Muzica “creștină” modernă – închinare prin spectacol!

Sunny TrancaNu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

.

Evanghelia lui Matei, 7.21

.

Confuzii “creștine” pentru cei neîncercați

.

Domnul Isus în Predica de pe Munte jalonează foarte bine și exact perimetrul creștinilor.

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.“(Matei, 7.13-14)

Generațiile evanghelice din secolele trecute s-au străduit să păstreze curată calea credinței evanghelicilor din România. Dar iată că acum, în anii de după Revoluția din ’89, se lărgește mereu  calea îngustă a crucii Domnului Isus.

Creștinii, ca ucenici ai Domnului Isus, dacă privesc în teologia biblică și în Cartea  Faptele apostolilor, dar și în viața lor personală și a altora, văd limpede că lucrarea lor de mântuire este făcută de cuvântul Evangheliei și de puterea lui Dumnzeu.

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”  (Romani, 1.16-17

Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.  În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;  în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.” (Evanghelia Ioan, 16.8-11)

Creștinii trebuie să fie plini de credință, de evlavie și de smerenie, să stăruiască în rugăciune, în duh și în adevăr:

Apostolul  Pavel le spune efesenilor creștini: trebuie să “Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efeseni, 5.19-20)

Să cântăm cu laudă, din toată inima, nu cu strigăte, nu cu gălăgie, nu amplificând sunetele noastre prin stații electronice de amplificare  – sau prin “grupuri de laudă și închinare”–, ci să vorbim între noi, să avem o stare duhovnicească, pe undeva mai aproape de aceea a vameșului, smerită, care nu a îndrăznit să ridice capul înaintea Gloriosului Dumnezeu  care  este un foc mistuitor, El este Sfânt, Sfânt, Sfânt – când Și-a coborât slava la poalele Muntelui Sion (în timpul lui Moise), era un foc și un fum de nu te puteai apropia.

În Cer, “cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului.” Iar când a coborât Moise de pe Munte cu Tablele Legii,  ce făcea poporul?   “A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.“,  ziceau ei că aduc jertfe de mulțumire în cinstea Domnului Dumnezeu. (Exod, 32)

Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi;s-a aşezat la uşa taberei şi a zis:

 „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el.  El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.”  Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.   Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!” (Exod, 32)

Însă cum i-a răsplătit, i-a  lăudat  Dumnezeu pentru fapta lor ne-duhovnicească?

Dimpotrivă, 3.000 dintre ei au fost omorâți, pentru că s-au pus pe “chef și joc în cinstea Domnului” – destrăbălându-se după voia lor,  cu un măcel în care leviții, cei care au fost separați de ceilalți, pentru Domnul, i-a lovit cu sabia, de moarte – deci, mai înainte,  nu fuseseră cu inima  pentru Domnul!

Când Domnul Isus se afla printre oameni, El le-a spus fariseilor că degeaba tot zic ei “Templul Domnului“, “Templul Domnului“, acestă expresie și declarație de apartenență,  nu rezolva nimic pentru îndreptățirea lor.

Nici astăzi, când se cântă și se propovăduiește mereu despre  “Harul Domnului“, “Numai Harul, mă păstrează ne-ncetat” nu ajută mai cu nimic cu privire la o îndreptățire a păcatelor păcătosului, cântând.

Păcatul e de plâns și de abandonat, înaintea lui Dumnezeu, iar starea păcătosului iertat  nu trebuie să fie alta decât aceea din Cer  –  “în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!

Dumnezeu nu este onorat de practici  după obiceiul lumii

  •  închinarea prin  grupuri de “Laudă şi închinare” –  nici muzica nu e duhovnicească, nici atitudinea grupului; Nu e cinstit prin gălăgia amplificării manifestărilor, nu se mai aude șoapta Duhului,  poporul nu-și mai poate aduce  inima lor așa cum e ea, iar  îmbrăcămintea lasă de dorit, în timp ce ei se comportă ca la un spectacol din lume;
  •  se afirmă și se înalță  eul, care împidecă și stinge Duhul;
  • fondul  tare al muzicii dăunează și nu îl cinstește pe Domnul;   ar fi de folos (poate) doar  un susur al notelor, la orgă;

Lauda şi închinare –  după modelul Cerului

  • centrul și motivul închinării  este Dumnezeu; îngerii şi toate făpturile cereşti au adus şi aduc glorie lui Dumnezeu pentru ceea ce este El,  și  sunt copleşiţi de măreţia Lui, de frumuseţea Lui, de puterea Lui, de strălucirea Lui, de înţelepciunea Lui, de tot ceea ce este El;
  • I se cântă  nu pentru a-i mulţumi şi a-L bucura pe Dumnezeu, ci deoarece se  recunoaște cu  uimire cât este El de minunat!
  •  Cântarea şi tot ceea ce înseamnă închinare, se constituie de  fapt într-o recunoaştere a gloriei şi măreţiei Lui;
  •   făpturile cereşti nu-L laudă pentru un anumit interes, de a fi salvate;  nici pentru a obţine aprecierea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu.

