Ce te satură?

Pâinea Viețiicăci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.

Evanghelia lui Ioan, 6.33

“mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”

Hagai, 1.6

 

 Înmulțirea pâinilor. Isus umblă pe Mare. Pâinea vieții.

Evanghelia lui Ioan, 6 

Omul caută permanent să-și astâmpere  și să-și sature ceva ce aparține  ființei sale, foamea și setea ca hrană pentru trup, sau să  umple golurile și aspirațiile  sufletului  său.

Cineva neîncercat ar crede că o anumită mâncare sau băutură, o vacanță într-o zonă exotică, poate o casă după dorințele sale, un telefon sau o tabletă de ultima generație, sau căsătoria, copilul pe care nu-l are încă, timpul de odihnă care-i lipsește,  ceva de felul acesta îi va satura așteptările pentru care tânjește cu nesaț. Sau poate a avea cărțile care-i lipsesc, lucrările de artă pe care le dorește, poate a fi un Eminescu sau un Picasso sau un Brâncuși, i-ar  satisface aspirațiile, dar în mod sigur că nu.

Ce se întâmplă?

Nimic din hrana sau lucrurile materiale și spirituale amintite nu pot să ne sature ființa noastră atât de însetată de-a avea și de a cunoaște. Împăratul Solomon, fiul lui David, scrie în Eclesiastul “ochii nu i se satură niciodată de bogăţii şi nu se gândeşte“, iar în Proverbe are o referire mai amplă “După cum Locuinţa morţilor şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura

Totuși, pentru moment, sațietatea de hrană se instalează un timp. Însă din punct de vedere spiritual în ființa omului  rămâne un gol care nu poate fi satisfăcut prin căutările  și puterile noastre independente de Creator.

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.” – este o alergare deșartă de te împlini fără Dumnezeu.

Fără Dumnezeu, viața e plină de deșertăciune și goană după vânt.  Oricât umblăm să ne umplem viața,  “este” o lipsă (rămâne ceva/cineva absent, o nevoie neîmplinită).

Într-o zi,  Isus, Fiul lui Dumnezeu, se afla dincolo de Marea Galileii,  “Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” (Ioan, 6.5)

Este cunoscută istoria cum că un băiețel avea 5 pâinișoare de orz  și 3 peși, iar oamenii obosiți și  flămâni erau ca la 5.000. Dar Domnul Isus le-a spus să se așeze jos și  “a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.” Domnul Vieții i-a săturat printr-o minune pe toți cei prezenți.

După aceest episod minunat, “Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.  S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.  Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.  După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!

A doua zi sosiră acolo unde se credea că este Isus, alte câteva corăbii: “Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”  (Ioan, 6.26-27)

De ce este căutat acum Domnul Isus cu atâta insistență?
Nu-L căutau pentru învățătura Sa, nici pentru că-L iubeau. Oamenii îl căutau ca să primească ceva, simțeau că El poate să le satisfacă în parte  nevoile lor.

Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi … pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.” –  Ei îl căutau pentru pâine, trupul lor fusese săturat cu o zi înainte, dar astăzi e o altă zi!

Însă Isus le spune “Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului“, adică, cu alte cuvinte le spune să umble după o mâncare care nu va trece, va rămâne în “om”,  pentru “viaţa veşnică“. Dar unde o pot găsi? Isus completează și răspunsul la această întrebare “pe care v-o va da Fiul omului“, nume care face referire la El însuși.

Isus îi respinge pentru ideea de-a veni la El pentru a le  da tot aceeași hrană, pământească, care o pot găsi și în altă parte, muncind pământul.
Isus le-a mai spus: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” (Ioan, 6.29) – Oamenii vor să facă ceva, ei să rezolve printr-o lucrarea a lor. Dar Isus le spune ce lucrare cere Dumnezeu de la fiecare dintre oameni:  “să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.

Credința în Domnul Isus, în viața și lucrarea Sa, în cuvântul Evangheliei spus de El însuși și scris de cei patru evangheliști, este tocmai lucrarea pe care o cere Dumnezeu.

Ioan 20, 30-31 “Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

Dar acei oameni nu înțelegeau la ce pâine se referă Domnul Isus, se gândeau la un fel de pâine ca mana primită pe vremea lui Moise când hrana a căzut pe pământ cum cade roua, sub formă unor bobițe hrănitoare. Însă Isus se apropie tot mai mult de adevăratul înțeles al vorbelor Sale:
Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” (Ioan, 6.32-33)

Oamenii, firești și neduhovnicești, nu pricep cuvintele Lui Isus, și se gândesc tot la o pâine pentru trupul flămând:  „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.

Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

Însuși Dumnezeu s-a prezentat lui Moise cu aceste cuvinte “Eu sunt“. Domnul Isus se recomandă la fel și aici, dar și când apare (ca o nălucă) pe Marea învolburată, a problemelor grele și primejdioase pentru cei care lucrează “ascultarea” de El.

Eu sunt” Cel care pot da viața, căci El are viașa în Sine și o poate da și altora, ca să-i sature, să nu mai fie nici o “lipsă.”

“Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.” (Luca, 22.35)

Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan, 10.28-30)

Care e atitudinea ta?

  •  Cine-L caută pe Isus pentru lucrurile lumii acesteia, nu-L găsește;
  • Cine-L caută prin credință, ca Pâine a vieții veșnice (spirituale), îl va găsi, și nu va duce lipsă de nimic, va fi umplut de El, căci “Din El prin El și pentru El sunt toate lucrurile.” (Rom.11.36)
  •  Credința, ea îl onorează pe Domnul Vieții,și-ți va da și ție viața.

Satana ar vrea să-L înlocuiască în dorințele noastre, prin lucruri,  care niciodată nu ne vor sătura pe deplin. Până nu-L avem pe Isus-viața noastră, pe primul loc, întotdeauna “iarba vecinului e mai verde/ altă casă ți-ar dori inima /altă mașina e mai grozavă/școala cealaltă e de top/ – nimic nu-ți satisface interesul.

Atunci nu ne vom mai îngrijora de nimic, căci El este Lumina lumii și va fi lângă cei cu inima zdrobită numai  “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei, 6.33)

Să-L lăsăm pe El să ne umple paharul și atunci va fi plin de va da peste el, căci numai Isus ne poate satisface toate nevoile noastre spirituale, Creatorul știe și poate să întregească întotdeauna nevoile omului. Cu Domnul Isus vom fi împliniți, saturați și paharul va da și peste astfel încât vom fi gata să împărțim și cu ceilalți oameni aflați în nevoi. Glorie Domnului!

Vă aduceți aminte de Femeea samariteancă  care avusese cinci bărbați, iar acum se afla cu al șaselea și tot nu și-a satisfăcut nevoia de părtășie de-a avea un soț, căci apa lumii acesteia este astfel că  „Oricine bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.  Dar oricine va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” (Ioan, 4.13-14)

Isus Cristos vine acum și ne întreabă în mod personal pe fiecare, pe nume, George (Cosmin, Maria, Andrei, Robert, Camelia, Florin…) – “Mă crezi tu că Eu sunt Adevărul, Apa și Pâinea vieții?”  Dacă, da, atunci de ce te comporți ca și cum n-ai cunoaște că Eu sunt sursa tuturor binecuvântărilor?

Doamne, Te rog azi, mai îndură-Te  de mine, și mă iartă și mărește-mi credința să-mi pun toată încrederea în Tine și să lucrez la ascultarea de Tine!

One thought on “Ce te satură?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.