Tipologia creștinilor secolului 21

Biserica din Londra “După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor.

Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere.

Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.” GENEZA, 4.3-5

.

.
Familia și Biserica –

creștină sau apostată?!

.

SOCIETATEA contemporană nu mai are standarde clare și indubitabile, nici pentru familie și nici pentru biserică. Dacă căutăm să vedem care a fost starea acestora, în vremea bisericii primare, aceea gândită de Dumnezeu pentru omenire, și, la ce s-a ajuns astăzi, ar trebui să ne cutremurăm și să vedem ce e de făcut pentru a ne întoarce la acele stări și trăiri care sunt binecuvântate de  Dumnezeu.

Căci contemporanii noștri nu numai că trăiesc în mare neorânduială și de-o imoralitate crasă, dar se și laudă și se fălesc cu astfel de aberații strigătoare la cer, întrucât “S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit, căci au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană… ” (Romani, 1.22-23)

Nu mai departe decât acum câteva zile, mult mediatul Elton John (1947) – homosexual, care este căsătorit tot cu un bărbat –, a înfiat un al doilea copil, aspect care a fost tranșat cu fast și apreciere de masmedia occidentală!!!

Părinții lui Elton John (Reginald Kenneth Dwight – numele primit la naștere), au divorțați când el avea 14 ani, iar adolescentul E.J., după o viață relativ normală și plină de succes, trăiește în obscuritatea barurilor și a muzicii rock care i-au fost leagănul universului său spiritual întunecat în care s-a format. În decursul timpului, societatea al cărui exponent de marcă a devenit, l-a premiat de câteva ori, iar Casa Regală a Angliei l-a “înnobilat” cu titlul de “sir” și cel de “cavaler”, deși Elton John era și este un homosexual practicant de cea mai joasă speță, fiind căsătorit pentru a doua oară cu un bărbat, sub binecuvântarea bisericii “creștine”apostate!

Și, după cum deja am anticipat, Biserica “Creștină” de azi a ajuns în situația nedemnă de a se comporta contrar voii Domnului căci “Potrivnicii lui Dumnezeu au mugit în mijlocul Templului Său; şi-au pus semnele lor drept semne.” (Psalm, 74.4)

În Biserici nu mai tronează slava lui Dumnezeu, căci oamenii au ajuns să se înalțe unii pe alții, să admită urâciuni animalice ale desfrâului, venite din filozofiile umaniste și egoiste ale lumii, lăsând în plan secund morala creștină și onoarea ce trebuie să i se aducă Domnului Dumnezeu.

Pastorul Louie Giglio din Atlanta-Georgia, care inițial a fost invitat să rostească o rugăciune la ceremonia de inaugurare a președintelui Obama, a fost îndepărtat ulterior deoarece între timp s-a descoperit că în urmă cu 15 ani a ținut o predică în care condamna ca păcat homosexualitatea, iar comunitatea perversioniștilor americani a făcut destulă gălăgie încât a determinat comitetul care se ocupa de respectiva ceremonie să renunțe la acest pastor de a mai fi parte la Ceremonialul de Rugăciune de la Casa Albă.

*

Cain și Abel aduc jertfe de închinare înaintea lui Dumnezeu

.

GENEZA 4:1-8 – reprezintă imaginea clasică a oamenilor bisericilor din lume. Oamenii, practic, se împart în două categorii distincte, nu e greu a fi de acord cu aceasta, unii care sunt creștini care se închină în Duh și adevăr, pe când cea de-a doua categorie, sunt acei oameni care n-aduc lui Dumnezeu o închinare pe placul Lui.

OMUL este învățat de copil, de părinți și de către educatori, dar și de propria conștiință, că trebuie să i se închine unui Dumnezeu.

Din instinct omul are o atitudine de-un anumit tip, de închinare sau de respingere în fața lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Duh și El este pretutindeni, slava Sa umple întregul Pământ. Glorie Domnului!

