În interviul moderat de jurnalistul Florin Ghioca, Cristi Puiu a vorbit despre cât de dificil a fost lucrul de pe platoul filmului „Sieranevada“, dar şi despre moarte, Dumnezeu şi cât de dezamăgit a fost de guvernarea dintre 1996 şi 2000 a Convenţiei Democrate, pe care-o numeşte „dezamăgirea vieţii sale“. Totodată, discuţia s-a concentrat în jurul filmului românesc şi al neputinţelor acestuia, dar şi asupra „nominalizărilor inutile“ ale României la Oscar. Continue reading “Regizorul Cristi Puiu: „Dacă afli după moarte că Dumnezeu există?“”
Tag: Moarte
C.T. Cristian: DOSTOIEVSKI și BIBLIA
Dupa ce s-a alăturat unui grup de socialiști utopici și revolutionari anti-țaristi, scriitorul F.M. Dostoevski (1821-1881) a fost arestat și condamnat la moarte. Însă, în ultimul moment, pedeapsa i-a fost schimbată la patru ani de muncă silnică și șase ani de armată corecțională.
Când convoiul cu detinuți a sosit în Siberia, două femei evlavioase au reușit de i-au strecurat condamnatului Dostoievski un exemplar din Noul Testament. Citind din cartea sfântă, bezna dezolării i-a fost înlăturată de izbucnirea luminii și speranței pe care a găsit-o în Mantuitorul Isus Hristos. Continue reading “C.T. Cristian: DOSTOIEVSKI și BIBLIA”
Privilegiu de-a avea un tată…
Cei din poporul lui Dumnezeu sunt de două ori copiii Săi: prin creaţie şi prin adopţie.
Tatăl vostru ceresc. Matei 6:26
De aceea au privilegiul de a-L numi „Tatăl nostru, care eşti în ceruri” (Luca 11:2).
Tată — o, ce cuvânt preţios! In el se află autoritatea „dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine?” (Maleahi 1:6). In el se află însă şi dragostea. Felul acesta de autoritate nu provoacă răzvrătire. Continue reading “Privilegiu de-a avea un tată…”
Voință fără putere
“… am voință să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” (Romani, 7. 18)
“Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“ (Ioan, 1.29)
“veți cunoaște adevărul, si adevărul vă va face liberi.” (Ioan, 8.32)
“Puterea omului este reflectată de natura lucrului gândit sau făcut .…” (George Danciu) Continue reading “Voință fără putere”
CAFENELE ALE MORȚII
Cafenelele morții – iată un titlu, un trend occidental, care ar trebui să ne îngrijoreze!
Alianța Familiilor din România
Devin în vogă și reflectă gândirea morbidă a lumii occidentale. Sunt o simptomă a preocupării ei tot mai obsesive cu moartea și sinuciderea și, în același timp, interesul ei tot mai scăzut pentru viață și viitor. Societatile occidentale devin, în esență, societăți înclinate spre moarte și extincție. Gândirea occidentală se pare că nu pretuieste viața, atât la începutul ei cât și la sfârșitul ei. Avortul previne apariția vieții iar eutanasia și suicidul asistat pun capăt vieții înainte de moartea naturală.
Acestea devin drepturi ale omului, în esenta dreptul la terminarea propriei vieți cu sau fără motive bine întemeiate. Țările “progresiste”, printre ele Olanda și Belgia Continue reading “CAFENELE ALE MORȚII”
Un Călugăr budist l-a vazut pe Buddha în iad si recunoaste că doar crestinii dețin adevărul
Moartea și Viața unui călugăr buddhist
In 1998, un călugăr budist a murit…
și după câteva zile avea loc programul funerar la care călugărul mort era pregatit pentru încinerare, cum este obiceiul la buddhisti. Mirosul dovedea cu siguranță că trupul începuse să se descompună- era decedat fără nicio îndoială. Sute de călugari si rude ale mortului participau la programul funerar.
