Richard Wurmbrand
Supranumit “Pavel al secolului XX”, Richard Wurmbrand a avut numeroase călătorii misionare, însă 14 ani l-a mărturisit pe Dumnezeu, că El este iubire, în închisorile comuniste din România. Vorbea curent cca 14 limbi și avea părtășie cu creștinii multor popoare. Pe you tube se găsesc multe din predicile , povestirile și mărturiile sale.
Una, foarte sugestivă, în care suferința prin tortură Continue reading “Binecuvântarea prin suferintă”
“Apropiaţi-vă de Dumnezeu si El Se va apropia de voi.“
Iacov 4 8
Este esenţial să dai oamenilor ocazia să acţioneze pe baza adevărului lui Dumnezeu.
Responsabilitatea trebuie lăsată în seama omului, tu nu poţi acţiona în locul lui: trebuie să fie actul lui deliberat, dar mesajul evanghelic trebuie să-l conducă întotdeauna pe om la acţiune.
Refuzul de a acţiona îl lasă pe om exact unde era mai înainte: dar, o dată ce acţionează, el nu va mai fi niciodată acelaşi Continue reading “Autoritatea adevărului”
by Delia Așik
Alanya, Turcia
Mă cheamă Delia și locuiesc în Turcia. Am avut momente când am respins creștinismul, am considerat Islamul o cale, dar în ultimii ani nu mi se părea deloc greșit ca elemente din acestea două să coexiste în viața mea, pe lângă credința în reîncarnare și tot felul de superstiții.
Nu prea credeam în nici o carte numită sfântă, nu în totalitate sau în sensul că ar fi de inspirație divină, mi se părea că există o sămânță de adevăr în toate, însă doar existența lui Dumnezeu era sigură pentru mine. Știam că El este, că veghează.
Cât despre mine, gândeam că sunt Continue reading “Întoarcerea mea la Domnul!”
Elisei i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu.” Şi ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!” Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. Copilul s-a făcut mare. Şi într-o zi, când se dusese pe la tatăl său la secerători, a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!”
Citiți continuarea aici: http://www.cezareea.ro/probleme-cu-capul/
„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.”
Matei, 13.44
Mai nou, societatea occidentală nu vede nici o diferență majoră între om și animal – liberul arbitru, conștiința –, instrumentul vital la îndemâna omului care îl poate orienta și conduce ca o busolă pe cărările vieții, pentru a putea găsi când își dorește din toată inima calea către împărăția cerurilor, atunci când într-o bună zi omul își va veni în fire ca fiul risipitor.
Dar cum ne imaginăm că ar fi împărăția cerurilor? O vedem ca pe un loc drag, de dorit, așa cum Humuleștii erau în amintirea lui Ion Creangă? Poate am citit Sfânta Scriptură și ni s-a conturat cât de cât imaginea acelei împărății Continue reading “Comoara ascunsă în pământ!”
In memoriam Ionel PleșaOmul de excepție de care vorbim, cu admirație și iubire, a început ca și Creștin după Evanghelie, s-a botezat la Baptiști și a slujit la Penticostali. A fost o sumă a ce era mai bun în România evanghelică.
Un predicator echilibrat, fără excese și fără artificii siropoase, cu o notă duhovnicească profundă. Radia o pace și o liniște care te zidea și îți provoca o gelozie sfântă. Ioan Băleanu, fostul dirijor de cor de la Șega-Arad, a spus odată: “Fratele ăsta nu trebuie să spună nimic, mi-e destul să privesc fața lui.”
Continuarea în Revista ARMONIA
„Dumnezeu vorbeşte, însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.”
Iov 33:14
.
.
Oamenii cred mult mai ușor niște iluzii, închipuiri și vise, sau superstiții, care nu sunt nimic altceva decât minciuni ticluite de Cel rău și slujitorii săi, însă sunt cât se poate de sceptici și tari la cerbice în fața adevărului și-a evidenței. Dacă se svonește că s-a întâmplat cutare sau cutare lucru, omul e înclinat să creadă deîndată că chiar așa o fi fost. Se aud povești cum că ba la o Mănăstire, ba la alta, sunt icoane sau rămășițe de sfinți care aduc beneficii celor care se încred în astfel de lucruri, iar oamenii speră că ar fi posibil și adevărate ca acele lucruri moarte să le aducă binecuvânatarea dorită de ei. Dar cineva cu scaun la cap, cum se zice, despre astfel de oameni și lucruri, ar avea certitudinea că nu sunt în regulă, că nu poate materia să-l înlocuiască pe Dumnezeu – Singurul care face minuni. Continue reading “Dumnezeu vorbește”
„orice duh care nu mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup nu este de la Dumnezeu; și acesta este duhul lui Anticrist… acum … în lume.”
1 Ioan, 4.3
CREDINȚA ÎN ISUS, CĂ E DOMN ȘI MÂNTUITOR …
„stăpânitorul lumii acesteia[…] n-are nimic în Mine”
Ioan, 14.30
În timpul războiului rece de după Cel de-al doilea război mondial, “blocurile” societății comuniste și cele occidentale au urmărit întâietatea prin realizările lor de rezonanță. Iar această dorință de-a fi primul, mai presus de ceilalți “competitori” e încă vie, firea omului dorind să aibă întâietatea în multele domenii ale vieții Continue reading “Ce aduce biruința”
Un roman confesiune despre disperare şi singurătate, vinovăţie şi iertare
O carte de Ligia Seman
Recenzia de Octavian Curpaș
Cum să te eliberezi de suferinţa proprie, de ce să nu porţi cu şi în tine durerea altora, dar şi mai important, de ce nu ai dreptul să îi faci pe cei apropiaţi să se îmbolnăvească de o maladie a sufletului? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care încearcă să răspundă cartea Ligiei Seman, „Handicapul conştiinţei”. Volumul, încărcat de o durere vie, umană se concretizează ca un strigăt după ajutor ce porneşte din dorinţa recâştigării demnităţii pierdute. Un handicap fizic înseamnă neşansa de a fi stigmatizat de societate, de a nu te putea bucura de viaţă, de a te raporta în permanenţă la oamenii sănătoşi. În roman, Ana, o infirmă, dobândeşte pe lângă deficienţa trupească şi un handicap al conştiinţei Continue reading ““Handicapul Conştiinţei””
Credința în acțiune!
„Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
Ioan 11:40
A s c u l t a r e a de D u m n e z e u
ARMONIA MAGAZINE - USA 