Nicolae Rădoi- O altă bătălie (din cartea “O Cetate de necucerit”)

ISTORIA LUPTEI

PENTRU LIBERTATE RELIGIOASĂ

ÎN CARANSEBEȘ

1978

Comitetul Creștin pentru Apărarea Libertășii Religioase și de Conștiință

În același timp în care Biserica Baptistă din Caransebeș era angajată în luptă  pentru cucerirea sufletelor pierdute și cunoștea o trezire spirituală fără precedent, a început o altă luptă a credincioșilor baptiști din oraș, lupta cu autoritățile  comuniste. Lupta aceasta nu se  rezuma la rezistența în fața încercărilor Partidului  Comunist de a controla Bisericile prin oameni slugarnici plasați în conducere, ci  trecea la formarea unui for reprezentativ al celor persecutați și la redactarea unor  memorii oficiale adresate autorităților cu cererea de a înceta prigoana  Bisericilor evanghelice din România și a celor considerați disidenți. Organizația  ce s-a format în primăvara anului 1978 s-a numit ALRC și a avut ca scop declarat  apărarea libertății religioase în România.

Înființarea Comitetului

Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul. Ieremia 1:8

În primăvara anului 1978 câțiva credincioși baptiști din România exasperați de hărțuiala la care erau expuși credincioșii protestanți și neoprotestanți în România au trecut la constituirea unei organizații ce urma să apere libertatea religioasă garantată de Constituția țării, dar călcată în picioare de reprezentanții Guvernului comunist. Discuții despre înființarea unui asemenea Comitet începuseră din  toamna anului 1977, dar procesul nu s-a cristalizat decât în primăvara anului 1978. Am fost contactat și eu și mi-am dat imediat consimțământul să mă alătur  acestei lupte pe care o credeam foarte importantă pentru viitorul  Bisericilor Baptiste din România.

Începutul activității în ALRC

Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier și un zid de aramă împotriva… căpeteniilor... Ieremia 1:18

Fraţii din nucleul ce urma să proclame înființarea Comitetului ALRC (Asociaţia  pentru Libertatea Religioasă şi de Conştiinţă) m-au contactat şi mi-au cerut să mă înscriu asigurându-mă că nu mă pun în linia întâi, ci în linia a doua, unde eram mai scutit de persecuţie. Le-am răspuns că locul meu este în linia întâi, din moment ce Domnul m-a vindecat şi mi-a redat viaţa. Aşa am ajuns să mă înscriu în eşalonul celor ce luptau pentru libertate religioasă în România.

Cunoșteam riscurile la care mă expuneam, dar nu voiam să ignor faptul că Domnul şi-a arătat bunătatea faţă de mine izbăvindu-mă de la moarte, şi mai ales de vinovăţia laşităţii în lucrarea Lui. Curând au urmat evenimentele din vara şi toamna anului 1978 când Biserica Baptistă din Caransebeş cu Comitetul ales prin vot secret a ajuns ţinta atacurilor Securităţii şi a “fraţilor” din Conducerea Cultului Baptist. Am ajuns bătut, torturat, închis în temniţa morţii, dar nu am regretat niciodată că  am rămas credincios Domnului meu care mi-a salvat sufletul de la moarte şi viaţa de la mormânt.

Documentul de înființare datat în 2 aprilie 1978 suna astfel:

DECLARAȚIE

privind constituirea Comitetului Creștin Român „Pentru apărarea libertății  religioase și de conștiință“ (ALRC) și de aderare a Comitetului la organizația „Christian Solidarity International – International Christian Association for Freedom of Belief“, Lenggastrasse 71, Zürich, Elvetia.

