Paradoxuri în planul lui Dumnezeu

Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.” PSALM, 78.2.

CONVENŢIA  BAPTISTĂ CU NR. 100 –

ZIUA A TREIA, 2 SEPTEMBRIE 2012

Daniel Brânzai predicând la Cleveland

.

M E S A J   P E N T R U  D I A S P O R A   R O M Â N E A S C Ă

In seara aceasta voi spune trei pilde. Foarte periculos e  să spui o singura pildă pentru că pilda depinde nu numai de abilitatea celui care o spune, dar depinde şi de capacitatea celui care o ascultă. Si poti s-o interpretezi gresit. E un risc ca mesajul din seara aceasta să fie interpretat greşit. Stiu de dinainte, e foarte periculos ceea ce fac acum, in seara aceasta, veti vedea de ce.

 Ce asteaptă Dumnezeu de la diaspora românească?

Aceasta e intrebarea la incheierea acestor 3 zile de Conventie, acesta este mesajul grupat in cele trei pilde, si vreau să vă spun de la inceput că lucrurile nu sunt aşa cum par, lucrurile nu sunt aşa nici cum am vrea noi, ci sunt aşa cum le asează si cum le vrea Dumnezeu să fie, spre surpriza noastră de foarte multe ori.

Dar fiindcă subiectul este acesta,  am să vin la dumeavoastră cu jumătatea mea evreiască şi am să vă vorbesc despre un adevăr din lumea evreiască, de paradoxul diasporei evreiesti.

O urare
    “Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Sănătate!”  IACOV, 1.1

La sfârşitul Noului Testament există scrisorile evreilor crestini către evreii crestini, insaă ele sunt bune si pentru noi.
Intotdeauna in   versetul 1 si versetul 2, din aceste epistole, apare specificul acesta al diasporei evreiesti. Este vorba de epistolele apostolilor Iacov,  Petru,   Ioan.

La epistola  “3 Ioan”, dacă ne gândim,  e absolut o afacere evreiască. E un autor evreu care scrie unui alt evreu, despre probleme evreieşti: “Vei face bine să porti de grijă fratilor care n-au luat nimic de la neamuri.

Ioan, Petru, Iacov, se ocupă de diaspora evreiască, de ramura evreiască a primei biserici, de cei pe care-i numim noi “tăiaţi imprejur”.

Si primele versete din epistolele  lui Iacov si primul verset din Ioan, vă repet, sunt emblema acestui paradox al diasporei evreieşti.

Ce este un paradox? Evreii sunt un popor; evreii au un destin; evreii au un tipar al lor, propriu; evreii sunt legati de o tară; evreii sunt legati de implinirea unor profetii referitoare la tara aceea. Deci te aştepti  să-i găseşti acolo.

Dacă evreul e insa in  diaspora, e un paradox, ce caută el in altă parte? Destinul lui este acasă, profetiile il leagă de vatra aceea, implinirile si rolul lui in istorie este legat de teritoriul dintre granite. Ce caută un evreu in altă parte?

Si intotdeauna s-a pus in discutie partea mea evreiască. Si astăzi mie imi scriu fratii evrei din Israel: “ – Daniel, de ce mai stai in America? Vino acasă, la ai nostri. A trecut vremea Neamurilor. De neamuri se ocupă prea multi. Vino, că e vremea evreilor. Evreii trebuie să vină acasă.”

Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate...”

Sunt imprăştiate peste tot. Ce caută evreii peste tot?  Acesta este paradoxul cu care ne intâlnim in Noul Testament, peste tot, la inceputul acestui veac al crestinismului.

Apostolul Pavel când pleacă din tara lui, merge din sinagogă in sinagogă. Dar ce caută peste tot evreii acestia? La Rusalii – la sărbătoarea aceasta – vor veni oameni cu pelerinajul din toate partile lumii (“Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,  Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” ), dar de fapt toti erau  jidanii care au venit la sărbătoarea lor,  in tara lor. Dar de ce sunt ei peste tot? De ce sunt ei in diaspora?

Este paradoxul acesta: are rost ca un evreu să stea inafara granitelor profetice ale destinului lui?

