Un Călugăr budist l-a vazut pe Buddha în iad si recunoaste că doar crestinii dețin adevărul

BuddhaMoartea și Viața  unui călugăr buddhist

In 1998, un călugăr budist a murit… 

și după câteva zile avea loc programul funerar la care călugărul mort era pregatit pentru încinerare, cum este obiceiul la buddhisti. Mirosul dovedea cu siguranță că trupul începuse să se descompună- era decedat fără nicio îndoială. Sute de călugari si rude ale mortului participau la programul funerar.

 Însă, chiar în momentul în care vroiau să dea foc trupului, mortul s-a ridicat.

 Intâmplarea a șocat întreaga regiune. Ca urmare, peste 300 de călugari au devenit crestini si au inceput să studieze Biblia.

Povestea redată mai jos, este o traducere a mărturiei unui om a carui viata s-a schimbat radical.

Diferite persoane reactioneaza diferit când aud aceasta poveste. Unii sunt inspirati, unii sceptici, unii râd si batjocoresc, in timp ce altii sunt umpluti de mânie si supărare, convinsi că acestea sunt aiureli spuse de un om nebun sau un plan făcut cu înșelăciune. Unii creștini s-au opus pur si simplu povestirii pentru că evenimentele radicale si miraculoase descrise aici nu se potrivesc imaginii lor slabe a unui Dumnezeu atotputernic.

Am primit aceasta poveste de la mai multi lideri ai bisericii din Birmania, care ne-au împărtașit-o. Acesti lideri s-au uitat peste această poveste si nu au găsit nimic nepotrivit. Am fost intr-un gand sa raspandim aceasta marturie. Nu facem acest lucru pentru câstig financiar sau cu o motivatie de auto- promovare. Vrem doar să lăsăm această mărturie să vorbească de la sine, iar crestinii credinciosi să judece si să o acordeze cu Scripturile. Dacă Dumnezeu intentioneaza să folosească orice parte a acestei mărturii să îsi încurajeze poporul, atunci ne rugăm ca Duhul Sfânt să lucreze in inimile cititorilor prin această mărturie.

Unii oameni au spus ca ei cred ca de fapt acest calugar nu a murit niciodata, ci doar a intrat intr-o stare de inconstienta, si toate lucrurile pe care le-a vazut si auzit nu sunt decat parti ale unei halucinatii cauzate de febra. Orice crezi,  rămâne de știut că evenimentele acestei povestiri au schimbat complet viata acestui om, si că viata acestuia a luat o intorsatura de 180 de grade in urma urmatoarelor evenimente. El ne-a spus toate acestea cu frica si indrazneala, in ciuda riscului pe care si-l asuma, inclusiv inchisoarea. A fost nesocotit de rudele sale, prieteni si colegi si a infruntat amenintarile cu moartea, pentru neacceptarea de a compromite mesajul sau. Ce l-a motivat pe acest om sa riste totul? Fie că vom crede ceea ce a spus, fie că nu, povestea lui merita ascultată si gândită. In vestul sarcastic, multi oamenii cer dovezi puternice ale acestor lucruri, dovezi care s-ar ridica intr-un tribunal de justitie. Noi putem garanta absolut, fara indoiala, că toate aceste lucruri s-au intamplat? Nu, nu putem. Insă simtim să repetăm povestea acestui om redată cu propriile cuvinte, astfel încât cititorii să judece ei înșiși.

*

Mărturia vieții unui fost călugăr buddhist  – înviat din moarte

Anii de tinerete

 Paul cel înviatBună! Numele meu este Athet Pyan Shinthaw Paulu. Provin din Myanmar. As dori să vă impărtăsesc mărturia a ceea ce mi s-a intâmplat, dar pentru inceput as dori să vă dau câeva informatii despre viața mea.

M-am nascut in 1958 in orasul Bogale, in zona Deltei Irrawaddy, din sudul Mynmarului (odinioara Birmania). Părintii mei, care erau budisti cucernici ca majoritatea populatiei din Mynmar, m-au numit Thitpin (care inseamna „copac” in limba engleza). In locul in care trăiam viața era foarte simplă.

