Comoara ascunsă în pământ!

„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.”

Matei, 13.44

Mai nou, societatea occidentală nu vede nici o diferență majoră între om și animal – liberul arbitru, conștiința –, instrumentul vital la îndemâna omului care îl poate orienta și conduce ca o busolă pe cărările vieții, pentru a putea găsi când își dorește din toată inima calea către împărăția cerurilor, atunci când într-o bună zi omul își va veni în fire ca fiul risipitor.

Dar cum ne imaginăm că ar fi împărăția cerurilor? O vedem ca pe un loc drag, de dorit, așa cum Humuleștii erau în amintirea lui Ion Creangă? Poate am citit Sfânta Scriptură și ni s-a conturat cât de cât imaginea acelei împărății revelate de Domnul Isus apostolului Ioan, plină de lumină, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei, în care nici de soare nu mai e nevoie căci o luminează însăși slava lui Dumnezeu.

Împărăția cerurilor este un loc minunat unde Dumnezeu va locui cu fiii împărăției și El va șterge orice lacrimă din ochii lor, este “orașul” cu străzile de aur unde moartea nu va mai fi, cum nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că toate lucrurile sunt făcute noi.

Povestitorului cu mare haz de la Humulești, plin de umor și de înțelepciune așezată, universul amintirilor copilăriei, fericite, îi umplea inima de-o mulțumire și de-o bucurie nemai-întâlnită, iar nimic altceva nu îi mai da sațietatea după care-i tânjea inima.Și așa este pentru fiecare, mereu căutăm și așteptăm să obținem, într-un fel sau altul, mulțumirea și astâmpărarea unui dor care este înlăuntrul nostru. Dar ce sau cine ne va astâmpăra setea neostoită?

În Epistola către Evrei sunt scrise fapte ale eroilor credinței ca un efect scontat pentru câștigul cel mare pus deoparte pentru ei: „ați primit cu bucurie răpirea averilor, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie.“ Cuvântul sfânt reține atitudinea creștinilor din primul secol în urma persecuției și prigonirii de către autoritatea seculară. Acei oameni simpli, curajoși și curați, aveau dorul din inimă umplut cu ceva minunat.

Însă Domnul Isus știe cum gândește omul, de aceea, mulțimii de oameni adunate să primească cuvântul Său, le-a dat o pildă extraordinar de sugestivă despre împărăția Sa:

„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.” (Matei, 13.44)

Cuvântul Domnului are și astăzi aceeași relevanță ca atunci când L-a rostit prima dată, căci e viu și lucrător în orice inimă care caută împărăția Lui. Dumnezeu s-a descoperit omului prin universul creat de El, prin Cuvântul Scripturii și prin cuvântul întrupat, Isus Hristos.

Traian Dorz, aplecându-se cu stăruință în căutarea adevăratei credințe, găsind-o, scrie poemul “Tu eşti Comoara care-a fost de mine mult căutată“:

“[Isuse]Tu eşti Comoara care-a fost de mine mult căutată,/iar astăzi nu Te-aş mai lăsa nici pentru lumea toată.”

Pildele Domnului vorbesc despre O comoară și despre Un mărgăritar – Împărăția cerurilor reprezintă, deci, o valoare imensă, care nu putea fi plătită de nimeni din întregul Univers pentru a i se deschide ușa, decât de către Acela prezentat de către Ioan Botezătorul prin aceste cuvinte: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” – Isus Mântuitorul.

Isus a plătit prin sângele Său plata cuvenită, căci nimic întinat nu poate intra acolo, dar El „ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa, 1.5-6).

Această pildă spune că omul găsește această comoară de mare valoare ascunsă într-o țarină (pământ) care nu-i aparține. Pământul, țarina din care este făcut omul, este al lui Dumnezeu: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” – Psalmul, 24.1

Ce face omul care în sfârșit găsește comoara? Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

La găsirea comorii, omul acela, oricare ar fi el, o ascunde, mai întâi, pentru a nu-i scăpa cumva printre degete, cum se zice. Și e plin de bucurie, căci, în sfârșit, i-a căzut în brațe această comoară atât de valoroasă! Dar țarina nu e a lui, așa că el trece la pasul următor, pentru a plăti prețul imens. Vinde tot ce are, dar știți ce, absolut tot ce-i aparține. Simte că trebuie să renunțe la tot pentru a avea comoara neprețuită, altfel nu se poate, cum a făcut acea văduvă săracă lăudată de Domnul Isus: „toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” (Marcu, 12.44)

Cum se va fi simțit Tânărul bogat care dorea și el să primească de la Domnul Isus încuvințarea de a intra în împărăție, atunci când a auzit rezoluția dată de Mântuitorul: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”? – Luca 18:22

Numai eliberându-te de tot ce aveai mai înainte, de găsirea comorii ascunse în Isus – căci „Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari”, iar Sfânta Scriptură pe drept cuvânt declară că în “ Hristos sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” -, vei putea să ai comoara! (Ioan, 10.2; Coloseni, 2.3)

Omul, făcând această investiție prin credință și cântar duhovnicesc, va constata că averea lui s-a multiplicat nespus de mult:

„Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Matei, 16.26-27)

Tânărul bogat a plecat întristat, căci avea multe avuții. Și Domnul Isus spune că „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. […] dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” (Matei, 19.22; 26)

„Vinde tot ce ai, împarte la săraci …”

Se ne dăruim pe noi înșine și bogățiile:

să ne cheltuim averea, timpul și abilitățile noastre pentru „săracii” lumii acesteia care n-au găsit comoara credinței și nici pe Domnul împărăției cerurilor;

oriunde ne-am afla, să mărturisim Evanghelia împărăției cerurilor, dacă ea ne-a schimbat viața și valorile;

să călcăm pe urmele apostolului Pavel: „eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.” (1 Tes.2.8)

Să avem mâna și inima larg deschise pentru a putea simți cu lumea decăzută în deznădejde și păcat. Să ajungem până la inima lor, cu blândețe și teamă, prin puterea Celui care ne-a scos din întunerec la lumina Sa minunată, și să răspândim o mireasma de la viață către viață.

A dat cumva și peste tine această comoară? Te-a schimbat în așa fel încât să trăiești ca fiu al împărăției? Glorie Domnului Isus în veci! Amin.