Ultima generaţie ! – de Liviu Ţiplea

Congresul Baptistilor din USA si Canada  – ZIUA A TREIA  – Duminică, 2 Septembrie 2012

Cleveland 2012

Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,  nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.” PSALM, 78.1-4

.
– Sărbătorind  şi mărturisind lucrările Domnului în fiecare generaţie –

.

M E S A J U L    D O M N U L U I   
.

  Transmis prin  Liviu ŢIPLEA pastor al Bisericii “Betania” din Los Angeles
.

Câti ne dăm seama că este intr-adevar un moment istoric al generatiei  din care facem parte si noi. Este cu adevărat un popas istoric, jubiliar, si am venit din toate părtile să mărturisim laudele, puterea si minunile lui Dumnezeu. Numele lui să fie slăvit. Amin.

Ce-seamnă 100 de ani pentru cei mai multi dintre noi? Raportat la istorie, am zice că nu e un timp prea mare, dar dacă raportăm această perioadă la o biserică etnică din Statele Unite, vreau să vă spun că nu este putin lucru.

Studiile spun că la a doua generatie, Bisericile etnice in Statele Unite, in general, au fost asimilate in noua cultură, iar noi suntem deja la două generatii si jumătate si Dumnezeu ne-a tinut incă ca si români, ca biserici române in locul acesta de lume.  Si zilele acestea, când fratii vorbeau si ne uitam la imagini, am inceput să realizez tot mai mult că Asociatia noastră a avut un rol deosebit de important nu numai pentru noi aici in Statele Unite, dar in mod special pentru România.

Vă aduceti aminte ca Asociatia Bisericilor Baptiste Române a fost infiintată in 1913, iar Uniunea din Romania in 1920.

Si cei care cunoasteti putin istoria si lucrările lui Dumnezeu prin Asociatia noastră, nu cred că aveti nevoie să fiti convinsi că de aici din Statele Unite, de-a lungul generatiilor, s-au trimis o multime de bani spre România. Nimeni nu are o evidentă clară a sumelor de bani trimise, dar sunt sigur că sunt de ordinul milioanelor. Nu s-au trimis doar bani, frati care au fost inzestrati de Dumnezeu cu viziune si  cu capacităti speciale au ajuns in România si acolo au infiintat institutii  si au ridicat biserici. S-a lucrat nu numai in România, ci si in Moldova.

De-a lungul acestor ani,  este uimitor să vezi cum intr-o vreme dificilă pentru România, urmare comunismului, in vremea aceea românii din America au fost glasul lui Dumnezeu si au fost mâna de ajutor intinsă spre bisericile din România.

Cunosc foarte bine lucrarea care s-a făcut la Los Angeles,  tipărirea de cărti, predicile care au fost trimise românilor la radio prin fratele Pitt (Popovici), iar mai târziu prin fratele Liviu Olah.  Si cred că intr-o vreme ca aceasta Dumnezeu i-a asezat pe români aici nu numai pentru binele lor, ci cu siguranta pentru binele bisericilor din România. Si Îl slăvim pe Dumnezeu pentru lucrul acesta.

Cât timp va mai lăsa Dumnezeu Asociatia, nu e treaba noastră, e lucrarea Lui. Si important e ca fiecare dintre noi să fim credinciosi la locul nostru, in dreptul nostru, si acolo să ne facem lucrarea in asa fel incât in continuare Dumnezeu să poată  face lucrări mari prin generatia noastră. Amin.

Acum  sa privim din nou la textul  luat ca Motto al Congresului, cuvintele inspirate scrise de Asaf, odinioară:

Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,  nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.” PSALM, 78.1-4

Fiecare generatie de credinciosi este prinsă intre alte două generatii, este generatia de dinainte si generatia care vine după ea si există o relatie foarte importantă, o relatie stransă intre generatii. Generatia care a fost inaintea noastră ne-a inmanat stacheta, ne-a inmanat Evanghelia, credinta. Generatia care vine după noi primesc de la noi stacheta, primesc credinta, primesc Evanghelia.

