ZORII DIMINEȚII…

 Rodica Botan

Dimineata din nou…devreme. De îmbracat, m-am îmbracat corect…adica pantofii în piciorul care trebuie, jacheta încheiata bine – împerechind nasturii cu butonierele potrivite. Am închis si poarta si…la drum. Incerc sa-mi tin ochii deschisi – mamă, mamă ce efort…Bag mâna în straiță si scot un măr. Am auzit ca merele sînt mai bune decât cafeaua ca sa te țină treaz. Că mesteci…si muști…si iară mesteci. De fapt am mai citit si ca efortul pe care-l depui sa manânci un măr consuma caloriile pe care le primesti mâncându-l. Mai trebuie sa gasesti merele potrivite…ca majoritatea au gust de …iarba; sînt culese prea devreme ca sa reziste la transport, iar prin magazii si nu ajung să se coacă. Ok…am gândit destul despre mere…ăsta din care mușc e bun…

Deschid radioul si Ravi Zacharaia vorbeste de faptul ca s-a ajuns în sfârsit la concluzia că capelanul de la spital are si el importanta lui…si că discutia asta se poarta la Facultatile de medicina. S-a constatat că pacientii se refac mult mai bine dacă îi viziteaza capelanul si se roagă cu ei si îi îmbarbateaza. Na…ca asta e scris în Biblie de mult…doar trebuia cineva sa citeasca. “Daca cineva este bolnav intre voi”…sau cam asa ceva – să cheme pe batrâni si pe presbiteri si sa-si pună mâinile peste omul acela si să se roage pentru el si să îl ungă cu untdelemn…etc. Ce usor ar fi dacă oamenii ar citi si ar practica Biblia…Astia s-au trezit taman acuma în secolul 21 să “descopere”…adevarurile Bibliei. Că până acuma n-au avut Biblia la îndemână…in America.

Si cu asta mai treaza putin…mai breaza oleaca… mă uit căre răsărit…că desi nu răsare încă soarele, a început să se lumineze în directia aia…Si parca lumina asta imi schimba total dispozitia. Mă face mai alertă, mai vioaie, mai veselă chiar…Mă gândesc că si noaptea acestei planete este pe sfârsite. Si se arata zorii venirii Mirelui. Incă suntem pe aceeasi ruta a vietii – nimic nu este schimbat; aceleasi nevoi, aceleasi dureri, aceeasi viata lipsita parca de sens si de gust…dar dacă ne uitam către El…se luminează…si lumina creste, se apropie…Aduce voiosie si sperantă. Lumina asta …aduce energie …si parca avem directie dintr-o dată…si parca avem puteri noi…

M-am tot rugat de o vreme pentru diferite probleme; unele legate de sănătatea lui Deb si alte probleme ale celor dragi de aproape sau de departe. Dar m-am rugat tremurând de teamă si plină de panică. M-as fi putut ruga la tocul usii ori la orice alt obiect neinsufletit cu credinta care am aratat-o. Am început să mă rog mai întâi pentru credinta mea, sa creasca uleiul în cadelnita ca abia pâlpâie flacara, gata-gata să se stingă.

Privind spre răsărit si vazând cum se ascunde întunericul in fata luminii, m-am umplut de sperante noi. Intre creier si inima s-a facut ceva conectie…prezenta Lui aduce pace si bucurie…Doamne adu dimineata aia de dincolo de zări…Fă lumină în noaptea tuturor greutatilor si necazurilor noastre…

http://www.youtube.com/watch?v=Ya5ICVKUERg

http://www.youtube.com/watch?v=zkCX5xp_Crg&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=44YGF9fmEEo&feature=related

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.