Secularizarea s-a instituit majoritar în Occident

 “Somnul rațunii naște monștri…”  (Descartes)

DILEMĂ:  “Cinsteste Statul secular si valorile lui”
                     “Cinstește pe mama ta și pe tatăl tău”

Astfel că Statul ne vrea copiii cu gelozie pentru el. Vrea să-i transforme în instrumente docile pentru instituirea  secularismului și a agendei lui și destrămarea familiei. La majoritatea dintre noi nu ne trece prin minte această posibilitate și ni s-ar părea imposibil de realizat, mai ales în România. Dar o astfel de strategie de separare a copiilor de părinți există și este aplicată în diferite țări occidentale într-o măsură mai mult sau mai puțin agresivă.

Vă invit la încă un capitol de amintiri, de data aceasta din fascinanta întâlnire cu menoniții:

Atunci când vorbim despre un curent sau o mișcare, trebuie să privim și din punct de vedere personal. Care este dinamica gândirii unui om care stă față în față cu o învățătură nouă. Ce îl atrage sau îl respinge, ce vulnerabilități îi exploatează asemenea manifestări și, întrebarea cheie, cum le poate reconcilia rațional cu mediul precedent pe care îl părăsește în favoarea noului. Menționez din start că nu orice nou este rău. Acest clișeu a fost aplicat și crezului nou-testamental (”calea cea nouă”). Dar, în vreme ce punctul de pornire al lui Pavel a fost să dovedească cu Scripturile, în cazul mișcării carismatice mai întâi ești chemat să guști experiența.

Acoperirea teologică este speculativă. Dar tocmai asta este FRAUDA carismaticilor! Ei, care se laudă cu o călăuzire absolută a Duhului Sfânt, ei împrumută și imită stiluri muzicale, manifestări și jocuri de scenă până și de la discotecă, iar cât despre…

Una dintre cele mai ieftine acuzații și – din nefericire – greu de contracarat, împotriva unui pastor, este că ar fi dictator, manipulator și impunător. Dincolo de ridiculitatea acestui clișeu, devenit prea uzat în mediul evanghelic, pot înțelege de ce a luat amploare în cercurile democrației bisericești. Orice poziție ierarhică în orice instituție umană este, prin neveghere, predispusă abuzurilor de autoritate. De aceea, fără să validăm abuzurile în revers, cele comise împotriva autorității, consider că sistemul de verificări, voturi bisericești și supraveghere sunt absolut necesare, din nou, cu rezervele de rigoare împotriva spiritului obraznic, defăimător și nedrept al unora.

Dar, mirarea mea și a altora este cu câtă docilitate, oamenii care sunt condiționați să pună la îndoială bunele intenții și integritatea pastorilor și comitetelor din bisericile… să le zicem tradiționale, se subordonează fără crâcnire liderilor carismatici. Am fost în prezența unora și am vizionat activitatea altora, suficient cât să remarc…

M-am născut într-o familie de penticostali, am crescut și am rămas penticostal fără aventuri și intermitențe, cred activ în stăruința, botezul și umplerea cu Duhul Sfânt și nu sunt șanse să-mi schimb principiile, mai ales că sunt temeinic ancorate în ceea ce scrie negru pe alb în Scripturi. Am spus aceste lucruri pentru ca, în lumina lucrurilor pe care le voi scrie aici, să nu existe nicio confuzie cu privire la crezul meu și trăirea mea.

Nu consider că penticostalismul în sine (un fel de a spune) este înrădăcinat în mișcarea de la Azusa de acum mai bine de 100 de ani și nici în evenimentul de la Păuliș, Arad, în urmă cu aproape 100 de ani, decât în măsura în care acestea sunt la rândul lor înrădăcinate în Biserica Apostolică Primară de acum 2000 de ani. Asta pentru cei care ar încerca să-mi discrediteze crezul, menționând anumite exagerări ale…

Contorul blogului unde am publicat ,,Pribeag la răscruci de vremi“ (Note autobiografice) a ajuns la peste 37,000 de vizite. Unele capitole au fost citite de aproximativ 600 de persoane, altele de peste 1000.

https://rascruci.wordpress.com

Unii m-ați sfătuit să nu renunț la ,,tipărirea“ cărților mele. Întreb ca să aflu părerea unui număr mai mare de prieteni:

,,În condițiile în care o carte ajunge instantaneu în mai toate colțurile lumii prin intermediul Internetului, mai are rost cheltuiala și oboseala inerente unei tipăriri și a procesului de distribuire prin librării sau poștă ?“

Vă aștept cu înțelepciunea experiențelor voastre.

Pentru cei ce ați citit notele mele autobiografice, pot îndrăzni să vă rog să-mi spuneți ce v-a surprins în ele?