Un grup de credincioși evanghelici (baptiști) din România, 
1. din dorința de a-i ajuta pe frații lor de orice confesiune creștină, care  sunt prigoniți pentru credința lor în Dumnezeu;
2. înțelegând că ierarhii și conducătorii lor oficiali nu-i reprezintă în mod demn și nu le apără interesele cultice;
3. văzând că atitudinea Departamentului Cultelor față de fenomenul religios îmbracă forme din ce in ce mai subtile și mai represive, iar ierarhii și liderii religioși devin instrumente tot mai docile ale Departamentului Cultelor împotriva credincioșilor și a instituțiilor religioase;
4. convinși în mod sincer că religia în țara noastră joacă un rol din ce în ce mai important ca factor moral, social și spiritual, că, departe de a fi „opiu“ pentru popor, este ferment în lupta pentru apărarea demnității umane, pentru libertate și pentru respectarea drepturilor omului;
5. încredințați fiind că prin această acțiune a noastră slujim atât Bisericii
Creștine, cât și patriei, în conformitate cu:

a. Constituția R.S.R. potrivit căreia: „Cetățenii Republicii Socialiste România au dreptul de a se asocia în… organizații obștești de masă“, „Statul sprijină   activitatea organizațiilor de masă… (art. 37)“, „Cetăţenilor din R.S.R.  li se  garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor… (art. 28)“;

b. Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căreia: „Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică (art. 20.1)“;

c. Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit căruia: „Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele… pentru ocrotirea intereselor sale (art. 22.1)“;

d. Actul final de la Helsinki al Conferinței pentru Securitate și Cooperare  în Europa, potrivit căruia: „Statele participante vor respecta drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, conștiință, religie, fără  deosebire de rasă, sex, limba sau religie“ (art. 14/VII par. 1)“ și „Statele  participante vor recunoaște și respecta libertatea individului de a-și profesa și practica singur sau în comun religia sau convingerea acționând după  imperativele propriei sale conștiințe (1A/VII-XX par. 3)“,  se constituie în  România Comitetul Creștin Român „Apărarea libertății religioase și de conștiință – ALRC“.

Scopul ALRC este următorul: 1. Afirmarea valorilor morale și spirituale ale religiei creștine. 2. Apărarea libertății religioase și de conștiință.  3. Apărarea și ajutorarea tuturor celor persecutați din cauza connvingerilor  religioase. 4.  Promovarea legăturilor interconfesionale între creștinii din România și cei din străinătate.  5. Informarea opiniei publice din țară și străinătate în privința  persecuției  religioase din România. 6. Analizarea  fenomenului religios în contextul societății socialiste.

Comitetul este format din următorii:
1. Pavel Niculescu (București);
2. Dimitrie Ianculovici (Timișoara)
3. Ioan Moldovan (Timișoara);
4. Petru Cocârțeu (Caransebeș);
5. Ioan Brisc (Timișoara);
6. Emerich Iuhasz (Timișoara);
7. Nicolaie Traian Bogdan (Timișoara);
8. Nicolaie Rădoi (Caransebeș);
9. Ludovic Osvath (Zalău);

Membrii Comitetului ALRC solicită a fi primiți în rândurile organizației    „Internaționala Solidarității Creștine“, aderând și susținând  documentul   „Petition“ adresat conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa 
privind libertatea religioasă și de conștiință în toate statele semnatare 
ale Acordului de la Helsinki, document elaborat de susmenționata 
organizație. Comitetul ALRC desemnează ca purtători de cuvânt ai săi
pe următorii:
1. Pavel Niculescu;
2. Dimitrie Ianculovici.

Memoriile înaintate autorităților

Dar tu, încingeți coapsele, scoală-te și spune-le tot ce-ți voi porunci. Nu tremura înaintea lor… Ieremia 1:17

Declarația de constituire a fost comunicată autorităților comuniste de la București și publicată la Radio Europa Liberă. Primul memoriu adresat autorităților  comuniste odată cu declarația de constituire se numea Încetați prigoana! (Anexa 3). Documentul certifica magnitudinea persecuțiilor religioase din România socialistă și oferea cazuri concrete.