La vârsta de 13 ani am părăsit scoala si am inceput să lucrez pe o barcă de pescuit. Prindeam pesti si uneori creveti din numeroasele rauri si fluxuri din zona Irrawaddy. La vârsta de 16 ani am ajuns conducatorul bărcii. In vremea aceea locuiam in insula Upper Mainmahlagyon ( Mainmahlagyon inseamna „ Insula femeii frumoase”), pozitionată in nordul Bogale-ului unde m-am născut. Acest loc este la aproximativ 100 de mile de sud-vestul Yagonului (Ragoonului), capitala natiunii.

Intr-o zi, pe când aveam 17 ani, am prins in plase un număr mare de pesti. Din cauza multimii de pesti, un crocodil mare ne-a atacat. A urmărit barca si incerca să ne atace. Eram inspăimântati si am inceput să vâslim frenetic bărcile, până spre malul râului cât de repede am putut. Crocodilul ne-a urmărit si ne-a distrus barca cu coada lui. Desi nimeni nu a murit in acest incident, atacul lui mi-a influentat foarte mult viața. N-am mai vrut deloc pesti. Barca noastra s-a scufundat datorita atacului acestui crocodil. A trebuit sa ne intoarcem acasă in noaptea aceea pe o barcă de pasageri.

Nu dupa mult timp, sefii tatălui meu l-au transferat pe tata in orasul Yangon (odinioara Rangoon). La vârsta de 18 ani am fost trimis la o mănăstire budistă să fiu un călugăr novice. Majoritatea părintilor din Mynmar au incercat să-si trimită copiii la acea mănăstire budistă, cel putin pentru o vreme, deoarece vedeau acest lucru ca o onoare să ai un fiu care să slujească in acest mod. Respectam acest obicei de câteva sute de ani.

Un discipol zelos al lui Buddha

Când am implinit 19 ani si 3 luni (in 1977) am devenit un călugăar obisnuit. Calugarul senior al manastirii, mi-a dat un nume budist nou, ceea ce este traditional in aceasta țară. Acum eram numit U Nata Pannita Ashinthuriya. Când devii calugar nu-ti mai poti folosi numele de la nastere, dat de parintii tai. Numele manastirii unde traiam era Mandalay Kyaikasan Kyaing. Seniorul calugarilor se numea U Zadira Kyar Ni Kan Sayadaw. Era cel mai faimos calugar budist din Mynmar la vremea aceea. Toti il cunosteau cine este. Era foarte onorat de oameni, si respectat ca un profesor extraordinar. Am spus „ era” pentru ca in 1983 a murit brusc implicat intr-un fatal accident de masină. Moartea lui a socat pe toata lumea. La vremea aceea era călugăr de șase ani.

Am încercat din greu să fiu cel mai bun călugăr, urmând preceptele budismului

La un moment dat m-am mutat intr-un cimitir in care am trait si meditat continuu. Câtiva calugari care vroiau sa afle adevărul despre Buddha au făcut ce am facut si eu. Unii s-au mutat in păduri unde duceau o viață de abnegatie si sărăcie. Am incercat să-mi alung gândurile si dorintele egoiste, să scap de boală si de suferință, si să scap de lumea aceasta. La cimitir nu-mi era frica de fantome. Am incercat să obțin acea pace interioară si incredere de sine asa încât dacă un țânțar ar fi aterizat pe mâna mea l-aș fi lăsat să mă muște în loc să-l îndepărtez.

Ani de zile am încercat să fiu cel mai bun călugăr si să nu dăunez oamenilor. Am studiat toate invataturile lui Buddha asemeni stramosilor mei. Viața mea a continuat ca și călugăr, până când m-am îmbolnăvit foarte grav. Pe atunci eram in Mandalay si a fost necesar să fiu transportat la un spital pentru tratament. Doctorii mi-au facut niste teste si mi-au spus ca eram bolnav de malarie si de friguri galbene in acelasi timp. Doctorii mi-au spus ca nu mai am nici o șansă să mă refac si că trebuie să mă pregatesc să mor.

Aceasta este o scurta descriere a trecutului meu. Acum as dori să vă spun câteva dintre remarcabilele lucruri ce mi s-au întâmplat după aceea…

O viziune care mi-a schimbat viata pentru todeauna

După ce am fost scos din spital, m-am întors la mănăstire unde ceilalti călugări mi-au purtat de grijă. Slăbeam tot mai mult si tot mai mult, apoi am căzut intr-o stare de inconstiență.

