Cum să trăim când nu mai putem crede?

by Wilhelm Busch (1897-1966)

În urmă cu mai mulţi ani a trăit în Norvegia un profesor renumit, pe nume Hallesby.

Am mai apucat să-l cunosc. Un om minunat. Un adevărat norvegian, distins şi grav. Şi el a ţinut timp de o săptămână meditaţii biblice la radio. Pot să mi-l imaginez aievea cum stă în faţa microfonului când spune:

Se poate prea bine ca în seara aceasta să vă culcaţi liniştit în patul dumneavoastră şi să vă treziţi mâine dimineaţă în iad. Aş vrea să vă avertizez!

Aceste cuvinte au iscat o mare furtună, căci şi norvegienii se încadrează la rubrica „oameni moderni” – şi aceştia joacă un rol fantastic în ziua de azi. Continue reading “Cum să trăim când nu mai putem crede?”

Advertisements

Când omul nu mai poate să creadă

by Wilhelm Busch (1897-1966)

Nu se poate trăi fără credință

Da, trebuie să vă spun de la-nceput: dacă omul nu poate să creadă, nu ştie de fapt deloc ce să facă cu viaţa lui! În această situaţie, nici eu nu pot să vă dau vreun sfat. Omul necredincios nu poate fi ajutat. Vreau să vă explic, de ce. Continue reading “Când omul nu mai poate să creadă”

Pe Dumnezeu Îl vreau, dar la ce mi-ar trebui Isus?

Vedeţi: Un pastor bătrîn ca mine, care a lucrat toată viaţa lui în marile oraşe, aude repetîndu-se de-a lungul anilor aceleaşi refrene. Iată unul: „Cum poate Dumnezeu să îngăduie aceasta?“ Un altul sună: „Cain şi Abel au fost fraţi. Cain l-a omorît pe Abel. De unde a putut Cain să-şi găsească nevastă?“ Iar unul din cele mai iubite refrene era acesta: „Domnule pastor, dvs. vorbiţi totdeauna despre Isus. Ăsta-i fanatism. Este de o importanţă minoră ce religie ai. Important e să ai respect faţă de Cel Preaînalt, Cel nevăzut“. Continue reading “Pe Dumnezeu Îl vreau, dar la ce mi-ar trebui Isus?”

Wilhelm Busch: Oameni care nu pot să creadă

by , Text preluat din cartea  Când omul nu mai poate să creadă  (Wilhelm Busch)

 

a. Din prima grupă fac parte oamenii care-mi explică:

— Nu pot să cred, pentru că pur şi simplu nu sunt religios. Dumneavoastră, domnule Busch, sunteţi religios, dar eu nu sunt!

La aceasta pot să răspund întotdeauna numai un singur lucru:

— Nici eu nu sunt religios. Continue reading “Wilhelm Busch: Oameni care nu pot să creadă”

WILHELM BUSCH: Când omul nu mai poate să creadă (2)

Wilhelm Bush2. Totul depinde de credința adevărată 

[AICI punctul 1 Nu se poate trăi fără credință]

De fapt, lucrul cel mai important este sa aveti credinta adevarata, salvatoare!
Fiecare om isi are propria lui credinta. Pe cand eram student si locuiam cu mama, a venit intr-o buna zi o doamna in vizita la mama. Pentru ca mama tocmai nu era acasa, am spus:
– Stimata doamna, nu este acasa. Va trebui sa va multumiti cu prezenta mea.
– Foarte bine, a spus ea politicoasa.
Dupa ce am invitat-o sa ia loc, m-a intrebat:
– Cu ce va ocupati?
I-am raspuns:
– Studiez teologia.
– Poftim? a strigat ea. Teologia? Cine mai crede in ziua de azi? Este imposibil sa mai crezi! Continue reading “WILHELM BUSCH: Când omul nu mai poate să creadă (2)”

Wilhelm Busch: Când omul nu mai poate să creadă

Wilhelm Bush1. Nu se poate trăi fără credință

Da, trebuie să vă spun de la-nceput: dacă omul nu poate să creadă, nu ştie de fapt deloc ce să facă cu viaţa lui! În această situaţie, nici eu nu pot să vă dau vreun sfat. Omul necredincios nu poate fi ajutat. Vreau să vă explic, de ce.

Să ne imaginăm, că Dumnezeu ar fi un concept teologic, o idee, sau o forţă a naturii, sau cam aşa ceva. Prieteni, Dumnezeu este Persoană, şi trăieşte cu adevărat, şi împlineşte totul în toate. Şi dacă nu am pace cu Dumnezeu, dacă nu am o relaţie bună cu Dumnezeu, atunci nu trăiesc în planul realităţii. Şi asta este o treabă periculoasă.

Momentul hotărâtor al vieţii mele a fost atunci când – fiind tânăr ofiţer în primul război mondial – am înţeles: Dumnezeu este aici! M-am simţit ca un om care s-a izbit cu maşina de un zid. Înainte afirmasem şi eu: „Cred într-un Dumnezeu” şi alte vorbe goale, dar fără să înţeleg că El este o realitate. Deodată m-am izbit de realitatea lui Dumnezeu. Continue reading “Wilhelm Busch: Când omul nu mai poate să creadă”

C.T. Cristian: Omul este mințit de la naștere și până la moarte!

Citat-Martin-LutherOmul este mințit…!

 -De cine?

-De părinți, de frații mai mari, de rude, de educatoare la grădiniță, de învțătorii de la școală, de șefi la serviciu, de societate, de Casa de pensii  și, în cele din urmă, este mințit de slujitorul religiei, când îi dă împărtășania păcătosului pe patul de moarte, numindu-l “robul lui dumnezeu“. Continue reading “C.T. Cristian: Omul este mințit de la naștere și până la moarte!”