Publicarea acestui document a făcut ca autoritățile comuniste să treacă la represalii. Între timp multe alte persoane au aderat la Comitet, deși erau conștienți de  pericolul mare la care se expuneau. În urma unor deliberări am decis ca unii să fim în linia întâi iar alții să fie mai protejați, urmând să activeze în cadrul Comitetului în linia a doua.

Am început să recrutez în zona orașului Caransebeș persoane care ar fi dorit să fie în linia a doua a organizației și am găsit vreo 50 de persoane. Ne-am întâlnit în casa fratelui Toșitiu din Timișoara (soția lui, Lidia, este în prezent în California). În casa lor făceam documentele. La una din întrunirile Comitetului fratele Pavel Nicolescu a fost arestat înainte de a ajunge la casa Toșitiu. Imediat ne-am hotărât să facem un
protest în fața Miliției timișorene pentru a-l scoate din arest pe fratele nostru Nicolescu.

Zis și făcut! Am început să strigăm în fața Miliției: „Nu plecăm de aici până nu îl eliberați pe Pavel Nicolescu!” Un ofițer ne-a luat înlăuntru și ne-a asigurat că Nicolescu nu mai era sub arest, ci plecase cu trenul la București. Mulțumiți de rezultatul obținut am plecat acasă.

Începe prigoana membrilor ALRC

„Nu te teme nicidecum de ceea ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi ca să vă încerce. Și veți avea un necaz…. Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții.” 
Apocalipsa 2:10

Toți semnatarii declarației de constituire am fost luați în colimatorul Securității, dar interogatoriul a început cu mine. Timp de patru zile am fost ținut în arest și  chestionat cu privire la constituirea și activitatea Comitetului. Se pare că  informatorii organelor de Securitate au transmis ideea că eu eram cel mai hotărât  membru al Comitetului și responsabil de înființarea sa. Eu am declarat că ideea  Comitetului a fost a mea și eu sunt cel respondalbil de constituirea lui, ședințele fiind ținute în casa mea.

Dosarul Securității ce se constituise cu scopul urmăririi informative avea declarații ale vecinilor mei și ale altor persoane ce discutau cu mine. Aceștia transmiseseră Securității în declarațiile lor că eu eram hotărât și să îmi dau viața, dacă va fi nevoie, dar nu voi înceta activitatea de expunere a persecuțiilor din România. De exemplu, un raport întocmit de Securitate la 6 septembrie 1978 conține următoarele fraze prin care sunt caracterizat ca iremediabil recalcitrant.

Declarația ce am dat-o la înființarea Comitetului ALRC

Dar tu, încinge-ți coapsele, scoală-te, și spune-le tot ce-ți voi porunci!
Ieremia 1:17

În momentul în care Europa Liberă a difuzat declarația de înființare a Comitetului Creștin de Apărare a Libertății Religioase și de Conștiință, doi securiști s-au prezentat la ușa casei mele și mi-au cerut să îi urmez. M-au luat în mașina lor să mă ducă la sediul Securității. Eu știam de ce eram arestat. Vorbeam foarte vesel cu ei și fluieram cântări de la Biserică.

În urma acelei arestări pe parcursul a patru zile au fost transcrise aceste declarații pe care le-am dat verbal. Dorința lor era să afle cine a fost responsabil de înființare și în casa cui s-a luat inițiativa. Eu mi-am asumat toată răspunderea și nu am lăsat să fie alții bănuiți de resposabilitatea înființării, deși nu eu am fost cel care am  înființat Comitetul. În timpul celor patru zile de cercetare am fost pus în fața robotului ce bătea mecanic pe arestați. Pentru a mă intimida au pus robotul pe un țigan din Caransebeș. Robotul era programat să lovească părțile sensibile. Țiganul
țipa în gura mare… În fața amenințării am declarat: „Domnule colonel, eu îți demonstrez că sunt român și creștin. Eu nu voi schimba nimic din ceea ce am  declarat și poți să îmi tai mânile aici…” Și am pus mâinile pe masă. Omul a rămas consternat și a înțeles că nimic nu mă putea determina să colaborez cu ei pentru a le   da informațiile ce le cereau. Eram filmați. Printre cei chemați la interogatoriul  meu erau și securiști chemați de la București. Pe cei locali îi cunoșteam. Spre  sfârșitul celor patru zile ușa celulei s-a deschis, un securist îmbrăcat civil, de vreo  45  de  ani, mi s-a adresat și a zis cu voce înceată: „Rădoi, dacă ai sânge rece, vei învinge,” și apoi a plecat așa cum a venit fără să lase vreo urmă.