Am realizat mai apoi ca am fost mort timp de trei zile. Trupul meu era putrezit si lovit de moarte, iar inima refuza să mai bată. Trupul meu era pregătit pentru îmbălsămare si era trecut prin ritualuri de purificare budiste.

Desi am murit față de trupul meu, îmi amintesc că mintea mea si conștiința îmi erau în alertă deplină.

Eram într-o furtună foarte, foarte puternică. Un vânt imens a turtit tot peisajul încât nu a mai rămas nici un copac sau altceva, doar o câmpie plată. Pentru o vreme am mers foarte repede de-a lungul acestei câmpii. Nu mai erau alte persoane, eram doar eu singur. După o vreme am trecut un râu. Pe cealaltă parte a râului am vazut un lac de foc ingrozitor. In budism nu avem nici un concept asemănător acestui loc.

La inceput eram confuz si nu credeam că sunt în iad, până l-am întâlnit pe Yama, regele Iadului (Yama este numele atribuit regelui Iadului în numeroase culturi din Asia). Fața lui era precum a unui leu, trupul lui era precum al unui leu, însă picioarele lui erau asemănătoare unui naga ( spirit de șarpe). Avea un număr de coarne pe capul său. Fața sa era infricosatoare, si eram extrem de speriat. Tremurând, l-am întrebat care îi este numele. El mi-a raspuns  “Eu sunt regele Iadului, Distrugătorul.

Ingrozitorul lac de foc

Regele Iadului mi-a spus să privesc înăuntrul lacului de foc. Am privit, si înăuntru am văzut hainele colorate de șofran pe care călugării budiști le poartă în Mynmar.

Am privit mai îndeaproape și am văzut capul ras al unui om. Când m-am uitat la fața omului am observant că este U Zadila Kyar Ni Kan Sayadaw( faimosul călugăr budist care a murit într-un accident de mașină in 1983).

L-am intrebat pe regele Iadului de ce fostul călugăr era închis în acest lac de tortură. Am zis “De ce este el in acest lac de foc? Era un profesor foarte bun. Avea chiar un text de predare pe casetele sale, numita “Ești om sau câine?”, care a ajutat mii de oameni să înțeleagă că se merită mai mult să fii om decât animal.

Regele Iadului mi-a răspuns “Da, era un profesor bun dar nu a crezut în Isus Cristos. Acesta este motivul pentru care este în Iad.

Mi s-a spus să privesc o altă persoană care era în foc. Am văzut un bărbat cu părul foarte lung, înfășurat în partea stângă a capului. L-am întrebat pe regele Iadului “Cine este acest om?” El mi-a raspuns “Acesta este omul pe care îl lăudați: Gautama / Buddha.”

Eram foarte supărat să-l văd pe Guatama în Iad. Am protestat: “Guatama a avut etica bună și caracterul moral bun, de ce suferă el în acest lac de foc?” Regele Iadului mi-a raspuns: “Nu conteaza cât de bun a fost. El este în locul acesta pentru că nu a crezut în Dumnezeul Etern.

Am văzut un alt om care părea că poartă o uniforma de soldat. Avea o armă mare pe piept. Am întrebat “Cine este acest om?”  Iar regele Iadului mi-a zis: “Acesta este Aung San, liderul revoluționar din Mynmar.” Mi-a mai zis:“Acest Aung San este aici pentru că el a persecutat și omorât creștini, dar cel mai important lucru, e acela  că nu a crezut în Isus Cristos.

In Mynmar oamenii au o zicala “Soldatii nu mor niciodată, ci continuă să traiască.” Dar regele iadului mi-a spus că și legiunile Iadului au o zicală: “Soldatii nu mor niciodată, dar continuă să meargă în Iad pentru totdeauna.

M-am uitat si am văzut un alt om în lacul de foc. Era foarte înalt și era îmbăcat într-o armură de militar. Ținea  în mâini o sabie și un scut. Acest om avea o rană pe frunte și  era mai înalt decât oricare alt om pe care eu il văzuzem vreodată. Avea de șase ori lungimea dintre coatele unui om si tipul de degete atunci cand isi intinde mâna, si pe deasupra deschiderea degetelor unui om atunci cand isi intinde mana. Regele Iadului mi-a spus:  “Numele acestui bărbat este Goliat. El se află în locul acesta pentru că a blestemat numele Dumnezeului Etern și pe slujitorul Său David.