Si, as vrea să observăm in Psalmul 78 si la versetele 5-8, care se leagă de  primele patru versete, in care  aspectul cheie e  modul cum evaluăm această predare de stafetă ( v.5):

“El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel

Filtrul instruirii noastre: Cuvântul lui Dumnezeu

Ca si credinciosi  nu ne insusim automat traditia pe care o primim de la  generatia care a fost inaintea noastră si cei care vin după noi nu-si insusesc credinta noastră intr-un mod automat fără nici un discerămant, ci ceea ce stă la mijloc si ceea ce filtrează toate lucrurile pe care le transmitem si le primim,  este Cuvântul lui Dumnezeu.

Când este vorba de a transmite credinta mai departe sau a primi-o de la altii, ceea ce ne ajută să evaluăm ceea ce primim este intotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu.

De aceea, prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu as vrea ca in dimineata aceasta să ne uităm putin in urmă,  la cei care au fost inaintea noastră. Sunt sigur că majoritatea dintre noi suntem incurajati de exemplul lor. Când ne uităm in urmă la părintii nostri, la cei care au fost generatiile dinainte  de noi, intotdeauna ne uităm la ceea ce au avut ei  in esenta vietii lor,  a mărturisirii lor si a credintei lor.

Ne uităm la strămosii nostri sa vedem dacă au avut intr-adevăr acea credintă autentică, dacă au avut acea nastere din nou despre care spune Scriptura, dacă au avut dovezile pocăintei, dacă au fost seriosi in umblarea cu Dumnezeu, dacă au inteles ce inseamnă pasiune in a-L sluji pe Dumnezeu cu toată fiinta.

Psalmul 44 este un alt Psalm care vorbeste despre aspectele acestea dintre generatiile de credinciosi din Israel, care reflectă foarte bine modul cum trebuie sa privim la cei care au fost  inaintea noastră:

Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară. Cu mâna Ta ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei. Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feţei Tale, pentru că îi iubeai. Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov! Cu Tine doborâm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri. Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa; ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

Uitati-vă la o generatie in urmă. Aceasta a făcut lucruri mari sau mai bine zis prin care Dumnezeu a făcut lucrări mari intre ei. Si când ne uităm la generatia care stă in urma noastră, ne uităm la lucrurile acestea care ni le-a descris psalmistul in Psalmul 44. A fost o incredere deplină in Dumnezeu, a fost acea dragoste de Dumnezeu cu pasiune, au fost acele interventii miraculoase in mijlocul poporului lui Dumnezeu, in umblarea lor cu Dumnezeu si, ca unul care cunosc in mod direct istoria inaintasilor nostri acolo in zona Los Angeles, in dimineata aceasta vreau să spun că sunt multumitor Domnului pentru oamenii pe care i-a pus in zona noastră.

Am venit după fratele Pitt Popovici si apoi după fratele Liviu Olah, doi titani ai credintei din Asociatia baptistă, oameni care au asezat o temelie sănătoasă, oameni care ne-au invătat ce inseamnă umblarea serioasă cu Dumnezeu si printre oameni. Acesti frati   ne-au invătat ce inseamnă lepădarea de sine si ce inseamna ati lua crucea si a merge pe urmele Domnului Isus;  oamenii acestia,  ce sunt in norul acesta mare de martori, sunt cei care ne incurajează si ne spun cu toata convingerea:

Se poate. Indiferent care sunt vremurile, indiferent care sunt filozofiile care vin, indiferent care sunt curentele teologice care lovesc bisericile, se poate să rămai lângă Dumnezeu, lângă Evanghelia curată si credincios chemării Lui până la capăt, caci se poate!.

Amin.  Asa mă rog să ne invrednicească Dumnezeu să se poată spune si despre noi, lucrul acesta “Se poate.