Mesajele şi chemarea la mântuire sunt construite pentru fericirea omului
Se spune: „Vino la Hristos ca să-ţi fie bine.” Însă aceasta este umanism, binele şi fericirea omului. Dar Dumnezeu doreşte ca totul să se facă pentru gloria Lui.

  • muzica din aceste zile este mai mult pentru bucuria oamenilor, prin felul în care este gândită, posibilităţile tehnice care o fac deosebit de atractivă, elementele preluate din muzica lumii care ne pun în faţă un idol căruia nu putem să-i rezistăm și să nu i ne închinăm;
  •  Ca pondere, creştinii se închină muzicii,  nu lui Dumnezeu, muzica este obiectul plăcerii și bucuriei lor;
  •  Chiar dacă spunem și declarăm că „toată gloria i se cuvine și să fie adusă  numai lui Dumnezeu”, în realitate,  toată bucuria e pentru noi,  și închinarea este denaturată, n-ajunge sus, ci este o slavă deșartă (îndreptată spre om și diavol)

 Dovadă este şi faptul că am inventat cântări noi şi un mod nou de închinare

  • seamănă foarte mult cu cel din lume (muzica este identică, de multe ori);
  • ceea ce a fost valabil şi validat de Dumnezeu, sute și sute de ani, nu mai este bun pentru “noi” acum;
  •  ne-am abătut atenţia de la Dumnezeu,  spre manifestarea  închinării noastre (nu un  om ascuns al inimii);

Poate crede un creștin născut din nou, că orcine poate aduce muzica și textul lui,  ca duhovnicești, în Casa Domnului? E un foc străin care aduce mânia și pedeapsa Domnului!

Cântările creștine vechi,  erau născute în chinurile facerii, printr-o viață de lepădare de sine,  de trăire sub crucea grea a persecuției.  NU  ca acum când acești închinători de profesie, scot CD-uri de 15 cântece de laudă și închinare și mai dau  pe gratis unul ca bonus – fac o afacere din muzica lor de închinare (Înapoia mea, Satano!)
Muzica are și ea rolul ei, pentru noi, nu pentru Dumnezeu – de aceea e clar că ne cântăm nouă.  Muzica cu text duhovnicesc a venit ca o consecinţă a vieţilor schimbate. Suferința și bucuria pentru că sunt cetățeni ai cerului (nu ai Daciei, nu ai Maramureșului)  –  pot da și cântări duhovnicești (Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu).

Lucifer –  s-a răzvrătit şi a reuşit să înşele pe mulți. Acum lucrează din plin în fii neascultării ca să ducă pe mulți în rătăcire. Ei vin pe linia lui Cain și al lui “Iubal: el a fost tatăl tuturor celor care cântă cu alăuta și cu cavalul.” (Geneza, 4.21)

Domnul Isus şi-a învăţat ucenicii să se roage  „El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” (Luca 11:2)

Închinarea trebuie să fie „precum în cer”, dar nu te poţi închina „precum în cer” decât dacă eşti în locurile cereşti, cu Hristos. Nicidecum dacă te afli în locurile de jos ale păcatului şi firii pământeşti.

El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.” Dumnezeu nu doar ne-a înviat aşa cum ne place nouă să spunem,  ci apoi ne-a pus să şedem în locurile cereşti, cu Hristos, adică să locuim acolo tot timpul. Aceştia sunt adevăraţii închinători. Despărțiți de lume, afară din mijlocul lor, afară din tabără lumii, ca să suferim ocara lumii – nu lauda și îmbrățișarea ei.

Doamne, Te rog ajută-mă să mă sfințesc mereu, să fiu pus deoparte de lume și de plăcerile ei, suferind ocara care cade peste Tine! Amin.

 

One thought on “Muzica “creștină” modernă – închinare prin spectacol!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.