Nu vă pierdeți sufletul!

Aceștia … batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire  

Iuda 10

Nu vă pierdeți sufletul!

Într-un compartiment al unui vagon de tren se aflau trei bărbați; doi dintre ei vorbeau cu aprindere, al treilea, un om mai în vârstă, stătea tăcut și asculta. Cei doi se întreceau în a critica: mai întâi oamenii politici, autoritățile, funcționarii, ziariștii… Din vorbă în vorbă, au ajuns și la credincioși, care primeau de la ei critică după critică. Continue reading “Nu vă pierdeți sufletul!”

ANDREI PLEȘU: Dar ceva îmi spune că limbajul de lemn și gîndirea gata-făcută nu sînt pe placul lui Dumnezeu

I_barbu_0

Tot despre „poticniri“ şi libertate

Cuvîntul „ispită“ a ajuns să nu aibă decît o conotație negativă. Ispita nu e, pur și simplu, unul dintre cele două apeluri (egale ca intensitate) ale unei alternative. E apelul necurat, înșelător, distructiv. E partea de întuneric, componenta de „capcană“ a alternativei. Mă întreb adesea de ce nu se străduiește și binele să fie „ispititor“, de ce „ispititorul“ prin excelență e numai „vrăjmașul“. Mi se răspunde că, într-un asemenea caz, „meritul“ opțiunii ar apărea diminuat. E ușor să alegi binele, cînd „design“-ul lui e seducător. Binele e, prin definiție, discret: nu vrea „să‑ți ia mințile“, să te îngenuncheze prin evidența calității sale. Înțeleg. Dar atunci „libertatea“ mea e șchioapă: am dinainte o pîine gustoasă, dar comună, „pîinea cea de toate zilele“ și, pe celălalt taler, un mirobolant tort de cofetărie pariziană. Sigur, pot avea „modestia“ să aleg pîinea (cu condiția, ar spune maximaliștii, ca doar „modestia“ să‑mi dicteze alegerea și nu vreo pasiune a mea – vinovată – pentru pîine. Adică să aleg fără plăcere, fără să fiu „ispitit“. După modelul kantian: numai ce faci din datorie e legitim moralmente; cum intervine „plăcerea“, meritul actului se evaporează…). Continue reading “ANDREI PLEȘU: Dar ceva îmi spune că limbajul de lemn și gîndirea gata-făcută nu sînt pe placul lui Dumnezeu”

Andrew Wommack: O bună edificare pentru “duhul vostru…” (1)

Spirit Soul Body 4 b4 aft, matng_0Omul are trei componente esențiale: trup, suflet și duh.

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.  (1 Tesaloniceni 5:23)

a) Partea care se vede – Trupul Continue reading “Andrew Wommack: O bună edificare pentru “duhul vostru…” (1)”

C.T. Cristian: Omul este mințit de la naștere și până la moarte!

Citat-Martin-LutherOmul este mințit…!

 -De cine?

-De părinți, de frații mai mari, de rude, de educatoare la grădiniță, de învțătorii de la școală, de șefi la serviciu, de societate, de Casa de pensii  și, în cele din urmă, este mințit de slujitorul religiei, când îi dă împărtășania păcătosului pe patul de moarte, numindu-l “robul lui dumnezeu“. Continue reading “C.T. Cristian: Omul este mințit de la naștere și până la moarte!”

Am ales să investesc în sufletele oamenilor!

andy-olariuFiecare om face investiții în această viață; unii aleg să investească în case, alții în mașini – toate acestea pierzându-si valoarea cu fiecare zi; unii investesc în a face o carieră în viață – dar și aceasta se va sfârși și alții le vor lua locul; sunt unii care aleg să investească în propriul lor trup pentru frumusețe – trecătoare si ea odată cu vârsta; alții investesc totul în familie, în copii- dar suferința, moartea sau indiferența celor în care au investit, le lasă tristețea neîmplinirii în suflet. Continue reading “Am ales să investesc în sufletele oamenilor!”