Cum se explică faptul că evreii sunt inafara granitelor, când totul se leagă de tinutul si de locul acela?

(1)  Paradoxul diasporei evreiesti

Dumneavoastră ştiti, eu am citit si am predicat,  că la un moment dat evreul Pavel are o vedenie şi i se arată un om, care nu stiu cum era imbrăcat, dar e clar că e macedonean, şi-i spune lui Pavel “– Treci in Macedonia si ajută-ne.” si te aştepti să se ducă şi să-i ajute pe macedoneni. Dar dimineata se duce unde era apă şi unde credea că-i va găsi strânşi după obiceiul…evreilor! Păi nu era vorba că se duce să-i caute pe macedonieni? Nu macedonienii au zis “Treci si ajută-ne“? Si Pavel caută pe evrei!

Pentru că oriunde te duceai – si acesta-i paradoxul evreilor -, sunt inafara granitelor.  Cum se explică lucrul acesta? Are vreun rost? Este in planul lui Dumnezeu? Nu te-ai astepta, omeneşte vorbind.

Culmea este că peste tot pe unde ajung, şi atunci şi astăzi, evreii  aceştia practică teologia exilului din Ieremia 29.  Oriunde ajungeti, nu vă faceti iluzii că vă intoarceti acasă, deoarece stati acolo, şi dacă tot stati in exil ziditi case, săditi vii, intrucât binele vostru atârnă de binele cetătii in care locuiti. Si unde găsesti evreii, ei sunt sus!

Dacă ajung in Brazilia, evreii sunt cei mai buni brazilieni. Dacă ajung in România, ei sunt cei mai buni români: Ana Pauker, Petre Roman. Când ajung in Franta, sunt cei mai buni francezi. In Germania, toate cinematografele şi băncile erau in mâna evreilor. De aceea si Hitler a avut alergia aceasta şi a zis “Un neam de căpuse care ne sug sângele. Astia sunt o pacoste peste tot, trebuie stârpiti de pe fata pământului.

Evreul unde a ajuns a trăit in virtutea unei profetii pe care o crede, pe care o asteaptă, in care nădăjduieste si pe care o anticipează. Intr-un fel sau altul, grăsimea neamurilor până la urmă va ajunge la ei. E un concept teologic. Dumnezeu le-a spus “grăsimea neamurilor va ajunge la voi.” Si oriunde veti găsi evrei,  veti găsi evrei care stiu să se descurce, stiu să mânuiască sistemul, stiu să ajungă sus in sistem. Si paradoxul acesta al  diasporei evreieşti: ei nu sunt acasă, dar oriunde ajung, ajung sus, fiind intr-un fel de folos societătii in care sunt, se pare că de situatia aceasta profită ei inşişi.

In capitolul 18 din “Faptele apostolilor“, apostolul Pavel intâlneste la Corint o familie de evrei pe care Claudiu, in urma unui decret imperial, îi alungase din Roma. N-are nici o legătură cu crestinismul. E vorba despre eterna soartă a evreilor, este vorba despre acest paradox al diasporei evreiesti. Claudiu a dat decret, a dat poruncă: “Toti evreii să iasă afară din Roma!” S-au intâmplat multe după aceea, a dovedit-o  multele pogromuri, atitudinea germanilor din vremea lui Hitler, vedeti,  ura aceasta ancestrală care există astăzi pentru ei, antisemitismul:  “…Domnule, ăstia unde ajung, sunt bogati!

Si Claudiu a zis: “Neamul ăsta, nu-i o binecuvântare pentru noi! Poate să vină la Roma toată lumea, dar nu evreii. Nu mai vreau evrei!” Toti evreii au trebuit să plece. Te-ai fi asteptat in mod normal, după nationalism si cum interpretăm noi, românii, istoria evreilor, că dacă au fost dati afară din Roma, să se ducă la Ierusalim, dar nu …, apostolul Pavel îi găseste la Corint. Si evreul stăruieste în această diasporă si stă înafara granitelor.