În familia sa, Cain a ajuns în rol principal, iar la nașterea lui, Adam a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”. Cain era dorit și aștepat de familia sa, și a fost considerat un cadou din partea lui Dumnezeu, Căruia se presupune că i-au și mulțumit.

Cuvântul ni-l introduce pe Abel astfel: “A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
Și, crescând, li s-a limpezit fiecăruia dintre ei conștiința și au știut că trebuie să aducă fiecare o jertfă din munca și efortul lor, personal, în cinstea lui Dumnezeu.

După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.

Privirea și cântarul nostru nu poate desluși ușor ce s-a întâmplat și cum de jertfa lui Abel a fost bine primită de Dumnezeu, pe când spre aceea a lui Cain n-a privit cu plăcere.

Dar trebuie să știm și noi că: “Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” (Evrei, 4.13)

Dar și noi, adesea, știm când semenii noștri ne aduc mulțumiri sincere sau acestea sunt formale și de pe buze, când de fapt ei nu ne cinstesc prin atitudinea lor, prefăcută. Și noi simțim cum, ceilalți în diferite împrejurări au ocazia să-și manifeste “iubirea” față de noi, sunt autentici sau prefăcuți.

Dar nici să nu ne înșelăm de faptul că jertfa adusă de Cain a fost “o jertfă de mâncare din roadele pământului” și nu o fertfă de carne (de sânge), deoarece în Levitic 2.1 găsim referința aceasta: “Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii“.

Deci nu asta era problema care L-a o ofensat pe Dumnezeu, ci aceea că darul lui Cain nu a fost din “floarea făinii...”.

Ce înțelegem până aici? Cain a minimalizat chestiunea închinării înaintea lui Dumnezeu și a venit în mod neglijent cu darul său, “la grămadă”: “o jertfă de mâncare din roadele pământului”. A luat ceva din grămada strânsă a roadelor sale și a adus-o Domnului. Nu a procedat nici cu iubire, nici cu înțelepciune, a venit cu o închinare superficială, de suprafață.

Să ne amintim cum, plin de iubire părintească, apostolul Pavel îl sfătuiește pe tânărul său prieten, Timotei: “Tu să […] cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

Cain nu vine la Dumnezeu cu cele dintâi roade ale pământului și nu-l cinstește pe Dumnezeu cum se cuvine. El nu are o atitudine de fiu care să-și manifeste dragostea și recunoștința față de Tatăl, din mâna Căruia avem toate:

Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” (Psalm, 65.9-11)

Însă “Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor

Abel a simțit altfel, căci cugetul lui l-a înștiințat cum trebuie să-L onoreze pe Dumnezeu și s-a conformat, în timp ce Cain s-a răzvrătit la un astfel de gând al închinării și plecării eului său înaintea lui Dumnezeu, Creatorul.

Abel l-a pus pe Dumnezeu pe primul loc, și a adus o “jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor“. I-a dat lui Dumnezeu din primele roade din turmă, dintre cele mai bune – “grăsimea lor”.

Statisticile din presa occidentală arată că bogații lumii (țările bogate) aruncă la gunoi cantități enorme de mâncare care ar putea să scoată de la înfometare milioanele de oameni din tările subdezvoltate și sărace. Deci, nu se cade să vii la închinare cu o parte din ceea ce oricum va ajunge la gunoi, căci nimeni nu caută să arunce acolo pârga hranei lui!

Ce face Cain când vede că Dumnezeu nu primește închinarea sa neglijentă și neonorantă?

Se pocăiește Cain de greșeala sa? Regretă comportamentul său neatent? Caută să vină prin pocăință înaintea lui Dumnezeu, smerit și ascultător pentru a îndrepta situația în care se afla? Nici pe departe, Cain nu se smerește înaintea lui Dumnezeu! El se afundă și mai mult și persistă în greșeală – “Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.

Dar, Dumnezeu ca un Tată bun ce este, i-a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.

