat ea. Teologia? Cine mai crede in ziua de azi? Este imposibil sa mai crezi!

Si apoi, batrana doamna a facut aluzie la Goethe – eram in Frankfurt, unde traise Goethe – si a afirmat cu mandrie:
– Noi avem credinta lui Goethe! Crestinismul e demodat, invechit!
Pentru ca discutia incepuse sa-mi fie penibila si pentru ca nici nu doream sa incep sa ma cert cu batrana doamna, am schimbat subiectul:
– Stimata doamna, permiteti-mi sa va intreb, cum o duceti cu sanatatea?
Ea mi-a raspuns repede – batand cu degetul in masa:
– Sa bat in lemn – asa ceva nu se intreaba!
Am intrebat-o:
– Iertati-ma, ce inseamna “să bat în lemn”?
– Asta alungă ghinionul!
– Asa deci, am constatat atunci, ati renuntat la credinta in Dumnezeul cel viu, dar credeti in “să bat în lemn”. Ciudat! Ati facut un schimb stralucit!

Atunci am inteles: fiecare om are o credinta. Intrebarea este numai daca am credinta adevarata, salvatoare. Vremurile noastre spun: “Principalul este ca avem o credinta!” Si asa se si spune: “Cred in Dumnezeu!” – “Cred in natura!” – “Cred in destin!” – “Cred in providenta!” Nu, nu, prietenii mei, principalul este sa am credinta adevarata, o credinta care sa-mi dea pace, pacea cu Dumnezeu si pacea in inima. Trebuie sa am o credinta care sa ma scape de iad, pe care s-o pot simti aici, pentru ca-mi daruieste o viata noua. Altfel, credinta mea nu face doi bani. Multi oameni au crezut candva in Germania, in victoria finala, in Fuhrer. Ce s-a ales de credinta lor? Nu vreti sa intelegeti ca exista credinta falsa? Trebuie sa am credinta adevarata, salvatoare!
Insa credinta adevarata, salvatoare este credinta – spus pe scurt – in Isus, Fiul Dumnezeului celui viu. Credinta in ISUS HRISTOS! Nu intr-un fondator de religie, din acestia exista cu duiumul, ci in Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu.

Și acum trebuie sa va vorbesc despre Isus.
In Biblie ni se povesteste o istorie minunata, in care ni se face de-a dreptul o demonstratie de credinta salvatoare in Isus.
Calatoriti impreuna cu mine in duhul, cu 2000 de ani in urma, in fata portilor Ierusalimului, pe dealul Golgota. Nu-i bagati in seama pe oamenii care urla si striga acolo! Nu va uitati la soldatii romani, care stau de paza si trag la sorti hainele celor executati! Ci sa ne uitam impreuna in sus: pe crucea din mijloc atarna Fiul lui Dumnezeu. Pironit! Cu fata insangerata de cununa de spini, pe care i-au infipt-o pe cap. Acolo atarna Dumnezeu. Si la dreapta Lui atarna un criminal. Si acesta a fost executat. Si la stanga Lui la fel. Si apoi se face intuneric. Se apropie moartea.

Deodata unul din cei doi criminali incepe sa strige:
– Asculta, ai spus ca ai fi Fiul lui Dumnezeu, hei, Tu cel din mijloc. Daca esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, si daca nu esti un mincinos, da-te jos de pe cruce si ajuta-ma si pe mine!

O, putem sa-l intelegem pe acest om. In groaza mortii, omul spune lucruri pe care altfel poate nu le-ar fi spus niciodata. Si apoi vorbeste celalalt. El i se adreseaza celuilalt criminal si spune:
– Si tot nu te temi de Dumnezeu!

Cu aceasta incepe, cu faptul ca omul intelege ca Dumnezeu este sfant si cumplit.
Cand bombele au cazut peste orasele noastre, oamenii au fost descumpaniti. Poate ca este vina bisericii, ca nu s-a spus: Dumnezeu poate sa fie cumplit! Dumnezeu poate sa-Si traga mana! “Si tot nu te temi de Dumnezeu!” Ar trebui sa se strige deasupra marilor noastre orase: “Si tot nu va temeti de Dumnezeu!” Ar trebui sa se strige in agentii si in birouri, acolo unde oamenii calca pe cadavre ca sa faca bani: “Si tot nu va temeti de Dumnezeu!” Ar trebui sa li se spuna tinerilor care traiesc in curvie: “Si tot nu va temeti de Dumnezeu! Cum va imaginati viata voastra? Sunteti orbi?” Cu aceasta incepe totul, ca omul recunoaste sfintenia si grozavia maniei lui Dumnezeu.

Si apoi, acest talhar, acest criminal vorbeste mai departe:
– Noi suferim pe drept aceasta osanda! Am meritat-o!