Evaluarea noastră este – asa cum am spus – prin prisma Scripturii. Si ce binecuvântare  atunci când avem pe  cineva care să  ne invate cum să umblăm pe calea credintei.

Noi de multe ori am zice “N-avem nevoie de nimeni.”  Dumnezeu si noi,  apoi invătămsinguri totul de la Dumnezeu!
Vreau să vă spun că Dumnezeu nu lucrează asa. Dumnezeu lucrează prin oameni. Fiecare generatie de oameni  credinciosi  este responsabilă pentru a transmite o credintă si o Evanghelie curată generatiei următoare.

Asa cum am invătat eu să umblu pe calea credintei, ati invătat fiecare dintre dumneavoastră. Părintii, păstorii, fratii mai in varstă din biserică,  au fost pentru noi modele si ne-au sfătuit si in felul acesta am fost ajutati, pentru ca noi  la rândul nostru să fim exemple si să putem fi o binecuvântare pentru altii.

Dragii mei, multumim din toată inima lui Dumnezeu pentru toti aceia care au tinut sus stindardul evangheliei si ne-au arătat o umblare cu Dumnezeu serioasă. Dumnezeu să ne ajute să călcăm cu vrednicie pe urmele lor. Amin.

Asa cum am mai spus, orice mostenire trebuie evaluată si dacă privim la v.8, dupa toate aceste cuvinte frumoase legate de mărturia minunilor si laudelor lui Dumnezeu, Asaf ne atrage atentia:

Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

Aceasta ne obligă pe fiecare dintre noi,  să luăm acest filtru sfânt, Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu,  si orice obiceiuri, orice invătătură pe care le primim din altă parte să le putem filtra prin lupa si oglinda Cuvântului. Si lucrul acesta cere discernământ spiritual pe care-l câstigam prin acumularea Cuvântului si prin umblarea in ascultare de Dumnezeu. Si cred că Dumnezeu dă fiecăruia dintre noi această capacitate ca să stim ce anume trebuie să păstrăm si ce anume să nu păstrăm.

Dar  – in dimuneata aceasta –  as vrea să mă concentrez la cel de-al doilea aspect,   la generatia care vine după noi.

In sală poate sunt 3 sau poate chiar 4 generatii. Imi vine greu sa spun, la care generatie mă incadrez. Mă uit in Asociatie si dintr-odată mă văd bătrân când văd atâtia păstori tineri, văd cum bisericile se innoiesc cu o multime de tineri in biserici.
Cred că am ajuns in acea situatie in care trebuie să predau stafeta mai departe.

Suntem responsabili pentru generatia care vine. Si Psalmul 78 este foarte edificator in sensul acesta. As vrea să spun câteva lucruri  care nădăjduiesc să ne pună pe gânduri. Am să citesc câteva statistici care ne vor ajută să intelegem vremurile in care trăim.

Crestinismul este intotdeauna doar la o generatie de disparitie. Misiunea Domnului Isus a depins intotdeauna de o generatie de lideri care să transmită misiunea noii generatii.

In ultimele luni,  am auzit ce spun predicatorii care sunt respectati aici in Statele Unite. Ei  vorbesc tot mai mult cu ingrijorare despre generatia viitoare de credinciosi.

Si multi isi pun intrebarea:

Generatia de credinciosi care vine după noi, va mai avea Evanghelia asa cum am primit-o si am păstrat-o noi?

Nu este vorba de crestinism, nu este vorba de biserici, ci este vorba de Evanghelia curată asa cum ne-a lăsat-o Dumnezeu.

Cineva spunea că “Evanghelia nu se pierde dintr-oadată, ci este nevoie de cel putin patru generatii ca Evanghelia să se piardă.”

  •     Prima generatie acceptă Evanghelia cu foarte mare entuziasm.
  •      A doua generatie se obisnuieste cu Evanghelia si o acceptă mai mult teoretic.
  •      A treia generatie ajunge intr-o stare de confuzie, deoarece  este in situatia in care nu mai stie care este Evanghelia clară si curată.
  •      A patra  generatie pierde Evanghelia.

