N. Steinhardt și ecumenismul

Liviu, cel care se prezină  singur, (Crestin, absolvent al unei facultati de teologie “protestanta”. Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati… si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.) în articolul Despre ecumenism(ul parintelui Steinhardt, si nu numai), sumarizează dintre  ideile lui N. Steinhardt, vizavi de ecumenism, astfel:

” mă tem că nu va putea fi rezolvat uşor sau curând.„
” Unitatea Bisericii cred că va putea fi realizată numai printr-o acţiune directă a Duhului Sfânt şi poate nu atât prin conferinţe ale teologilor, cât mai ales prin avântul noroadelor.”
” Cred că ecumenismul nu poate însemna altceva decât o revenire la creştinismul iniţial aşa cum ne este el redat de Sfânta Scriptură, Sfânta Predanie şi Sfinţii Părinţi, fără de adaosuri sau modificări ulterioare. ” (- ceea ce il face pe parintele Nicolae un simpatizant al paleo-ortodoxiei avant la lettre 🙂 )
” poate că e mai bine să concepem ecumenismul ca o lucrare a inimilor creştine decât ca o tranzacţie realizată de exegeţi profesionişti.”

Comentariul meu  trimis în  8 iulie la ora3:24 pm (nepostat, acum mai complet, dorit ca apreciere la opera lui N. Steinhardt)

Orice om liber, eliberat de păcat și de orice prejudecăți, acceptă mai ușor libertatea celorlalți oameni, el nu mai “vede” în celălalt motive de necomunicare sau superioritate (stare neproductivă), nu-l mai judecă pe motive de religie și de credință, îl înțelege și empatizează cu el cu gând să-l ajute și să-l iubească, căci Domnul e Cel care-l va lumina cum găsește de bine pe omul deschic căilor Lui desăvârșite, îl respectă pe celălalt (pe aproapele său) și punctul său de vedere, fiind dispus să se bucure împreună  în punctele lor comune și să conviețuiască pașnic, respectându-se și acceptându-se reciproc.

*

N. Steinhardt, arestat în 1958, la 46 de ani, cunoscând filozofia, dreptul (cu un doctorat în drept constituțional), scriitor, filozof, eseist, umblat în lumea occidentală, evreu care cunoștea religia mozaică, trăind într-o țară ortodoxă … de oameni „blajini și cumsecade”,  după circa doi ani de privațiuni și părtășie religioasă în Pușcărie, cu alții ca el, toți zdrobiți fizic și sufletește, cel puțin în mândria și stoicismul lor individual, aduși cu toții la un numitor comun – în hainele dungate de zeghe, nu le-a fost atât de greu să se îmbrățișeze unii pe alții și să se încălzească reciproc la căldura emanată de credința și religia fiecăruia, ca s-o poată înflăcăra și spori pe-aceea avută de fiecare dintre ei.

Așadar, în condiții de izolare prelungită,  de mari privațiuni materiale și spirituale, în om rămâne ceea ce trebuie să rămână, esența, filonul de bază, iubirea, acea roadă a Duhului Sfânt cu care treptat este îmbrăcat orice om care se conectează cât de cât la izvorul ceresc. Da, probabil, în astfel de stări speciale când e îngrădită libertatea într-o comunitate  de oameni, ecumenismul e mult favorizat, când ne lepădăm cu totul de sinele nostru și ne lăsăm inundați de Hristos și acceptăm să trăiască El în noi, în timp ce noi ne tot micșorăm (și dezbrăcăm) de tot ce e tradiție omenească și ne îmbrăcăm în omul dinlăuntru cu însuși Hristosul înviat.

*

Apropo de paleo-ortodoxie dar și de cultul nebiblic al Mariei am scris un articol-comentariu:

Maica Domnului: Cine e ea pentru biserica Domnului Isus

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s