În Mâna Olarului!

Vasul pe roata olaruluiNu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta… – zice Domnul.

Iată, cum este lutul în mâna olarului aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!

Ieremia, 18.6

.

O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?

.

Economia de piață lucrează după principiul cerere-ofertă, nu ai succes dacă vii să oferi ceva pentru care nu este cerere.

Harnica albină nu zboară fără rost; ea face drumuri lungi unde găsește polenul florilor, apoi revine cu materia primă din care creează mierea hrănitoare. Dar și omul își are drumurile lui, dar se pune întrebarea, ce aduce el pentru zidirea vieții?

Nicolae Iorga ne-a pus la dispoziție acest  aforism: “Nu-l întreba pe om de unde vine, ci să-ți arate ce a fost în stare să aducă de acolo.

În timpul lui Ieremia, când Dumnezeu a privit la poporul pe care și l-a ales  a văzut că acesta nu este după chipul și asemănarea Sa – cum se aștepta Stăpânul și Domnul lui.

Care era problema? Ei și-au pierdut trăsăturile viabile: ascultarea, credința și îndemânarea de a fi pe placul lui Dumnezeu. Căci s-au dedat la gânduri deșarte, la idolatrie și la fapte nedemne de statutul lor de popor al lui Dumnezeu.

Inima unui poet a strigat “Doamne, întărește-mă împotriva eului meu!” Cu alte cuvinte, a descoperit ca adevărată vorba aceasta: “eu însumi, marele meu dușman.“, căci firea omului poftește împotriva Duhului lui Dumnezeu.

Dar și sfântul apostol Pavel s-a confruntat cu această luptă care se dă în fiecare creștin:

Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.” (Romani, 7.14-25)

Cum scap de-acest trup de moarte?

În acest trup, omul, are instincte ale firii pământești, animalice, el și-a pierdut starea de har avută de Adam, primul om creat de Dumnezeu, după chipul și asemănarea Sa.  A ajuns aici, deoarece plata păcatului este moartea, iar firea duhovnicească s-a frânt în om.

Dar prin credință și ascultare de Dumnezeu omul reintră în starea de har care îl readuce în părtășie cu Creatorul Său.

Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.” (Geneza, 15.6)

Când Îl crezi pe Dumnezeu, că El este Atotputernic și  Creatorul a toate, și trăiești în ascultare de El  după pretențiile și poruncile Lui, te vei bucura și de binecuvântările Sale și vei fi schimbat din slavă în slavă după chipul și asemănarea Domnului.

DUMNEZEU ÎI SPUNE LUI IEREMIA: “Scoală-te şi coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” Când m-am coborât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.” (Ieremia, 18.1-5)

Profetului Ieremia, Dumnezeu îi spune o realitate care ne este de folos și nouă astăzi:

Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta… – zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!

Cum a ajuns să fie omul departe de fața Domnului? Omul a ajuns să aibă un chip schimonosit de imoralitatea și neascultarea în care trăiește.

Dar oare Dumnezeu va putea să remodeleze omul desfigurat de păcate și să-l recreeze după chipul și asemănarea Sa?

Cu Ieremia Dumnezeu a vorbit cam așa: Vezi cum lucrează olarul, cu ce materie primă lucrează el? Ia din țărâna pământului și-o frământă cu migală cu apă, din care apoi plămădește vase pe roata olarului pe care apoi le arde în cuptor. Nu pot face și eu la fel cu omul creat din țărână, să-l recreez după voia Mea?

Ai ales…

Olarul caută în țărâna pământului lutul potrivit prelucrării pe roată și nisipul fin necesar. Le aduce în cantitățile de care are nevoie. Aceste materiale sunt curățite de impurități, de pietricele, pământ de alt fel, de rădăcini minuscule, de tot ce e străin. Apoi, le frământă cu apă în cantitățile potrivite cu măiestrie, până ce reușește să le omogenizeze și să le aducă în starea de prelucrare pe roată. Însă foarte rar se întâmplă să realizeze un vas din prima încercare. Cel mai dificil e când ajunge la buza de sus, aproape de finalizare, când dintr-dată vasul se frânge, o minusculă pietricică nu fusese îndepărtată, iar lucrul se reia de la capăt.

Așa se întâmplă și cu lucrarea pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfânt în om. Dumnezeu – Mărețul Olar – lucrează în om, prin încercările la care îl supune în fiecare clipă.

Dar și Dumnezeu alege. El ne-a ales în Hristos Isus Domnul, ca să ne înfieze. Și face o lucrare de Olar, în care rolul apei îl ia de această dată Duhul Sfânt  care și curăță și plămădește omul. Marele Olar ne plămădește după chipul lui Isus, Fiului Său.

Isus dorește să ia chip și viață în orice om. În Faptele apostolilor, evanghelistul Luca istorisește despre alegerea lui Saul din Tars (viitorul apostol Pavel). Aflăm asta din cele spuse de Domnul ucenicului Anania: “Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă “Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.

Doamne”, a răspuns Anania, “am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.

Dar Domnul i-a zis: “Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” Fapte, 9.11-16)

Dumnezeu a făcut multe încercări și lucrări de modelare în Saul din Tars, căci era tare încăpățânat. Învățase teologia cu celebrul Gamaliel și avea o mare râvnă în prigonirea creștinilor deși ei erau iubiți de Domnul Dumnezeu care dorea să-l aducă și pe Saul pe calea credinței lor.

