“Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr.”

2 Corinteni, 13.8

.

Mamona răcnește ca un leu

în  disputa pentru

BIBLIA “CORNILESCU”

.

Biblia “Cornilescu” are o istorie specială, după cum și prorocii Domnului și cărțile canonice ale Bibliei (inspirate de Duhul Sfânt) le au fiecare în parte.

Românul Dumitru Cornilescu (1891-1975) a avut de la Dumnezeu un dar excepțional pentru traduceri din limbile clasice ale Bibliei și pentru scris. Cornilescu a fost ales și rânduit la aceasta nu doar de Dumnezeu ci și  de mai marii ortodoxiei din deceniul doi și trei ai secolului 20.

Dumitru Cornilescu lucrând singur și în condiții precare, timp de patru ani,  realizează una din primele cinci cele mai bune traduceri din toate timpurile. În timpul lucrării cu cuvântul Sfânt și sub inspirația Duhului Sfânt, înțelegerea și credința sa, au luat o altă turnură, nouă, a renăscut la o viață de credință activă în relația cu Dumnezeu și cu semenii, și, destul de curând, după ce Biblia a și fost tipărită, predicând despre Evanghelia lui Isus, oamenii au început să se pocăiască. Dar colegii preoți l-au reclamat că nu mai respectă sfânta tradiție și rânduiala ortodoxă. Sfătuit de patriarhul de atunci, Miron Cristea (1868-1939), a luat calea exilului și nu s-a mai reîntors în România.

Societatea Biblică Britanică a furnizat hârtia pe care s-a tipărit prima versiune Cornilescu (1921) și a achiziționat pentru distribuție o bună parte din tiraj. În anii care au urmat reprezentanții SBB au făcut eforturi considerabile pentru a face din Biblia Cornilescu ceea ce este acum. Traducerea Cornilescu primise inițial binecuvântarea Sfântului Sinod al BOR, dar, ulterior, după înlăturarea sa din cadrul BOR în mod tacit și apoi în scris și-a retras punctul de vedere favorabil. Iar peste ani, observându-se roadele bogate în rândul bisericilor evanghelice (ale pocăiților), BOR a început să urască această traducere, împreună cu organele de represiune ale Statului Român din Epoca Comunistă.

După Revoluția din ’89, a intrat în scenă și Iulian Cornilescu, fratele lui D.Cornilescu, care, în baza unui document din 18 noiembrie 1991 (decedat la 23 decembrie 1993) împuternicește editura „Societății Evanghelice Române” să preia toate drepturile de autor care îi revin ca moștenitor al fraților Dumitru și Gheorghe Cornilescu.

Cercetătorii documentelor din arhiva Societății Biblice Britanice,  spun că situația e limpede.  D.Cornilescu, de la bun început a fost de acord ca versiunea Bibliei traduse de el să  aparțină Societății Biblice Britanice, iar traducerea sa să fie asumată  de SBB și publicată sub sigla SBB, motiv  pentru care a și  revizuit-o în conformitate cu regulile editoriale ale SBB, întărind într-un fel practic demersul încheiat între părți.

ÎN ACESTE ZILE   aflăm că procesul privitor la Biblia Cornilescu se poartă de fapt pe două fronturi. Un proces e judecat la Secția a IV-a și celălalt la Secția a V-a (Sursa: http://vaisamar.wordpress.com/category/din-istoria-traducerii-bibliei/).