MÂNTUIȚI PRIN HAR

Ephesians2_10_largeDe ce Dumnezeu mântuiește pe păcătoși doar prin har, nu prin fapte?

Este scopul lui Dumnezeu ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu …pentru ca după cum este scris: ” Cine se laudă să se laude în Domnul.” (1 Corinteni 1:29,31).

De aceea Pavel accentuează acest aspect, că mântuirea este “Nu prin fapte ca să nu se laude nimeni“. Dacă era ceva cât de mic, cât de puțin, care ar fi putut face păcătosul, atunci cel puțin o parte din gloria mântuirii trebuia atribuită omului. Continue reading “MÂNTUIȚI PRIN HAR”

Comoara ascunsă în pământ!

Țarina DomnuluiÎmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.”

Matei, 13.44

Mai nou, societatea occidentală nu vede nici o diferență majoră între om și animal –   liberul arbitru, conștiința –, instrumentul vital la îndemâna omului  care îl poate orienta și conduce ca o  busolă  pe cărările vieții, pentru a putea găsi  când își  dorește din toată inima calea către împărăția cerurilor, atunci când  într-o bună zi omul  își  va veni în fire ca fiul risipitor.

Dar cum ne imaginăm că ar fi împărăția cerurilor? O vedem ca pe un loc drag, de dorit, așa cum Humuleștii erau în amintirea lui Ion Creangă?  Poate am citit Sfânta Scriptură și ni s-a conturat cât de cât imaginea acelei împărății Continue reading “Comoara ascunsă în pământ!”

O împărăție râvnită – Dar…trebuie să te naști din nou!

Nicodim si Domnul Isus

Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan, 3.3)


 

Nicodim, oamenii și Domnul Isus

La Domnul Isus a venit un om de frunte al fariseilor, un iudeu cu numele Nicodim. S-a rușinat să-L caute ziua, căci se complăcea în ideea văzută de oameni că el este un om de frunte edificat asupra vieții.

L-a întâmpinat pe Domnul cu o afirmație pozitivă:

 Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan, 3.2)

La acel moment, se întâlnesc exponenții Continue reading “O împărăție râvnită – Dar…trebuie să te naști din nou!”

Înafară sau înăuntru – Ce alegi…?!

In sau Out“Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie…” (Deuteronom, 29.29)

 

        A FI DISPONIBIL    sau indisponibil, „inițiat” sau „neinițiat”, receptiv sau nereceptiv, adept sau împietrit față de o ideologie sau alta – aceasta este de fapt întrebarea care ne separă sau ne împarte în a fi înăuntru sau înafara unei categorii de oameni.

Orice grupare de oameni are un fel al ei specific de a comunica, de a trăi și de a crede,    de regulă “străini” altora, iar  majoritatea dintre aceste mulțimi sunt caracterizate plenar de vorba Mântuitorului Isus care a spus: „măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.” Cu ziduri sau prăpăstii între diferitele grupări de oameni, prin viața lor sunt diferiți unii de alții, emblematici ai preocupărilor și ideologiei asumate Continue reading “Înafară sau înăuntru – Ce alegi…?!”

Fericirile (4)

Biblia deschisaFerice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Evanghelia lui Matei, 5. 6

Scopul vieții  determină  ceea ce se întâmplă în viața oamenilor. Majoritatea lor caută fericirea și de aceea  trăiesc  într-un anumit fel în care speră că vor fi fericiți.

Oamenii caută fericirea în posesiuni  și în afirmarea de sine. Însă  mulți  o caută și în imoralitate. Dar toate acestea, fie mai curând, fie mai târziu, n-o realizează, și un gust amar le umplu sufletul lor.

 Celebra familie Rockefeller  are ca mod de gândire și manifestare ideea de a arăta că ei pot să aibă ce vor și că pot și determină viitorul multora. Nici cei de la începutul lumii nu au fost mult diferiți în mentalitate; ei au zis:  „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume“. (Geneza, 11.4)

Fericirile, spuse ucenicilor de către Domnul Isus, arată un fapt paradoxal, pentru a fi pe calea bună, a fericirii, trebuie ca mai întâi să se întâmple ceva care să ne oprească din alergarea noastră după fericire. Continue reading “Fericirile (4)”

Ce-mi mai trece prin cap

Cafeaua la birouRodica Botan

Adineauri, după niște căscături lungi și o lene și o toropeală de sfârsit de săptămână, m-am dus cu ceașca de caféa în mână la doamna de la departamentul vecin care de obicei face cafeaua (puteam sa fac si eu, dar vezi…lenea…) și când m-a vazut a înțeles ce durere am. Ne-am dus în cafeteria și în timp ce făcea cafeaua mi-a povestit despre cei doi tinerei angajati în departamentul ei și care au nevoie de training și cât este de greu să-i învețe etc. Am ascultat la ea și deși discuția era despre un subiect puțin important pentru mine, mie mi-a sărit în ochi cu totul altceva din discutia asta –  și acel ceva este stresul pe care femeia asta îl avea cu ceva ce nu trebuia să se streseze. Am realizat că așa fac și eu în atâtea domenii și că adun în spate responsabilității și chestii care nu-mi apartin, de asa de multe ori. Continue reading “Ce-mi mai trece prin cap”

Un act imperativ (4)

Fiti plini de DuhFiți plini de Duh!

.

Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

EFESENI, 5.18

.

În prima parte a subiectului  “Fiți plini de Duh!”  am  răspuns la  întrebarea Cine trebuie să fie plin de Duh?, și am văzut că toți creștinii născuți din nou.  Mai apoi am văzut  “De ce  trebuie să fim plin de Duh?“- pentru a avea biruință asupra păcatului, a aduce roadă și a fi plini de bucurie pe cale.

În cea de a 3-a sesiune am început a vedea tratarea dpdv al răspunsului la întrebarea legitimă:

Cum procedăm pentru a putea fi plini de Duh?

A. Fiecare trebuie să-și mărturisească păcatul  (pasul 1)

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

1 IOAN, 1.9-10

B. Fiecare trebuie să renunțe la păcat  (pasul 2) Continue reading “Un act imperativ (4)”

Onorat – de prezența Lui!

 George Danciu

“Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească. ” Luca 15.22-24

 

MASĂ FESTIVĂ – unde nu se are în vedere fața omului!

Într-un sat, alături de români,   s-au pocăit și niște țigani. Dar țiganii sunt tot țigani, cum și românii sunt tot români oriunde s-ar afla. Între acei săteni, aveam o bună cunoștință, pe Vasile, un bărbat Continue reading “Onorat – de prezența Lui!”