Dumnezeu îl iubea pe Cain și s-a apropiat de el, a pus diagostic la boala și greșeala lui și i-a dat și antidotul (medicamentul spiritual). Dar Cain (mândru și răzvrătit) nu și-a recunoscut păcatul și greșeala, și s-a mâniat tot mai tare.

Prin acest “Nu-i aşa?“, Dumnezeu îl invită să judece singur chestiunea și să fie cu înțelepciune: “Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.

Cain, un tip răzvrătit, nu primește sfatul, nu-și ascultă și nu-și lasă conștiința să dea un verdict corect, ci își lasă mânia să dea în clocot, și merge mai departe pe muchia prăpastiei, iar consecința neascultării sale, este zdrobitoare:

Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.

Ce învățăm din istoria lui Cain și Abel?

Biserica de azi – plină de “Caini” și de “Abeli”

Periodic, majoritatea oamenilor care se consideră creștini caută să aducă o jertfă de mulțumire și de închinare înaintea lui Dumnezeu. Mulți dintre ei fac asta în ciuda faptului că doar cu câteva ore sau minute mai înainte comiteau fărădelegi grave, lucruri pe care le fac din nou și după acele momente zise de închinare. Dacă în drumul lor întâlnesc o Mănăstire cu un altar, ei intră cu…sfială și-și fac câteva cruci, închinându-se icoanelor întâlnite, aprind o lumânare pentru ei înșiși și pentru sufletul celor morți din familie și … ies cu problema creștinească “împlinită”.

Însă Dumnezeu – după cum deja am văzut – nu primește, El nu acceptă toate jertfele de închinare care i se aduc. Căci Dumnezeu se uită la inima fiecăruia, la atitudinea și caracterului omului.

Să cântărim bine scena și situația Cu ce atitudine intri și aduci jertfa? Cum ești în continuare, îl onorezi și-l cinstești pe Dumnezeu cu viața ta, sau ai dori ca pentru câteva minute de “jertfă” să fii primit și binecuvântat de Dumnezeu?

Poate ești ca și Cain, după jertfă devii și mai mânios și ai un comportament criminal. Căci Apostolul Ioan după învățătura primită de la Domnul Isus a spus și aceste cuvinte: “Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.” (1 Ioan, 3.15)

“Cain”, ca o categorie mare a credincioșilor de azi, nu a învățat că problema nu e în primul rând la “jertfă”, ci problema vine din inima lui, din atitudinea și caracterul lui.

Cain e un om al conflictului. Unde e el, apar și divergențe, pe care caută să le rezolve prin violență.

Să menționăm faptul că Abel a fost înlocuit de Dumnezeu prin Set (următorul fiu al lui Adam), dintre ai căruia urmași încep a umbla cu Dumnezeu (Enoh, Noe).

Mulțimea de creștini, în oricât de mare număr este, în mod simbolic poate fi divizată în două șiruri de oameni. Unii vin pe linia celor care aduc o închinare care este primită cu plăcere de Dumnezeu – “șirul lui Abel”, iar ceilalți creștini aflați în biserici aduc o închinare spre care Dumnezeu nu privește cu plăcere – “șirul lui Cain”.

Biserica se aseamănă însă și cu un Spital în care vin oameni bolnavi de multe neputințe fizice și spirituale, așa cum scrie apostolul Pavel lui Timotei că vor fi oamenii în zilele din urmă:

oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” 2 Timotei, 3.2-5)

Probabil unii au și părțile lor bune, ale ființei lor, cum a avut-o și Cain:

  • Inițiativă
  • Dorința bună de a aduce jertfă
  • Dumnezeu îl iubea, i-a vorbit și era preocupat de el

Însă Cain nu avea credință, nu avea nici faptele credinței, nu avea ascultare de părinți și nici de Dumnezeu.

Creștinii bisericilor de azi se încadrează bine pe trăsăturile negative semnalate de Pavel:

  • iubitori de sine;
  • iubitori de bani;
  • lăudăroşi, trufaşi, hulitori;
  • neascultători de părinţi, nemulţumitori;
  • fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi;
  • clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine;
  • vânzători, obraznici, îngâmfaţi;
  • iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
  • având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.