Vreau să citesc câteva date luate dintr-o revistă de specialitate. Si multe studii s-au făcut cu privire la tinerii care sunt in bisericile  baptiste din partea de Sud a Statelor Unite, care e conservatoare si se consideră mai aproape de Scriptură :

  •     Tinerii – deisti functionali -,  cred că Dumnezeu există, că El  a creat lumea si  că a pus viata in miscare, dar că El devine implicat in viata lor doar pentru a-i face mai fericiti sau să le rezolve problemele cu care se confruntă.
  •     Multi tineri, inclusiv protestantii conservatori, resping invătătura esentială a mântuirii prin har. Trei  din cinci cred că oamenii pot să-si câstige un loc in Cer, dacă sunt buni sau dacă fac fapte bune.
  •     Atunci când tinerii ajung la decizii in care sunt nevoiti să aleagă intre bine si rău, se spune că doar 31% dintre tineri baptistii din Sud au spus că apelează la Biblie pentru astfel de decizii.
  •     Un număr aproape identic au spus că deciziile lor au depins de ceea ce i-au făcut fericiti (31%) sau de ceea ce i-a ajutat să inainteze in viată.
  •     85% dintre tinerii crescuti in familiile crestine, care merg la scoli publice, nu au o conceptie despre lume si viată biblică.
  •     Aproximativ un număr de 8 milioane de tineri, care frecventează bisericile, nu vor mai fi activi in biserici la vârsta de 30 de ani. Majoritatea tinerilor nu pot să articuleze credinta lor si semnificatia credintei in viata lor.

Dragii mei, poate că unii dintre noi am incerca să negăm că realitatea aceasta afectează si biserile noastre si am zice că e doar pentru bisericile americane.  Da-ti-mi voie să vă spun ca unul care cunosc putin situatia tinerilor si de la noi si din alte biserici, suntem aproape de ceea ce reflectă aceste statistici.

Dragii mei, mă cutremur, si ca si păstor stau si mă intreb dacă fac ceea ce trebuie să fac pentru a transmite generatiei următoare Evanghelia curată si ceea ce noi am primit de la altii.

Ca să intelegeti cat de gravă este situatia, dati-mi voie să vă dau un citat din Josh McDonald: “The last Christian  generation” –Ultima generatie crestină. Si el explica in carte acest, titlu:

Imi dau seama că titlul acestei cărti poate fi socant, dar decizia de a folosi acest titlu  nu a fost luată usuratic si nici intr-un caz pentru a crea senzatie. Cred sincer că dacă nu se face ceva pentru generatia aceasta de tineri, in curând vom avea ultima generatie de credinciosi.

La inceputul vacantei, meditam si gânduri ca  acestea mă frământau. Mă uitam la generatia de copiii si tineri care creste in biserică si mă intrebam unde vor fi peste 5 ani, peste 10 ani, peste 20 de ani.

La unul din programele cu copiii din biserică,  am fost atât de coplesit de aceasta povară pentru ei incât  in momentele acelea Duhul lui Dumnezeu parcă m-a cutremurat si mi-a spus:

Trebuie să faci ceva pentru copii, pentru tineri, mult mai   mult decât ai făcut pană acum.

Si am incercat ceva care probabil pare nenatural si neobisnuit. Am vorbit cu copiii si cu părintii si i-am adus trei zile, pe timpul vacantei de vara  la biserică si am studiat “Cele 10 doctrine esentiale ale crestinismului.

Când părintii, si mai ales copiii, au auzit de doctrine, nici nu stiau ce-i aceea doctrină sau invătătură  si s-au cam speriat.  La rândul meu am fost oarecum timid si n-am stiut care va fi reactia si impactul asupra lor.

Dragii mei, după trei zile de studiu, i-am auzit pe copii cum isi insusesc convingeri de viată pe care după aceea pot  să clădească, si cât de bucurosi asimilează chiar lucruri care nouă ni se par grele. Pentru că incercăm să vorbim copiilor pe un limbaj tare redus, in loc să ridicăm noi stacheta.