La plecarea de la sediul Securității am fost dus acasă cu mașina lor. Când am coborât, mi-au spus: „Rădoi, să trăiești și să ai noroc!” În urma acestui interogatoriu ceilalți membri ai ALRC au fost lăsați în pace. Niciunul nu a fost arestat atunci și nici interogat cu privire la felul în care a fost fondat Comitetul ALRC.

Declarațiea ce au dat-o ofițerii ce au efectuat interogarea mea

Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine…
Fapte 18:9-10

Securitatea a întocmit o dare de seamă despre interogatoriul la
care m-au supus, conținutul căruia poate fi citit mai jos.

VIDI paginile fotocopii 105-110

Trezirea de la Caransebeș ia amploare

Și un mare har era peste toți. Fapte 4:33

Din momentul în care am început să invităm la Caransebeș pe fratele Liviu Olah, Ieremia Găvăgină, păstorul Bisericii, a devenit suspicios și a pretins să încetăm cu invitațiile, lucru pe care eu am refuzat să îl fac. Îmi dădeam seama că Biserica are nevoie de un Cuvânt sănătos. Lucrurile se mișcau în direcția bună a unei treziri spirituale tot mai accentuate. La începutul anului 1978 la orizontul Bisericii Baptiste din Caransebeș s-a profilat un pericol. Comitetul Bisericii s-a dat de partea lui Ieremia Găvăgină care insista să renunțăm la Olah. Biserica a insistat ca Ieremia să renunțe la poziția lui, și în ripostă el a plecat din Caransebeș. Comitetul insista să fie rechemat, dar Biserica a trecut la alegerea unui alt Comitet în februarie 1978. Noul Comitet a fost ales prin vot secret. Biserica își spusese cuvântul arătând că este sătulă de oamenii Partidului care nu făcuseră altceva decât să frâneze lucrarea lui  Dumnezeu în Caransebeș.

Imediat ce noul Comitet a preluat conducerea Bisericii o serie de predicatori ce  aveau chemarea  lui Dumnezeu au fost invitați la Caransebeș. Printre aceștia erau Liviu Olah, Pavel Nicolescu, Aurel Popescu, Vasile Taloș etc. Iosif Țon era bine  văzut în vremea aceea și era și el mereu invitat să predice la amvonul Bisericii din Caransebeș. În vremea aceea, după toate aparențele, el lupta sincer împotriva influenței Guvernului asupra Bisericilor Baptiste, dar se pare că Securitatea făcea  eforturi speciale de a-l aduce înapoi la cooperare și înregimentare. Una din  momelile pe care Securitatea le folosea pentru a-l corupe era promisiunea că va fi promovat profesor la Seminarul Baptist din București. Noi ne rugam pentru el și îl invitam des la Caransebeș.

Membrii Bisericii erau foarte activi în mărturisirea lor. Invitau mereu la Casa Domnului pe vecini, cunoscuți și necunoscuți. La masa noastră ședeau duminica la amiază întotdeauna între 20 și 50 de persoane. Erau predicatorii invitați, dar și prietenii Evangheliei, care experimentau pentru prima dată în viață apreciere și dragoste creștinească. Se formaseră și câteva grupuri de rugăciune care prin mijlociri și post cereau Domnului să se îndure de Biserică și orașul Caransebeș.