Acest fel de creștini, vin pe calea celor din Șirul lui Cain la închinare, pentru a obține și ei binecuvântarea Domnului, dar ei sunt neplăcuți Domnului. Față de ei trebuie să avem atitudinea cerută de Dumnezeu: “Depărtează-te de oamenii aceştia.” Și, acești creștini (neprimiți de Dumnezeu,) sunt în biserică, însă trebuie să ne depărtăm de ei, nu trebuie să fim în părtășie cu astfel de “creștini” și oameni.

E binecunoscut faptul că membri Mafiei din Italia sunt niște oameni și “creștini” foarte evlavioși, prin manifestările lor publice. Ei comandă executarea criminală a rivalilor lor sau ai celor care nu le respectă privilegiile abuzive.

În România, sunt unii ca și Gigi Becali, care își manifestă pretenția unei evlavii religioase, împletind filantropia cu închinarea formală, publică, asemeni lui Cain, și, pe de altă parte, împroașcă cu înjurii pe aceia care nu-i acordă creditul pretins.

În SUA, clădirerea în care au fost înscăunați mulți dintre președinți din SUA, a ajuns ca în 2013 să fie utilizată pentru a oficia căsătoria unor homosexuali! Oare, acesta să fie prețul pe care cred unii că-l dorește Isus, ca și cei răi, asemănători lui Cain, să poată aduce și ei jertfe? Vor și ei să se închine ca să primească binecuvântarea din partea lui Dumnezeu?

S-a ajuns ca astăzi creștin să nu mai însemne mare lucru. Se crede de tot mai mulți oameni că nimic nu-l descalifică pe “crestin” de la binecuvântările Domnului.

În Biserici, creștinii au o evlavie falsă, neautentică, prin programe false, urmărindu-se doar bunăstarea materială și adormirea pe mai departe a conștiinței.

Cât despre Abel, el a fost declarat de Dumnezeu “neprihănit”, iar Epistola către Evrei spune că “Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain.” (Evrei, 11.4). Abel avea credință și astfel era neprihănit (prin faptele sale).

Și astăzi, în bisericile vii în care există viață și în care Duhul lucrează, când se întâlnește spiritul lui Cain cu cel al lui Abel, conflictul și iritarea se manifestă. Mânia și invidia îi irită pe cei din șirul lui Cain, îi ațâță la ură și la violență. De-a lungul vremii, creștinismul de pe linia lui Cain a adus Inchiziția și prigonirile față de cei care trăiau un creștinism plin de evlavie.

Pericolul din bisericile locale de azi (tradiționale și neoprotestante) este că ele sunt pline de:

  • Creștini apostați
  • Creștini fără credință
  • Creștini fără evlavie
  • Creștini neschimbați (fără nașterea din nou)

S-a ajuns ca Creștinismul să fie un subiect social și monden
Dar creștinii sunt și trebuie să fie exclusiviști, ridicoli de sfinți, puși de-o parte, pentru Domnul Isus. Pe vremuri, când era omorât unul, prin persecutare, în locul lui, Domnul ridica zece.

Astăzi creștinii sunt adevărate ruine de moralitate, ceea ce a dus, în ultimă instanță, la crizele fără precedent din politică și economie, din ultima sută de ani. Căci teroarea izvorăște din partea biserici apostate (pe linia șirului lui Cain) care caută să prigonească orice ridicare a creștinismului și creștinilor de tip Abel.

Ce sfat sau ce învățătură să urmăm? Poate nu e alta mai actuală decât aceea spusă de Domnul apostolului Ioan:

“Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.

Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!

„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.”

Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa, 22)

George Danciu – Hickory, NC

2 thoughts on “Tipologia creștinilor secolului 21

  1. Pingback: Crestinul – definit de modul lui de închinare! | Hickory Romanian Baptist Church

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.