Însă, chiar în momentul în care vroiau să dea foc trupului, mortul s-a ridicat.
Intâmplarea a șocat întreaga regiune. Ca urmare, peste 300 de călugari au devenit crestini si au inceput să studieze Biblia.
Povestea redată mai jos, este o traducere a mărturiei unui om a carui viata s-a schimbat radical. Continue reading “Un Călugăr budist l-a vazut pe Buddha în iad si recunoaste că doar crestinii dețin adevărul”
Și-a dat viața pentru noi
“Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El și-a dat viața pentru noi.“ (1 Ioan, 3.16)
În timpul revoluției franceze, un tânăr de origine nobilă a fost condus împreună cu alții spre locul de execuție. Când a fost strigat numele tânărului, ieși îndată un alt bărbat din rândul celor condamnați și se predă judecătorului în locul celui strigat.
După executarea sentinței groaznice, spre mirarea judecătorului, rămase acel tânăr. și deoarece nu-și putea explica acest lucru, pe moment, a fost trimis din nou în închisoare. Continue reading “Și-a dat viața pentru noi”
Scrisoarea iertării
Scrisoarea adresată unui tânăr condamnat la moarte – de către Tatăl tânărului pe care condamnatul l-a omorât
de Rodica Botan
”Probabil că scrisoarea asta te va lua prin surprindere, dat fiind faptul că tocmai Eu m-am găsit să-ti scriu; dar te rog să citesti scrisoarea până la sfârsit si te rog să consideri că cererea mea este foarte serioasă. Fiind Tatăl tânărului la a cărui moarte ai luat parte și tu, consider că merit atenția ta pentru câteva momente pentru că am ceva foarte important să-ți spun. Continue reading »
.
De m-aș opri …
by Ligia Trîncă.
Mă cheamă azi credinta de la moarte,
Mă cheamă învierea din mormânt.
Mă strigă răsărit din întuneric,
Mă strigă Mântuirea din pământ.
Mă cheamă El spre Soare si Lumina,
Mă cheamă Duhul inspre alte lumi.
Mă strigă fericirea din tristete.
Mă strigă Pacea din mijloc de lupi.
Mă strigă linistea de mult din criza vietii,
Mă cheamă Dumnezeu de pe pământ.
Mă caută continu, far-oprire
Si eu parcă tot mai departe fug.
Si de atâta strigat ma cutremur,
Si simt cum dorul creste-n El arzând.
De-atâta cautare ma impiedic,
Si parca m-as opri de-atâta plâns. Continue reading “De m-aș opri …”
Înțelegeți voi ce v’am făcut Eu?
.
Patimile lui Isus
.
„Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
(Ioan, 13.7)
Omul e predispus a crede mult mai ușor neadevărul, reclama, și nu realitatea propriu-zisă. Dacă tot auzi despre un lucru sau altul, ajungi până la urmă de crezi și tu. De pildă, pentru români, pare ca adevărată ideea că Eminescu nu a fost înțeles de Veronica Micle, marea lui iubire, care, fire poetică, dar pragmatică, l-a ales pe profesorul universitar Ștefan Micle, ca soț, iar pe Eminescu l-a tratat în mod superficial. Însă oamenii nu țin seama de faptul că ea se mărită cu Micle pe când nu împlinise încă 15 ani (și împreună vor avea două fiice), iar pe Eminescu îl cunoaște mult mai târziu, la Viena, în 1872, pe când avea 22 de ani. Ceea ce înseamnă că nu putea să fie cu Eminescu, în mod normal, decât după ce Veronica Micle rămâne văduvă în 1879.
ÎNSĂ, SĂPTĂMÂNA MARE, ultima dinainte de patima Sa, ne edifică și mai mult că Isus Hristos i-a iubit pe ai Săi până la capăt. Continue reading “Înțelegeți voi ce v’am făcut Eu?”
ARMONIA MAGAZINE - USA 