(De la sora Brașov)

God does not comfort us to make us comfortable, but to make us comforters !

Dumnezeu nu ne mângâie doar ca să fim mângâiați, ci și ca să ne facă mângâietori!

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,⁴ care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! (2 Cor. 1:3-4).

Tu te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de  el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele  Sionului, şi le e milă de ţărâna lui. – Ps.102:13-14

Un om egoist aflat în necaz este foarte greu de mângâiat, fiindcă izvoarele mângâierii se află cu totul în interiorul lui; când este trist, toate izvoarele seacă. Dar un creştin plin de dragoste şi generozitate are alte izvoare care să-l binecuvânteze cu mângâiere, în afară de cele din interiorul lui.

Mai întâi, el poate să meargă la Dumnezeu şi să găsească ajutor abundent acolo; poate descoperi motive de mângâiere în lucrurile legate de lume în general, de ţară şi, mai ales, de biserică. David era extraordinar de îndurerat în momentul în care a scris psalmul din care a fost luat textul nostru. El scrie „semăn cu pelicanul din pustie, sunt ca…