Acesta este al doilea lucru care duce la credinta salvatoare: omul isi marturiseste propria vina.

Am intalnit multi oameni care mi-au spus:
– Nu pot sa cred!
I-am intrebat:
– Ati inteles vreodata ca sunteti vinovat inaintea lui Dumnezeu?
– Nu, fac ce este bine si nu-mi pasa de nimeni.
Atunci le-am replicat:
– Atata timp cat va mintiti in acest fel nu veti ajunge la lumina!

De curand am intalnit iar un om, care mi-a spus si el:
– Fac ce este bine si nu-mi pasa de nimeni.
I-am raspuns:
– Felicitari! Eu n-as putea sa afirm acest lucru. Multe lucruri din viața mea nu sunt cum trebuie.
Atunci mi-a răspuns:
– Desigur, dacă ne uităm în detaliu!
– O, i-am spus, Dumnezeu se uită în detaliu! Atunci nu vă mai mințiți singur!

Vedeți dumneavoastră: ajungeți la credința adevărată, salvatoare, abia atunci când numiți păcatul păcat, când vă numiți relațiile sexuale murdare curvie, când vă numiți adulterul adulter, când minciuna nu o mai numiți șiretenie, ci minciună, când nu mai spuneți că egocentrismul dumneavoastră este justificat, ci recunoașteți că vă sunteți propriul dumnezeu – și aceasta este idolatrie. Acesa este cel de-al doilea lucru care mă duce la credința salvatoare: că în sfârșit îmi numesc păcatul păcat și că vin înaintea lui Dumnezeu și-i spun:
– Doamne, am meritat pedeapsa Ta!

Este cumplit, cum încearcă oamenii din vremea noastră să se convingă:
– Totul este în regulă!

Într-o bună zi, Dumnezeu ne va smulge masca! Și apoi, acest tâlhar nu a mai vorbit cu celălalt tâlhar, ci i s-a adresat Lui Isus:
– Nu ai comis nici o nelegiuire! De ce atârni aici?
Și, în clipa aceea, a înțeles: Ăsta atârnă aici pentru mine! El ia asupra Lui vina mea!
Așa că tot ce poate să facă tâlharu este să strige:
– Doamen, amintește-Ți de mine, Împărate, când vei veni în Împărăția Ta!

Acesta este cel de-al treilea lucru: el crede că Isus poate să mântuiască veșnic, pentru că a murit în locul nostru. Și Isus îi spune atunci:
– Chiar azi vei fi cu Mine în rai!

Vedeți dumneavoastră, aceasta este credința salvatoare: să ajung să conștientizez sfințenia lui Dumnezeu, să recunosc că sunt pierdut și să-L recunosc pe Isus, pe acel Isus care a murit pe cruce pentru mine, drept singura mea șansa. Fără această credință nu vă veți descurca în viață!Dar cu această credință vă veți descurca în mod sigur! Este tot ce pot să vă spun.

Unii oameni mi-au reproșat de multe ori:
– Sunteți absolut unilateral!

Pot numai să le răspund:
– Iertați-mă! Există numai această singură cale, pentru a ne descurca în viață, în moarte și la judecată, anume să vin eu, păcătosul, la Isus, să-mi mărturisesc păcatele pocăindu-mă de ele și să cred cu tărie:“Dintr-un izvor sânge a curs
Pentru cei păcătoși
Acest izvor minuni face
Spală pe păctoși.
Pentru mine înc a curs
Credința mă ține.
Ce mult bine mi-a dat Cristos
Murind pentru mine!” Atunci – prin harul lui Dumnezeu – să vă rugați lui Dumnezeu și să-i spuneți: “Pentru mine! Atunci pot să cred!” În clipa aceea, când veți înțelege acest lucru, veți deveni un copil al lui Dumnezeu! Isus spune: “Eu sunt ușa. Cine intră prin Mine va fi mântuit”.

Acum mai trebuie însă să mai spun un al treilea lucru:
– Da, pastore Busch, dar eu pur și simplu nu pot să cred ce spuneți dumneavoastră. Când stau să vă ascult, tot ce spuneți sună bine, dar pur și simplu nu pot să cred ce spuneți. Și la aceasta trebuie să dau acum un răspuns. Aș dori să-i împart pe oamenii care vorbesc așa în patru grupe.
—————————————————————–

Sursa: http://www.emanuelcalvarychapel.com/wp-content/uploads/2011/12/Cand-omul-nu-mai-poate-sa-creada-de-Wilhelm-Busch.pdf

——————————————————————

VA URMA

3. Oameni care nu pot să creadă
a.
b.
c.
d.

4. Ce să facem, dacă nu mai puem să credem?

____________________

Transcrierea: Lidia Miu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s