Eram confuz pentru că nu știam nici cine este Goliat nici cine este David. Regele Iadului mi-a zis “Goliat este amintit în Biblie. Acum nu știi cine este, dar după ce vei deveni creștin vei ști.

Am fost luat într-un loc unde și bogații și săracii se pregăteau să mănânce. Am întrebat “Cine le pregăteste mâncarea să mănânce?” Regele Iadului mi-a raspuns “Săracii trebuie să-si prepare propria mâncare, dar bogații au pe alții care le gătesc.” Când mâncarea le-a fost pregătită bogaților, aceștia s-au așezat să mănânce. Cum au început să mănânce, un fum gros a venit. Bogații mâncau cât de repede puteau, pentru a-și ușura conștiința. Luptau să respire datorită fumului. Trebuia să mănânce pentru că erau înspăimantați că-și vor pierde banii. Banii lor le erau dumnezeul lor.

O altă căpetenie a Iadului a venit la mine. Am văzut de asemenea o ființă care lucra pentru alimentarea focului sub lacul de foc, pus pentru a menține lacul fierbinte. Aceasta ființă m-a întrebat “Intri și tu în lacul de foc?” I-am răspuns “Nu! Sunt aici doar pentru a observa!” Înfățișarea acestei fiinte era inspaimantatoare. Avea zece coarne pe cap si o suliță in mână care avea șapte lame care porneau din mâner. Creatura mi-a raspuns “Ai dreptate. Esti aici doar pentru a observa. Nu pot gasi numele tau aici.” Acesta mi-a spus “Acum trebuie sa te intorci pe drumul de pe care ai venit. Mi-a aratat campia plata pe care mersesem mai inainte sa vin la lacul de foc.

Drumul deciziei

Am mers multă vreme, încât orbeam. Era fierbinte si o durere îngrozitoare. In final, după ce am mers timp de trei ore, am ajuns pe un drum alb. Am mers de-a lungul acestui drum până am ajuns la o răspântie. Partea stângă a acestui drum era largă. Spre partea dreaptă începea un drum strâmt. La răspântie era un semn de orientare, iar drumul din stânga era pentru cei care nu credeau in Isus Cristos. Drumul strâmt din dreapta era pentru cei care credeau in Isus.

Eram curios unde duce drumul cel mare din stânga, deci am inceput să merg pe el. Acolo erau doi oameni care mergeau la aproximativ 300 de metri inaintea mea. Am incercat sa-i ajung din urmă, ca să pot merge cu ei, insă cât de mult as fi incercat nu-i puteam ajunge, deci m-am intors si m-am indreptat spre răspântia drumului.

Am continuat sa privesc cei doi oameni care se indepărtau de mine. Când au ajuns la capatul drumului, brusc au fost injunghiati. Cei doi au inceput să strige de durere. Au inceput să strige si mai tare când au văzut ce li se întâmplă. Am constatat că drumul cel mare era foarte periculos pentru cei care alegeau să-l urmeze.

Privind Cerurile

Am început să merg pe drumul credincioșilor. După aceea am călătorit aproximativ o ora, suprafata drumului s-a transformat în aur pur. Era atât de pur, încât când am privit in jos mi-am putut vedea reflexia perfect. Apoi am văzut un om stând in fața mea. Purta o îmbrăcăminte albă. Auzeam de asemenea cântece frumoase. O, era atât de frumos si pur! Cântecele erau mai frumoase si mai semnificative decât cele din bisericile de pe pământ.

Omul in haina alba mi-a spus sa-l insotesc. L-am intrebat “Cum te numesti?”, dar el nu mi-a raspuns. Dupa ce l-am intrebat de sase ori, el mi-a raspuns “Eu sunt cel care ține cheile Cerurilor. Cerul este un loc foarte, foarte frumos. Tu nu poți merge acolo acum, dar dacă îl vei urma pe Isus Cristos vei putea merge acolo numai după ce ți-ai sfârsit viața pe pamânt.” Numele acelui om era Petru.