Astfel, Domnul Isus i se descoperă lui Saul și-i spune: “Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” […] “Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.” (Fapte, 9) – încercare prin care Saul, călăuzit de Duhul Sfânt și de ucenicul Anania, a capitulat în prezența iubirii Domnului Isus, și a primit harul iertării și mântuirii.

Dumnezeu a lăsat omul liber să aleagă calea pe care vrea să meargă. Firea îl face să iubească și să aleagă păcatul lumii acesteia. Conștiința – judecata bunului simț – îl ajută să-și dea seama care e drumul moral și drept pe care e bine să meargă. De aceea se dă o luptă în inima lui – cum citim în Romani 7 – și, cine are tărie de caracter, alege ceea ce este drept, credința și ascultarea de Dumnezeu.

Conștiința trează îl ajută pe om să audă glasul Domnului care-l strigă: “[Ioane, Gheorghe, Vasile, Andrei, Maria, Elena… ], pentru ce Mă prigoneşti?” – pentru ce Mă respingi, pentru ce nu Mă onorezi, pentru ce nu vrei ca Eu să trăiesc în viața ta și chipul Meu să se vadă și în tine?

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni, 1.4-7)

Dar pentru a ne aduce la înfiere și sfințire, Isus a ales Crucea suferinței, El a suportat cu stoicism focul cuptorului în care trebuia ca noi să fim aruncați, însă Tu Doamne:

Ai ales piroane și spini
Să mori pe Cruce,
în durere și chin
Să pot alege și eu acum
Între cer și iad

Câtă răbdare are cu noi Marele Olar!

Căci păcatul firii pământești își face și el lucrearea în om dacă i se dă prilejul. Mai există zgură și impurități ale minciunii, mândriei, mâniei, lăudăroșeniei vieții, a cochetării cu moda și idolatria care s-a întins și s-a așezat pe om ca o lepră, ca o caracatiță și nu mai vrea să-i dea drumul. Și, așa cum oarul, vasul care l-a făcut îl arde în foc, Dumnezeu ne trece prin cuptorul de foc al marilor încercări în care suntem zdrobiți din nou în creuzetul necazurilor prin care ne trece și  ne remodelează și călește în focul încercărilor dureroase.

După cum unele vase nu trec proba focului, fisurându-se sau prăbușindu-se pur și simplu, tot așa și omul încercat adesea cedează temperaturilor și presiunilor duhovnicești, refuzând modelarea.

Însă, slavă Domnului Isus, căci pe învierea Sa glorioasă stă întreaga lucrare de înnoire a creștinilor. “Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” (2Cor.5:17)

Toate lucrurile se fac noi prin puterea învierii lui Hristos, El este cel care ne va crea din nou, prin foc și încercări, pentru a ne desăvârși, prin puterea Domnului Înviat. Glorie Lui!

De peste două mii de ani Domnul Isus face această lucrare glorioasă de remodelare a oamenilor care au credință în Dumnezeul Cel Viu. Vasul nu se poate schimba pe sine, trebuie să intervină dinafara lui Cel care l-a creat. Căci în el mai sunt fisuri și găurele, de ceartă sau invidie, de mânie sau mândrie; pofta firii nu este supusă în întregime Duhului.

Puterea învierii Lui a lucrat în viața mea și a ta. Și mai este de lucru, deoarece n-am ajuns încă desăvârșiți.

Domnul Isus ne alege pe toți, El dorește ca nimeni să nu piară, ci toți să vină la pocăință și la cunoștință adevărului.

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună. Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” (2 Timotei, 2.22-26)

Cunoașteți istoria cu alegerea făcută de Michelangelo. Într-o zi sculptorul s-a dus în cariera de marmură căci avea de gând să dăltuiască portretul unui celebru personaj biblic. Avea în cap ce avea de gând să facă și a ales o enormă marmură diformă. Întrebat cât costă marmura aceea, omul responsabil a zis că mai nimic, din moment ce era apreciată ca un rebut …perfect.

Dar Michelangelo, a studiat atent marea marmoră de câțiva metri cubi, e adevărat diformă, dar a făcut un proiect de sculptură de mare maestru și s-a ținut de el. A început dăltuirea cu migală, cu multă pricepre și aplecare. Cu efort susținut, a tot bătut în piatră, modelând-o după imaginea legendarului David. Și, în final, a reușit să creeze din acea marmoră diformă o lucrare de artă care i-a adus faima.

Poate, scump cititor, ești un vas diform în ochii oamenilor și ai lui Dumnezeu, considerat un rebut, un om fără valoare. Însă Dumnezeu, Creatorul desăvârșit și Atotputernic, prin Hristosul înviat, poate să te dăltuiască și să te șlefuiască, căci El vede în tine valoare, acolo unde Hristos ia chip în om!

Păcatul ne-a schimonosit și ne-a falimentat viața, ne-a adus într-o stare de rebut, dar să ne lăsăm în Mâna plină de har a Olarului Creator a toate și El va putea să facă și din noi un David cu inima curată! GLORIE DOMNULUI!

Ascultă-i glasul care zice: Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine. (Apoc.3:20)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.