În timp ce Mărioara și cu mine luam în fiecare duminică oaspeți
cu zecile în casa noastră la prânz, alți membri refuzau să mănânce în ziua
Domnului și stăteau la Casa lui Dumnezeu în post și rugăciune duminică
de duminică. Rezultatul a fost că Biserica din Caransebeș a experimentat
o trezire spirituală foarte mare. Am avut mai multe botezuri în anul 1978
fiecare cu zeci de persoane. Ultimul a fost cel din luna octombrie oficiat
de fratele Pavel Gavrilovici după care a avut loc arestarea noastră.

Bineînțeles că autoritățile s-au alertat imediat. Durerea mare a autorităților era că Biserica din Caransebeș luase drumul independenței și nu mai permitea amestecul autorităților în problemele Bisericii. Comitetul avea ședințe de lucru fără atotprezența împuterniciților. Exemplul acestei Bisericii era foarte primejdios pentru România comunistă. De aceea Securitatea a pus în mișcare toate forțele de care dispunea și le-a mobilizat împotriva noastră.

Lupta Bisericii Baptiste din Caransebeș pentru libertate  religioasă

Știu faptele tale: iată că ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni  n-o poate închide, căci ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu, și n-ai tăgăduit Numele Meu. Apocalipsa 3:8

Timp de un an de zile Biserica Baptistă din Caransebeș s-a aflat singură în lupta cu autoritățile ce voiau să suprime atât autonomia Bisericii, cât și trezirea ce avea loc acolo. Marele har de care Domnul ne-a făcut parte în Biserica din Caransebeș a fost însoțit de o mare persecuție. La această persecuție au participat, așa cum am  menționat, atât autoritățile comuniste, cât și conducătorii Cultului Baptist.

Curând am înțeles că așa cum febra tifoidă îmi amenințase viața tot așa, mașinațiile autorităților în cârdășie cu trădătorii din interiorul Bisericii amenințau interesul lucrării lui Dumnezeu din Caransebeș, amenințare ce se extindea inclusiv la viața mea și a celorlați oameni din Comitet hotărâți să trăiască în ascultare de Dumnezeu.

Când a sosit momentul confruntării decisive cu autoritățile și cu vânduții din fruntea Cultului, Biserica a rămas pe poziție, a afirmat cu demnitate că refuză orice amestec al autorităților în problemele ei și a suportat valul de abuzuri și ilegalități ce s-au dezlănțuit atunci împotriva Comitetului și a altor membri dedicați lucrării Domnului. Trei membri din Comitet eram pe lista neagră a Securității. Știam acest lucru, dar nu puteam fi reduși la tăcere.

E Domnul același?

Ceea ce mă face să sufăr este este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai   este aceeași…Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc   aminte de minunile Tale de odinioară.  Psalmul 77:10-11

Am fost în porțile locuinței morților, dar Dumnezeu m-a ridicat de acolo și mi-a dat harul să Îl laud în porțile Sionului! Am fost urât și denunțat de liderii trădători ai Cultului Baptist, am fost pus pe lista de exterminare a autorităților comuniste, dar Dumnezeu mi-a dat tăria să îi înfrunt fără frică! Lucrurile acestea îmi reveneau cu forță în minte în timp ce sufeream acea debilitate fizică în Orașul Îngerilor. Mă gândeam că dacă îngerii L-au slujit pe Fiul lui Dumnezeu în pustie, mă puteam  aștepta la rândul meu să mă slujească și pe mine în orașul ce le purta numele. S-a scurtat mâna Domnului? M-a uitat Dumnezeu? Oare de ce boala ce îmi sugea vlaga vieții continua să mă țină în mreaja ei de un an de zile? Nu mai eram ocrotit de puterea Celui Prea Înalt? Mi-am adus din nou aminte de ocrotirea puternică de care mi-a făcut parte pe când luptam în mișcarea de disidență din România din ultimii ani ai decadei 1970 în Comitetul ALRC, așa că voi expune mai pe larg activitățile acestuia.

https://ocetatedenebiruit.wordpress.com/

http://radoinicolae.blogspot.com/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s