Fraţii Karamazov – film serial 2009 (subtitrat în română)

Originally posted on Istorie Evanghelica:

F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Să zugrăveşti sufletul omului în cuvinte este o încercare unică. Sufletul omului este  cea mai discutată componentă  a fiinţei umane din istoria umanităţii. A scrie un roman despre suflet este o cufundare în abisul ontologic al fiinţei.

Continue reading “Fraţii Karamazov – film serial 2009 (subtitrat în română)”

Made în California: INTOLERANȚA

images-stories-2014-04-23_brendan_eich-150x102California totdeauna a șocat

(Propovăduitori ai toleranței, Homosexualii sunt intoleranți)

A șocat și săptămâna trecută. Revolutia sexuala a început acolo, mișcarea anti-establishment modernă a fost lansată acolo, deconstrucția sociala a Secolului XX a prins rădăcini acolo, iar intoleranța e și ea fabricata tot în California.
Universitățile liberale din California sunt focare ideologice care fumegă ideologii bizare în restul Americii, care treptat se răspândesc în toata lumea. Sprijinite cu sume pare-se nelimitate de fonduri, universitățile și think-tankurile californiene sunt furnale ale decadenței care împrăștie decadența în toata lumea. Ultima manifestare a Californiei depravate a fost simțită săptămâna trecută. E vorba de ridicarea intoleranței la rang de politică corporatistă. Continue reading “Made în California: INTOLERANȚA”

De ce este un păcat să mergi la concerte gen “Lady Gaga”?

lady-gaga-2011_1920x1200_91105Concertul “Lady Gaga” în România – 15 august 2012, e un fapt consumat, însă rămân întrebările, iar învățămintele și răspunsurile sunt de actualitate și trebuie luate în seamă.

Dacă ar fi să faci un sondaj de opinie, să vezi cu ce s-au ales cei 40.000 de participanți, vei putea trage o primă concluzie dacă s-a meritat efortul de timp, de cheltuieli și alte privațiuni vis-a-vis de participarea la concert.

Învățămintele demne de luat în seamă le-a sintetizat un tânăr teolog ortodox Laurențiu Dumitru într-un eseu din 15 August 2012, punând sub lupa credintei creștine spectacolul “Lady Gaga”:

  • ortodocșii (nu biserica) și evanghelicii au luat atitudine pe diverse bloguri, grupuri de discuție, rețele de socializare împotriva otrăvirii românilor cu astfel de concerte;
  • Patriarhia, ca și în alte cazuri (Madona, Elton John) este reținută în a atenționa fiii duhovnicești de pericolul pierzător de suflet la care se expun cei care merg la concert; Continue reading “De ce este un păcat să mergi la concerte gen “Lady Gaga”?”

Unde vei ajunge dacă vei muri la noapte?

CimitirDoamne…Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Psalmul, 90.12

.

Dacă  privim  statisticile pentru Speranța de viață a oamenilor vedem că este limitată în jurul vârstei de 70 de ani. Dar incidența morții bântuie din prima zi de viață, în toate zilele lăsate omului să-și trăiască sub Soare scurta-i viață.

Când ești copil crezi că bătrânețea e atât de îndepărtată că  nu va veni niciodată. Dar când poți înțelege viața, etapele ei, te-ai aștepta ca adolescentul, tânărul, viitorul om în toată firea,  să ia măsurile cele mai bune cunoscând că trecerea sa în lumea de dincolo va veni ca un hoț, pe neașteptate.

Totuși, după câte am văzut, mulți oameni începând cu vârsta de 55 de ani încep să-și găsească un loc în Cimitir unde își și construiesc o “locuință” de veci, după posibilități și după buna lor plcăcere. Unii pun o placă comemorativă pe care așează, eventual, o  fotografie personală, perioada în care a trăit  în această lume, poate o sintagmă, un vers, care să-i reprezinte. Restul, din punct de vedere spiritual, al împăcării cu Dumnezeu-Judecătorul, rămâne nefăcut, “Dumnezeu cu mila” –  zic ei. Continue reading “Unde vei ajunge dacă vei muri la noapte?”