La un mare semn de întrebare răspunde Petru, apostolul celor tăiati imprejur. Petru aruncă o privire asupra geografiei si asupra providentei lui Dumnezeu si caută să inteleagă de ce a rânduit Dumnezeu conditiile, persecutiile, de faptul că romanii au venit acolo, de faptul că ăia i-a alungat de acolo, faptul că Lidia a fost o negustoare de purpură si bisnisul a dus-o acolo unde făcea  mai multi bani.

Cum s-a întâmplat oare că destinul evreilor nu mai este în tara lor si s-au răspândit peste toată fata pământului?

Si iată ce răspunde Petru, cu întelepciunea primită de la Duhul lui Dumnezeu:

O explicare

    “Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! ” 1 PETRU, 1.1-2

Anticipând într-un fel finalul acestui studiu în trei pilde –  paradoxul în trei pilde – , vreau să vă spun că Dumnezeu i-a folosit pe evrei după principiul acesta: te voi binecuvânta si te voi face o binecuvântare

Acesta-i planul lui Dumnezeu. E paradoxul diasporei evreiesti:  Oriunde te duci, am să te binecuvintez si am să te fac o binecuvântare.

(2)   Paradoxul albinelor
Stiu că iubiti albinele. Are cineva o părere rea despre albine? Nu.
Este un paradox la care nu stiu dacă v-ati gândit. Există frati care au stupi. Noi am avut un director de Seminar – Facultatea de Teologie – unde am invătat să iubim albinele, am si făcut pastorală impreună cu dânsul, avem frati –  fratele Vătrean la San Francisco – care cresc albine.

 Pentru ce sunt bune albinele?  Vedeti, aici apare paradoxul. Nici un crescător de albine din America nu creste albine neapărat pentru mierea pe care s-o vândă.  Caci pretul de vânzare e mic. Banii se fac atunci când te duci cu stupii acolo unde sunt livezi si au nevoi de polenizare. Dumneavoastră le vedeti pe albine ca pe acelea care adună polenul ca să facă miere si s-o consumati apoi ca hrană sau medicament.

 Dar există o parte mare a Agriculturii Mondiale  care depinde de ceea ce se  numeste polenizarea prin albine. Făptura aceasta mititică se coboară in floare si se freacă de petale si se freacă de stamine care au polenul pe ele, se freaca de pistil si fac tranzitia aceasta de pe stamine pe pistil si fecundează. Si, apoi, iau polenul si-l duc acasă, in stup. O, asta-i foarte bine dintr-un anumit punct de vedere, că altfel n-ar exista o serie de lucruri (plante si pomi, cu roadele lor).

Acum cca 10 ani lumea a fost in panică si in cele mai mari ziare din lume au apărut titluri de groază care anticipau … “Se apropie sfârsitul lumii“, si căutai să vezi dacă are ceva cu războiul sau cu profetiile  si s-a intâmplat ceva, nici astăzi nu se stie cum se va termina, din Australia până in Corea, din Portland si până in Florida, din Norvegia si până in Brazilia, milioane si milioane de familii de albine au murit. Nimeni nu stie de ce au murit. S-a spus că din cauza interferentelor cu telefoanele, cu razele si undele lor. S-a spus că s-a incercat niste fumicide si ierbicide care sunt otrăvitoare, pentru ele dar titlurile spuneau “Se apropie sfârsitul lumii“. Si logica era aceasta: Este un lant al alimentelor  si dacă nu avem destule albine care să facă polenizarea,  de aici incolo nimic nu se va intâmpla.

Am văzut filmul chinez in care chinezii,  cu o pană de gâscă in mână,  umblau din creangă in creangă să facă polenizarea, mii de pomi, darsi mii de chinezi, o muncă deloc usoară. Criza-i mare si fiecare chinez umbla din floare in floare….

Ecologic, lumea noastră nu poate exista dacă dispar albinele.

Si acum apare paradoxul acesta. Ce face albina?

O metaforă: Albina  zboară la polenizat, dar ea, in sinea ei, pentru logica ei, ea merge sau vine de la furat. Toti apicultorii sunt oameni ai jafului care-si pun stupii in niste vagoane si-i duc lângă niste livezi si duc albinele la furat.