Petru mi-a spus apoi să stau jos si mi-a arătat locul spre nord. Petru mi-a spus “Uită-te spre nord si priveste cum Dumnezeu face omul!” L-am vazut pe Dumnezeul Etern de la distanță. Dumnezeu i-a spus unui înger “Hai să facem un om.

Ingerul l-a rugat pe Dumnezeu “Te rog, nu-l fă pe acest om. El va face răul si te va întrista. (în birmeza literara “Te va face sa-ti intorci fata.”) Oricum, Dumnezeu l-a creat pe om. Dumnezeu a suflat spre om si acesta a prins viață. El i-a dat un nume “Adam”( budistii nu cred în crearea omului sau a lumii, deci această experiență a avut un impact puternic asupra călugărului).

Trimis înapoi cu un alt nume

Apoi Petru mi-a spus “Acum ridica-te si du-te inapoi in locul de unde ai venit. Vorbeste oamenilor care ii slujesc lui Buddha si idolilor. Spune-le ca vor merge in Iad daca nu se schimba. Cei care au facut temple si idoli vor merge deasemenea in Iad. Cei care dau daruri calugarilor pentru a-si castiga merite vor merge in Iad. Toti cei care ii lauda pe calugari si ii numesc “ Pra”( titlu demn dat calugarilor) vor merge in Iad. Toti cei care canta si “insufletesc” idolii vor merge in Iad. Toti cei care nu cred in Isus Cristos vor merge in Iad.

Petru mi-a spus să mă intorc pe pământ si să marturisesc despre lucrurile pe care le-am vazut. El mi-a spus deasemenea “Trebuie sa te prezinti cu noul tau nume. De acum te vei numi Athet Pyan Shinthaw Paulu” (Paul cel care a înviat).

Nu am mai vrut sa ma mai intorc. Vroiam sa merg in Cer. Ingerii au deschis o carte. La inceput mi-au cautat numele din copilarie ( Thitpin), dar nu l-au gasit. Apoi mi-au cautat numele pe care il primisem ca fiind calugar (U Nata Pannita Ashinthuriya), dar nici acesta nu era scris in carte. Petru a zis “Numele tău nu este scris aici, trebuie să te intorci si să mărturisesti budistilor despre Isus.

M-am intors pe drumul de aur. Din nou auzeam cantecele frumoase, pe care nu le mai auzisem niciodata. Petru m-a insotit pana m-am intors pe pamant. Mi-a aratat o scara care cobora din Rai până la cer (cerul pe care îl vedem). Scara nu ajungea până la pământ, ci oprea in “mijlocul aerului”. Pe scara am vazut multi ingeri, unii urcând iar altii coborând. Ei erau foarte ocupati. L-am intrebat pe Petru “Cine sunt ei?” Petru mi-a raspuns “Ei sunt mesagerii lui Dumnezeu. Ei raporteaza in Cer numele tuturor celor care cred in Isus Cristos si a celor care nu cred.” Apoi Petru mi-a spus ca era timpul sa plec.

Este o fantomă

Următorul lucru de care am fost constient a fost sunetul plânsului. Mi-am auzit propria mamă plângând “O fiul meu, de ce ne-ai parasit?…

Am auzit deasemenea multe alte persoane plângând. Am realizat ca sunt intins intr-o cutie. Am început să mă misc. Mama mea si tatăl meu au inceput să strige “Este viu! Este viu!” Oamenii care erau mai departe nu i-au crezut pe părintii mei. Apoi mi-am pus mâinile pe marginile cutiei si m-am ridicat. Multe persoane s-au ingrozit. Strigau “Este o fantoma!” si fugeau cât de repede ii tineau picioarele. Cei care nu au fugit erau fara cuvinte si tremurau. Am observant că stateam intr-un lichid mirositor si fluide pentru corp, suficiente pentru a umple trei căni si jumatate. Acesta era lichidul care imi iesise din stomac si din organe, in timp ce trupul mi-a fost intins in cosciug. Acesta este motivul pentru care oamenii stiau că de fapt am fost mort. Inauntru cosciugului erau un fel de folie de plastic fixate de lemn. Aceasta folie este pusă pentru a retine lichidele, pentru ca multe corpuri, ca al meu elimina multe lichide.

