Netăcere
Poate ar fi mai bine să tac, să nu spun
Gândului meu să se-opreacă în drum.
Să-l las să se ducă, să spere, să plângă,
Să nu aducă niciodată tristeţea în luncă.
Dar toamna nu-i modru să nu îl ajungă!
Chipuri de oameni tresar în privire,
Şi tac…
Vreau să mai uit şi să duc povara cea dulce
Împletind-o cu speranţa cerească ce curmă
Tristeţea în iz poetic şi naşte izvorul
De versuri, de dragoste, chemare şi rugă. Continue reading “Marina Glodici – Din volumul de poezii “NETĂCERE””
“Discovering your Identity”de Bill Jones & Terry Powell
Traducere Rodica Botan
Încăpățânat, cu inima rece, spurcat la gură… doar câteva expresii care l-ar descrie pe vremea când era tânăr. Absolut împotrivitor unei relații cu Isus Christos – și lucra pe un vapor care transporta sclavi între Africa și Anglia.
Asta bineînțeles… înainte de a deveni pastor si a se lupta cu dintii ca să oprească sclavia. Si bineînțeles înainte de a fi scris imnul cel mai iubit al credinciosilor din toate vremurile… “Amazing Grace”. Asta era înainte de a fi fost supranatural transformat. Acesta a fost John Newton. Continue reading “Asta am fost atunci…însă acum…”
.
Viaţa mea cu litere româneşti
Viaţa mea Ai scris-o cu litere româneşti.
Şi mi-ai pecetluit trăirea pe un plai binecuvântat.
Mi-ai dat şi harpa să îţi cânt laudă Continue reading “NETĂCERE – Marina Glodici”
De aproape 2000 de ani toţi creştinii am preluat această veste glorioasă şi divină cu care a fost întâmpinată de înger Maria, apoi femeile, în faţa mormântului gol: „Nu este aici! A înviat!”
Cuvintele prezentate de femei ucenicilor, iar în aceiaşi zi adeverite prin prezenţa Mîntuitorului nu a rămas doar o realitate între ucenici, ci a fost o putere care i-a transformat de la frică la îndrăzneală, iar de atunci a rămas şi este singura forţă care schimbă ori ce caracter din rău, în caracter bun, ca a Aceluia cu care oamenii se întîlnesc, cu Isus Cristos. Iată de ce am crezut că este nevoie şi important ca în acest an când putem sărbători Învierea Domnului, să ne amintim unele amănunte, descrise de martori autentici din Noul Testament, pentru ca şi alţi oameni care-L caută să beneficieze de întâlnirea cu Cel Înviat, devenind Martori ai Învierii Domnului Isus. Continue reading “HRISTOS A ÎNVIAT ! – ADEVĂRAT A ÎNVIAT !”
„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!“
Evanghelia lui Matei, 5. 6
Scopul vieții determină ceea ce se întâmplă în viața oamenilor. Majoritatea lor caută fericirea și de aceea trăiesc într-un anumit fel în care speră că vor fi fericiți.
Oamenii caută fericirea în posesiuni și în afirmarea de sine. Însă mulți o caută și în imoralitate. Dar toate acestea, fie mai curând, fie mai târziu, n-o realizează, și un gust amar le umplu sufletul lor.
Celebra familie Rockefeller are ca mod de gândire și manifestare ideea de a arăta că ei pot să aibă ce vor și că pot și determină viitorul multora. Nici cei de la începutul lumii nu au fost mult diferiți în mentalitate; ei au zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume“. (Geneza, 11.4)
Fericirile, spuse ucenicilor de către Domnul Isus, arată un fapt paradoxal, pentru a fi pe calea bună, a fericirii, trebuie ca mai întâi să se întâmple ceva care să ne oprească din alergarea noastră după fericire. Continue reading “Fericirile (4)”
John Wayne Schlatter
Tradus Rodica Botan
Din pricina înțelepciunii mamei mele…nu mi-e frică de moarte. Ea a fost prietenul meu cel mai bun și profesorul meu cel mai destoinic. De fiecare dată când ne-am despărțit, fie că era seara și ne duceam fiecare la culcare, sau era înaintea unei călătorii, ne spunea…”te văd dimineață”. Și asta a fost o promisiune pe care a ținut-o întotdeauna. Iată povestea mamei…
Bunicul tău, tătăl meu, a fost pedicator; si în acele zile pe la 1900, ori de câte ori un membru al congregației murea, corpul lui era asezat în sufrageria pastorului. Continue reading “Te văd … dimineață…!”
.
.
Pe lângă faptul că poate fi considerat un moment de evadare în mijlocul naturii, picnicul sau petrecerea la iarba verde este o ocazie foarte plăcută de socializare, de a te bucura de compania grupului de prieteni. Masa comună, discuțiile degajate, eliberate de orice fel de prejudecăți sau bariere formale întâlnite în rutina vieții cotidiene, constituie câteva motive pentru crearea unei atmosfere vesele și optimiste pentru toți participanții, indiferent de vârstă sau poziție socială. Continue reading “Picnic organizat de Ekklesia la Paseo Verde Park din Arizona”
„După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”
Ioan, 21.15
.
Atunci când Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru“, El a dorit ca armonia care exista în Cer, între Tată si Fiu, să se manifeste și în relația Sa cu omul pe care L-a creat.
Dar măsura și împlinirea relatiilor stă în iubire, iubirea dă viață relațiilor. Nimic altceva nu le însuflețesc și nimic altceava nu poate înlocui iubirea. Continue reading “Părtăşia cu Domnul Isus îți schimbă viața”
„căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos“
Evanghelia Ioan, 1.17
O CARTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ evreiască istorisește despre un înțelept foarte cunoscut, că atunci când se afla pe patul de moarte, au venit ucenicii lui să-l viziteze. Văzându-i, înțeleptul a început să plângă.
– Lumină a poporului, îi spuseră ei, coloană a templului, daltă din cele mai ascuțite, ce motiv ai să plângi?
– Dacă ar fi vorba, le-a răspuns înțeleptul, să mă înfățișez în fața unui rege pământesc, care astăzi trăiește și mâine nu va mai fi, a cărui pedeapsă cu moartea nu are în ea ceva absolut, pentru că aș putea să-l potolesc cu cuvintele mele sau să-l câștig cu bani, nu aș plânge. Continue reading “Încurcătura unui înțelept”
Motto: „Abia atunci pricepem preţul jertfei Tale/ Şi lacrimile sfinte ce-au curs ca douǎ perle…” (Suntem aşa de slabi)
„Eu nu scriu pentru mine, ci pentru alţii: pentru cel ce îmi citeşte creaţiile. Este adevărat că scriu ceea ce gândesc despre anumite teme, cum văd eu un fapt ori un lucru, cum primesc lumină asupra unor pasaje din Scriptură. Scriu despre lipsurile vieţii mele de credinţă, despre cum tânjesc să fiu. Mă gândesc că la fel ca mine, şi cititorul trece prin aceleaşi lupte interioare şi vreau să ştie că nu este singurul. Vreau ca inima îndurerată a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează şi care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a o suporta…”, spune poeta Cristina Magdalena Frâncu. Continue reading “„Iubirea înlăcrimată” de Cristina Magdalena Frâncu”
ARMONIA MAGAZINE - USA 