 Dacă omul ar face asa ceva ar fi furt, dar albinele asta fac!
Câte albine spun: “Mă duc să fac lucrarea lui Dumnezeu să polenizez florile“?  sau “Mă sacrific astăzi că am vreo 240 de copaci.” Este paradoxul acesta al albinelor. Ea are grijă de ea, de stupul ei, dar providential, logica lucrurilor e asa cum le-a asezat Dumnezeu, ea devine o binecuvântare de care depinde viata ta si a celorlalti de lângă tine, a milioane si miliarde de oameni de pe fata pământului.

Te voi binecuvânta si te voi face o binecuvântare.  Si cu cât albina aceasta merge mai departe, cu cât adună mai mult polen si se intoarce la stup si-l prelucrează si-l dă la regină, cu atat mai mult ea e mai bogată, stupul e mai bogat, dvs. sunteti mai fericiti (bogati si mai sănătosi). Totul este in urma unui jaf sistematic, plătit. Si fratii nostri se duc cu albinele la furat de polen. Asta e. E paradoxul acesta!

 
If you haven’t been keeping  informed, honeybee colonies  have been basically disappearing in large numbers over the last  few years.

Dacă nu ați fost informat cu  supravegherea, coloniile de albine  practic au disparut  în număr mare de-a lungul ultimilor ani.

 
(3) Paradoxul diasporei românesti

O metaforă:   Diaspora românescă, raspândita in multe tări din lume.

A diasporei românesti crestine. A celor care viziteaza site-turile crestine românesti Harta migratiei românilor:  America de Sud si de Nord, Africa, Madagascar, Hawai, Islanda, Australia, Noua Zeelanda, Japonia, China, Siberia, India, Sudanul, Arabia Saudita, Canada, Europa.

Foarte multi dintre noi traim cu complexul fals si nenecesar al vinovătiei :”De ce nu suntem in România?”

Cu multi ani in urmă (1982) mie mi-au luat cetătenia, mi-au dat un pasaport maro si m-au aruncat in Italia. Am numit-o “persecutie” si am venit ca un erou in America. A fost valul nostru. Valentin Popovici vorbea  asa de frumos ieri,  că foarte multi români au venit in America la inceputul secolului trecut   si au spus-o pe sleau asa: au venit să se imbogătească, să facă 1.000 de dolari si să meargă inapoi acasă.

După noi ati venit voi, după 89′, si ne uităm la voi cu un complex fals si steril  de superioritate: “Dumneavoastră ati venit in America pentru bani. Noi am venit din cauza persecutiei.” De aceea, vă spun, mesajul meu e foarte delicat.  

Ce vrea Dumnezeu de la diaspora românească?

Si am vrut să vă spun si vreau să vă spun, lucrurile nu sunt asa cum se văd si lucrurile nu sunt asa cum ne-ar place nouă, dar sunt asa cum le-a asezat Dumnezeu. A făcut-o cu evreii, o face cu albinele si o face cu fiecare crestin in parte, in diaspora.  

Oamenii acestia de pe harta migratiei românesti n-au visat in viata vietii lor că au să ajungă unde sunt astăzi si dacă Ceausescu ar invia si ar vedea lucrurile astea, cred că ar mai muri odată, dar dacă ati făcut-o in Rugăciune si in Călăuzirea lui Dumnezeu, luati ceea ce a spus Petru:  “după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul

Nu-i adevărat că dacă esti român esti legat de România. Nu-i adevărat. Esti legat de planul lui Dumnezeu. Suntem Asociatia Bisericilor Romanesti din America si Canada pentru că Dumnezeu  ne-a asezat in AMERICA, dar asta nu inseamnă că suntem legati de un loc, suntem legati de intelepciunea asta nespus de felurită a lui Dumnezeu si de planurile acestea individuale. Nici dorinta de a avea nu  este vinovată, nici dorinta de a migra din motive economice – si aici mesajul meu devine foarte periculos – nimeni nu e vinovat inaintea lui Dumnezeu.

Uitati-vă ce a făcut Dumnezeu cu albinele. Dumneavoastră toti,  ziceti:   “vai, ce albinită“, in loc să spuneti “hoaţa“. Mi-a zis cineva:  “ – Daniel, dacă o să predici lucrul acesta, data viiitoare cand fratii o să vadă  o albină, o să se ferească din calea ta, spunând:  “- E un evreu!”  ” – E un român!” Dar, nu, nu e cazul.

