Bucuria creștinului

BucuriaTotuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse;

ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

Evanghelia lui Luca, 10.20

.

Ce te bucură pe tine?

În epoca comunistă, împrejurările și orizontul oamenilor era cu totul diferit de cel pe care-l avem acum în România sau în America, ca de altfel în multe alte țări și locuri, căci  diferă  doar nuanțele de la un loc la altul.

Dacă înainte de ’89 – când nu eram creștin, ca majoritatea oamenilor din țările comuniste  – bucuria ne-o puteam găsi în procurarea unor alimente uzuale care lipseau cu lunile din frigiderul românului (salam, cașcaval, conserve de carne, unt) sau cumpărarea unei cărți de top pentru români (Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, Arta conversației de Ileana Vulpescu, Ordinea cuvintelor de Nichita Stănescu, Frații Karamazov de F.M. Dostoievski, Ploaia de Maugham Somerset), astăzi, dpdv al unui creștin autentic, renăscut la o viață nouă ca cetățean al cerului, bucuria o privesc prin lumina care vine de sus de la Tatăl luminilor.
*
Există o butadă în lumea evanghelică care spune că un creștin evanghelic pretențios, e întâlnit de un altul, care îl întreabă pe primul “Cum a fost la biserică?“, iar acesta răspunde cu încântare “O, a fost bine, a fost un mare har, slavă Domnului!” Urmează o a doua întrebare, precisă   “Dar cine a predicat? “, iar ultimul răspuns nu cred că va surprinde mulți cititori: “Eu!
*
Pastorii lipsiți de har și de autoritate, de coloană vertebrară în slujirea bisericii locale, se descurcă după principiul din lume “Eu te las în pace, tu mă lași în pace“, adică  principiul comunist-democratizat al “neamestecul în treburile interne ale celuilalt.”  Dar “celălalt’, ce vrea de fapt? Face voia stăpânului său, al Diavolului, care își promovează oamenii devotați, muzica lui, cuvântul lui, doctrina lui, viziunea lui despre biserică și  un mod lumesc de  închinare și laudă.

“Celălalt” poate acționa ca individ  sau prin trupe de închinare (adunături cu instrumente sonorizate, gălăgioase) și atunci e pace când și răzvrătiții slujesc în biserică – deși n-au chemarea și ordinarea duhovnicească necesară.

Însă e bine de știut, Dumnezeu este Același, ieri și azi și în veci. Și El este un Dumnezeu al orânduielii și sfințeniei, iar slava Sa nu o împarte cu nimeni și, deci, se cuvine ca prin ceea ce facem (mai ales în biserică) să fie totul pentru gloria Lui Dumnezeu.

În Universul în care trăim guvernează legile naturale lăsate de Dumnezeu, ziua și noaptea, care alternează, anotimpurile,  Soarele și Luna, dar și legile gravitației, a termodinamicii, și  cuvântul Său,  ca adevăr absolut și imuabil.

Iar omul, oricare ar fi el,  n-are cum să se opună guvernării Universului de către legile stabilite de Dumnezeu-Creatorul, care își conduce Biserica Sa, din biruință în biruință.
*

bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri

TEXTUL din Luca 10  ne prezintă cum Domnul Isus a mai rânduit alți 70 de ucenici și i-a trmis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și locurile pe unde avea să treacă El.

La înapoierea lor din lucrarea încredințată: “Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” (Luca, 10.17)

Dar Domnul Isus le-a spus:   „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca, 10.18-20)

Și ucenici, ca niște oameni firești și normali, au revenit la Domnul Isus plini de bucurie că au avut într-adevăr puterea dată de El peste draci, supunându-i.
Însă Domnul Isus pune punctul pe i, cum se zice, desparte apele de ape și întunerecul de lumină, spunând clar și ferm:  “Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

Aici este locul să ne întrebăm și pe noi înșine ce anume ne bucură (sau ne mânie), de ce suntem noi motivați în umblarea noastră în lume cu Dumnezeu?

  •     Când ai fost ultima dată plin de bucurie? Dar de mânie?
  •     Ce ne-a bucurat? Dar ce ne-a mâniat?
  •     Care a fost măsura care a produs-o?

Se știe că “vulpile cele mici  strică viile“, acele lucruri sau obiceiuri neînsemnate produc catastrofe în viața creștinului.  Apeși greșit o tastă sau două  la scrisul unui mesaj, și în loc să scrii  “te iubesc“, mesajul care  ajunge la inima soției este  “nu te iubesc“, din cauza unui răspuns verbal negativ celui de lângă tine.

În câmpul nostru vizual vin mesaje nedorite gen spam sau încerările proprietarilor de site-uri cu poze și filmulețe imorale, altele cu virusuri,  care caută să ne inunde viața sufletească, s-o viruseze, vulpițe mici care pot produce dezastrul în viața unui tânăr creștin neîncercat, cât și unuia mai experimentat. Doamne, apără și păzește!

O simplă pioneză pe care te așezi din greșeală,  te rănește și îți produce mânie și disconfort, dintr-o dată. O vorbă care doare, care te rănește – cât de mult te poate mânia sau supără!

Dar ce se întâmplă când un demon nu-l poți scoate? Ce se întâmplă atunci cu bucuria ta?

Bucuria și plinătatea ei, ce o aduce în viața ta?

Cei 70 de ucenicii s-au bucurat mult, erau plini de bucurie căci duhurile întunerecului le erau supuse. Dar trebuia ca altceva să-i bucure: scrierea numelor lor în cartea vieții.

Ascultând o predică demult, înregistrată probabil pe o bandă de magnetofon, predicatorul a simțit că în timp ce el mărturisea Evanghelia lui Isus, și Diavolul se lupta pentru sufletele care trebuiau să aleagă viața cu Isus și, atunci, a spus: “Acum îi vorbesc  din cuvânt Diavolului…” Adesea, bucuria e umbrită de prezența Diavolului care caută și răcnește ca un leu, să înghită pe cel credincios și neatent.

Domnul Isus vrea să ne dea o bucurie mai presus de aceea a autorității, a lucrării, a experienței. Adevărata bucurie vine prin aceea că numele (Ioan, Gheorghe, Ștefan, Emil, Maria, Rodica, Andreea,  Cătălina) sunt scrise în Cartea vieții din Cer.

De aceea, adunarea creștinilor lui Cristos, trebuie să aibă întotdeauna bucurie, căci numele lor sunt scrise în Cartea vieții. Bucuria nu poate fi influiențată de ceea ce face lucrătorul și slujirea sa. Căci unul seamănă, dar altul e cel care seceră, însă trebuie să intrăm în bucuria Stăpânului care este Singurul care poate să scrie în Cartea vieții numele nostru. Glorie Domnului!

Nimic nu poate diminua sau spori  bucuria mântuirii, a revelației divine care ne aduce la pocăință și la o viață nouă, duhovnicească, nici succesul, nici realizările pe care eventual le bifăm în mod firesc.

Bucuria nu este însă ceva exterior, este ceva dinlăuntrul credinciosului, un sentiment care transcede rațiunea și firea pământească, și, este independentă de circumstanțele vieții pământești.

Domnul Isus S-a bucurat în Duhul și L-a lăudat pe Dumnezeu  “pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” (Luca, 10.21)

Să ne bucurăm împreună cu Domnul nostru căci: “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

GLORIE DOMNULUI!

One thought on “Bucuria creștinului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.