Si după acele trei zile am fost ferm convins că lucrarea in biserica noastră nu incepe la orele de tineret, nici la clasele de Scoală Duminicala pentru adulti, ci incepe acolo, la copii. Si copiii incă de la varsta de la care pot să inteleagă concepte mai dificile,  au puterea să-si insusească si aceste invătături fundamentale la nivelul lor, despre crestinism.

Dragii mei, Dumnezeu ne cheamă pe noi să transmitem generatiei care vine după noi nu lucruri care nu vor avea absolut nici o greutate pentru vesnicie,  ci să le transmitem credinta care a fost dată sfintilor odată pentru totdeauna.

Si credinta aceasta nu o putem transmite doar prin propozitii (asa cum spunea si sora Cotârlea mai inainte), credinta aceasta o transmitem intotdeauna prin cuvinte si prin viată, prin exemplul nostru personal si prin invătătura care o dăm celorlalti.

Să nu credeti că suntem singura generatie de credinciosi care trăim aceste crize si aceste frămantări.

Pe vremea lui Dietrich Bonhoeffer situatia a fost poate mai grava chiar ca din vremea de acum. O parte dintre dumneavoastră poate ati citit cartea sa Costul uceniciei. Si acolo există un citat faimos care circulă si pe internet, care scoate in evidentă riscul de a părăsi Evanghelia aceea curată si de a imbrătisa lucruri care n-au nimic de-a face cu credinta si cu umblarea cu Dumnezeu. El a fost cel care a formulat această expresie “harul ieftin“, dar iată citatul:

“Harul ieftin este predicarea iertării fără nevoia pocăintei; botez fără disciplină  bisericească; comuniune fără mărturisirea păcatelor. Harul ieftin este harul fără ucenicie, harul fără cruce si  fără Isus Hristos viu si intrupat.

Nu dorim să transmitem o astfel de Evanghelie si nu dorim să le dăm impresia celor care vin după noi că harul este ieftin si că harul nu cere nimic de la noi si că harul nu pretinde nimic de la noi, ci mai degrabă vrem să fim acei ucenici ai Domnului Isus care de bună voie am lăsat totul in urma noastră – ne-am lepădat de noi insine, ne-am luat crucea si călcăm pe urmele Domnului Isus in fiecare zi.

Dragii mei, stiti când puteti fi linistiti că ne-am făcut datoria?  Atunci când noi suntem acei oameni pentru generatia de dupa noi, incât:

… aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.” PSALM, 78.7

In aceste momente Duhul lui Dumnezeu vede realitatea care este in noi, realitatea care este in bisericile noastre,  in inimile noastre si in familiile noastre.

Si da-ti-mi voie să vă spun că la numărul la care suntem aici, sunt sigur că sunt păstori care au venit la această Conventie cu o inimă grea, păstori care se confruntă cu probleme dificile in bisericile lor, cu o multime de probleme si nu sunt probleme simple si  cu o rezolvare usoară. Sunt pastori care au inima grea si  poate privesc la viitor  nu cu cea mai mare nădejde.

In dimineata aceasta,  sunt părinti intre noi care plâng pentru copiii lor si care se roagă pentru ei, si care incearcă cumva să-i aducă inapoi in familii si in biserici, inapoi la adevăr.

De aceea, la acest Congres as vrea să ne intoarcem inimile spre Dumnezeu pentru că El este singura noastră nădejde si să ne punem increderea in El.

Să privim la viitor prin prisma a ceea ce a făcut Dumnezeu in generatiile trecute si continuă să facă si in generatia noastră.

Si să-L rugăm in dimineata aceasta să se uite cu indurare spre bisericile noastre, să se uite cu indurare către tinerii care sunt in bisericile noastre,   si nu voia noastră, ci voia Lui să se facă in ceea ce priveste  acest transfer de ştafetă. Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.