Ce asteaptă Dumnezeu de la diaspora romanească?
Să se intoarcă toti in România? N-a făcut-o niciodată nici cu evreii, n-o face nici acum.

O metaforă  O stupărie cu mai multi stupi…

Stiti ce sunt acestea?  Sunt mai multe sinagogi pline de evrei sau. Dacă vreti, o Conventie de biserici baptiste române. Fiecare-si vede de stupul lui, fiecare-si aduce mierea lui acasă, fiecare are TV-ul ei, covorul ei, ea pentru ea trăieste. Dar in logica lui Dumnezeu si a Impărătiei Lui, s-ar putea ca totul să fie altfel!

O chemare sfântă
“Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.

Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.” 1 Petru, 2.11-12

A venit cineva la mine in 1989, dar inainte de Revolutie –  după ce eu aveam 7 ani de America -, din România lui Ceausescu, si căuta să-mi ia un interviu si cumva să stoarcă de la mine părerea de rău că am plecat din România,   ce trist e in America si să fii străin printre străini. Si mi-a spus: “ – Domnu’ Brânzei. Nu-i asa că e tare greu   să o iei de la capăt iarăsi?

Am zis “Doamne, dă-mi un cuvânt pentru omul ăsta“. Si i-am răspuns asa:

 “– Punem problema ca dumneavoastră. Nu stiu la dvs. in familie cum a fost,  dar in familia mea, tata a fost cizmar, mama croitoreasă, am fost persecutati din cauza credintei – asta nu-i prea convenea reporterului -, dar noi in România nu prea am scos-o la capăt si dvs. vreti să mă intrebati dacă e greu s-o iau de la capăt. Nu vă supărati, e mai bine s-o iei de la capăt, decât să n-o scot la capăt!” A inchis reportofonul si a plecat….

Uitati-vă la mine:  Nu există neam de neamul tatălui si al mamei mele care să fi trăit mai bogat decât trăiesc eu. Nu există in lantul nostru de strămosi care să fi mâncat ce mănânc eu, să imbrace ce imbrac eu, să poarte la amvon ce port eu (tableta),  acasa să aibe buton pentru comanda temperaturii din casă. Nu e nimeni in tot neamul nostru ca să fi trăit cum trăim noi.  E hotărârea lui Dumnezeu “Te voi binecuvânta, insă,  ca să te fac o binecuvântare.

Să nu uităm frati si surori că dacă suntem străini si călători si dacă am ajuns… E in logica asta a lui Dumnezeu. Evreii au fost răspânditi pe toată fata pământului pentru că sunt albinitele lui Dumnezeu pentru polenizare, pentru fecundarea sentimentului de eternitate care este in toate culturile, in toti oamenii.

 Dumneavoastră sunteti albinitele  acestea ale lui Dumnezeu, dar Dumnezeu le răspândeste pe toată fata pământului si intr-un fel vă faceti rostul. Si intr-un fel furati pentru casa dumneavoastră, dar in acelasi timp, in planul lui Dumezeu sunteti aici ca prin mărturia voastra,  prin vorbă si prin faptă,  să polenizati, să dati rod, să fiti sământă dumnezeiască, pentru ca viata să poată continua.

Dacă nu vor mai fi crestini pe fata pământului,  sfârsitul lumii este mai aproape decât dacă dispar albinele.

Dumnezeu nu mai continuă lumea aceasta dacă nu mai are recoltă. Si recolta depinde de mine si de tine. Nu te multumi cu putin. Nu te amăgi că sărăcia este o virtute crestină. Nu te gândi ca  a fi ignorant (de tip prost) si  a nu avea scoală este o virtute recomandată de Dumnezeu. Nu este asa. Fii tot ce poti să fii.

Dacă e să revin la neamul meu evreiesc, mătusile mele imi spuneau asa: “Evreii,  cum au ajuns ei medici si avocati, peste tot ajung sus, sunt  crema.  Daniel, evreii au mers la College inainte să existe College!”  Căutau să convertească jumătatea asta din mine, moldovenească care nu se lasă convertită. Stiti,  noi moldovenii suntem maestri la poezie, la proză, la povestiri – bănăteii, nu. Aia sunt ocupati cu munca, dar noi moldovenii suntem cei mai buni la literatură.