Am aflat mai tarziu că mai erau doar câteva secunde si corpul meu ar fi fost ars in foc. In Mynmar oamenii sunt pusi in cosciug, se trage capacul, apoi intregul cosciug este ars. In momentul in care inviasem, parintilor mei le fusese dat sa ma priveasca pentru ultima oara. Peste cateva momente capacul cosciugului avea sa fie ars.

Imediat am incercat sa explic lucrurile pe care le-am vazut si auzit. Oamenii erau mirati. Le-am spus despre omul pe care il vazusem in lacul de foc, si le-am spus ca numai crestinii stiu adevarul, si noi si stramosii nostril i-am inselat timp de mii de ani. Le-am spus că tot ceea ce credem noi este o minciună. Oamenii erau mirati pentru că stiau ce fel de călugăr am fost si cât de zelos eram pentru învățăturile lui Buddha.

In Mynmar, când o persoana moare, numele si vârsta lui sunt scrise in fața cosciugului. Fusesem déjà inregistrat ca decedat, dar după cum vedeti acum sunt viu.

E p i l o g

De când  “Paul cel înviat” a experimentat povestea  aceasta, el  a rămas un martor credincios al lui Isus Cristos. Pastorii creștini din Mynmar ne-au povestit că el a adus la credința in Isus sute de călugări. Mărturia sa este evident foarte intransigentă (fără compromisuri). Din aceasta cauză, mesajul său a ofensat pe mulți care nu pot accepta faptul că este o singură modalitate de a ajunge in Cer, prin  Isus Cristos.

In ciuda marilor opozitii, experiența aceasta îi este atât de reală încât nu oscilează deloc. După multi ani în învelitoarea budismului, ca un împlinitor strict al invataturilor budiste, a început imediat să proclame invatatura lui Isus Cristos.

Văzând învierea și învățăturile sale, multi calugari au părasit credința în zeii falși,  si l-au urmat pe Isus Cristos din toată inima. Inainte de a se imbolnavi si de a muri, el nu avea nici un fel de inclinatie față de crestinism. Tot ce a învățat în timpul acelor trei zile “in adânc” erau acum proaspete în mintea lui.

In încercarea de a face pe cât mai multi să înțeleagă mesajul său, asociatia modernă  “Lazăr” a început să distribuie casete video si audio cu povestea lui pe ea. Poliția si autoritatile budiste din Mynmar au făcut tot posibilul să strângă toate aceste mărturii să le distruga.

Mărturia pe care ati citit-o acum este o traducere din casetele cu mărturia expusă de el.  Dar vă spunem că pentru un cetățean din Mynmar este foarte periculos să aibă in posesia sa una dintre aceste casete.

Marturia sa fără frică, l-a adus în inchisoare, cel putin odată, unde autoritatile au făcut totul să incerce să il oprească in a mărturisi mai departe. După eliberarea sa el a continuat să mărturiseasca lucrurile pe care le-a văzut si auzit.

Locul său de adăpostire este nesigur. Un birmanez ne-a spus că acum este in inchisoare, unde foarte multi au fost omorati, iar un alt informator ne-a spus că a fost eliberat de curând si că isi continuă misiunea.

Sursa: http://neclintit.com

Advertisements

3 thoughts on “Un Călugăr budist l-a vazut pe Buddha în iad si recunoaste că doar crestinii dețin adevărul

  1. Pingback: Un Călugăr budist l-a vazut pe Buddha în iad! | Revista ARMONIA - Saltmin Media

  2. patricia

    Budha murit inainte sa vina Isus pe pamant. nu avea cum sa fie crestin. inainte de Invierea lui Isus, toti fie ca erau buni sau rai, se duceau in iad. dupa ce Isus a ajuns el insusi in iad in urma crucificarii, i-a eliberat pe TOTI de acolo, deci si pe Budha. cel putin asa sustine crestinismul.

    1. lucian

      Hristos nu a eliberat pe toți din iad. Cel puțin așa susține creștinismul. Doar pe cei ce meritau să fie scoși, pe cei buni. Dar se pare că Buddha a fost văzyt tot în iad după 2000 de ani de la Învierea lui Hristos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s