Nici o mamă de evreu nu te intreabă ce te-a invătat profesorul azi la scoală –  imi spuneau mătusile. O mamă evreiască isi intreabă copilul când vine acasă: “Ce intrebare bună i-ai pus  profesorului tău, astăzi?” Nu-i de râs, cine e evreu să bage la minte.

In 100 de anu, am dat acestei tări  lucruri pe care probabil nu le puteam realiza niciodată in România.   America n-are 300 de ani si noi suntem aici de 100 de ani aici.

Ce asteaptă Dumnezeu de la diaspora romanească? Asteaptă sământă dumnezeiască. 

Dumnezeu nu e impotriva ta ca să fii negustoare de purpură ca Lidia. Nu e impotrivă ta să fii harnic ca si albina. Nu esti vinovat, asa te-a făcut Dumnezeu să fii.

Să luăm un exemplu de la noi, de la Iasi, pe Corina Sfatu. Când am cunoscut-o era  un copil, umbla pe Dealul Copoului, lângă Grădina Botanică. O fată frumoasă. A venit in America, dezorientată, nu stia multe…, dar avea in ea gena aceea deosebită din familia Sfat, cu medici si ingineri. A făcut matematica si …. S-a căsătorit cu John. Pe scurt … Acum este in Anglia la Cambridge, după ce aici in Los Angeles a lucrat in Particolele bioelementare, ADN, gene,. Imi povestea ce-a mai descoperit, niste robotei care umblă prin vene, fac analize prin tot corpul, dă diagnostic si poate să repare . Si-i spuneam: “Mai spune, mai spune”  Iar ea a zis: “Dacă-ti mai spun, trebuie să te omor după asta!” Si vorbesc de fetita aia mică de altădată, din Iasi, din România.
 
In Anglia, nu vă spun cum a ajuns, dar este in colectivul care  lucrează la un program asa de mare si de important  incât  Congresul Statelor Unite trebuie să le reinoiască in fiecare an un fond de 45 de miloane de dolari din partea Guvernului.

Au venit la Washington delegatii de doctori si doctoranti. Corina după ce si-a luat un prim doctorat, si-a mai luat incă trei-patru. Cine a prezentat Congresului American proiectul ca să- i convingă  că trebuie să mai dea incă 45 de milioane? Românca Corina Stir. Avem Companie româneasca  in Los Angeles care face pise pentru Statia Spatiala.

Suntem albinitele acestea  care am venit aici in naivitatea noastră ca să ne facem un rost  si să adunăm polenul pentru noi si si să-l ducem in  stupul nostru. Dar, in planul Lui Dumnezeu, s-ar putea ca tu să fi ajuns acolo unde ai ajuns  pentru că Dumnezeu vrea ca tu să polenizezi si să aduci viată, intr-un spital, intr-o Companie, intr-o Scoală.

Avem peste 20 de profesori in teologie. Dumnezeu are ironia Lui. Buni Cocar nu vine intotdeauna la congresele noastre baptiste, prietenul si colegul meu de Seminar, pentru că e putin deosebit in Crez. L-am căutat pe google pentru că aveam nevoie de el, si am dat de un Cocar. Cu uimire am văzut că e copilul lui, ca păstoreste una dintre cele mai frumoase si mai mari biserici din statul Illinois. L-am sunat pe Buni si i-am zis: Nu mi-ai spus că ai un băiat pastor la o biserică mare din Illinois. Dane, stai usor, că am doi, si acum “se face” si al treilea! La biserici americane, doi din diaspora românească, si urmează al treilea!

Ce asteaptă Dumnezeu de la diaspora românească? Să nu ne mai scuzăm si să nu ne mai plângem de milă.  Nu suntem caraghiosi, frati si surori, când erau 3 biserici spuneau: Avem un viitor, in sfârsit. Si acum suntem  6.000 si spunem că nu avem viitor! Uitati-vă la tinerii acestia!

Ce asteaptă Dumnezeu de la noi este hărnicie.
Ce asteaptă Dumnezeu de la noi este a avea mai mult, nu mai putin. A avea un avantaj, nu un handicap. A fi chemat să realizezi mai mult decât dacă ai fi rămas in România. Eu as fi rămas la Pascani. Ce-as fi făcut la Pascani?

Când am fost la Pascani, Ceausescu a dat un decret  si din cauza lipsei de benzină a tăiat parcul de taxiuri la jumătate. Din două a rămas numai unul. Si pe urmă vin in America si mă intreabă: ” Nu-i asa că ti-e dor?”   Da!!!
 
Ce asteaptă Dumnezeu de la diaspora românească? Nu mai avem scuze: Să mergem in Moldova, in România, in Brazilia, să mergem in Africa, să mergem in Mexic. Să ne uităm la toate posibilitătile pe care le avem in limba română si in limba engleză.

Ce limbă vorbeste Asociatia noastră? Niciodată n-am fost pentru o singură limbă. De când am venit in America noi vorbim două limbi. In biserica noastră (din Sacramento, n.n.) avem două profesoare de limba română si toti copiii nostri stiu să scrie si să citească in limba română.  Fetele mele au fost să vadă unde s-a născut mama lor la Gurahont, le-am dus in Moldova noastră să vadă satul Negreni. Am intrat când era Cina, unchiul meu a scăpat paharul când m-a văzut, si s-a terminat repede biserica. M-au imbrătisat toti, nu mai scăpam, fetele mele erau cercetate de surorile mai in vârstă care nu credeau că ele stiu româneste – fiindcă ele n-apucaseră să scoată inca nici un cuvânt. Dar s-au mirat mult, că stiau.

Trăim intre ziduri, acasa, dar si ele stiu fraza aceasta: “La noi in casă se vorbeste romaneste.
Spuneti-mi insă,  ce limbă vorbesc fetele mele când ies pe usă afară? (Râsete…)

Să vorbească tinerii nostri cât vor limba engleză, dar cât va exista Asociatia bisericlor românesti,  aceasta  va vorbi si limba română!

Cât vom exista vom vorbi si englezeste si româneste. Hai să zicem Doamne iti multumim că ne-ai adus in tara aceasta.

Cât timp va exista România si vom depinde sentimental de legătura aceasta  si vom vrea  să fim folositori, vom căuta să  stim  si limba română. Dar, pentru e aceasta, ce asteaptă Dumnezeu de la diaspora româneasca? Asteaptă ca dvs. care vreti să vă tineti copiii in limba română să le arătati că are sens si logică să vă trmiteti copiii in România cel putin odată la doi ani, altfel degeaba ii tinem la limba română.

Ce asteaptă Dumnezeu de la diaspora româneasca?  Asteapta sa fim un popor  care sa foloseasca toate resursele pe care le avem.

Nici Bisericile românesti nu au ceea ce avem noi.  Doamne, ajuta-ne sa fim albinitele acelea, ajuta-ne sa ne acceptam destinul, sa acceptam ca dincolo de ce ni se pare  sau am vrut noi, sa acceptam ca a fost un plan al Tau.

Si daca-i ajuns dragul meu la Spital, fii un crestin la spital, daca-i ajuns in invatamânt, fii un crestin in invatamânt, daca-i ajuns un milionar, fii un milionar crestin … De ce vrea insa Dumnezeu lucrul acesta? Pentru  tiparit Biblii….

O metafora  Un apicultor cu masca pe figura, lânga stup:

 Este un Rabin cu comunitatea lui. Un pastor cu biserica lui, care se protejeaza de intepaturii. In fiecare biserica, regina este Duhul Sfant. Câteodata ramâne in stup, altadata roieste, depinde de noi. Multe biserici au ramas goale in ideea ca mai sunt stupi; dar regina a plecat. Duhul Sfant este regina; Isus este regina; Dumnezeu este regina.

Doamne fă din fiecare biserică o biserică de albinute harnice.

Binecuvintează-ne Doamne. Dar unde ne-ai dus in drumul pribegiei noastre, fă-ne o binecuvântare. Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.