Lecția de la fântână

 George Danciu

FEMEIA SAMARITEANCĂ

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.

                                                                                 Ioan, 4.10-14

Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

                                                                                      Ioan, 7.37-38

Când oamenii – după potopul din vremea lui Noe -, au început să se înmulțească la număr și au dorit să-și facă o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul, Creatorul i-a împrăștiat atunci pe toată fața pământului. Dar omul s-a așezat în locurile care i-au plăcut mai mult, la câmpie, la deal, la munte, după cum dorea, și așa, au ajuns să formeze cu timpul diferite popoare și așezări peste tot în lume, de diferite rase și culoare a pielii lor…

*

Isus, Fiul lui Dumnezeu, a părăsit slava Sa din Cer,  venind pe pământ în lumea noastră să facă lucrarea de răscumpărare a omului (coroana creațiunii lui Dumnezeu), din păcat.

Istoria consemnează, în Evanghelia lui Ioan, cum într-o zi Isus mergea din Iudea în Galileea. Cuvântul spune că El trebuia să treacă prin Samaria. Asta din două motive: unul e acela că drumul trecea prin Samaria, altul că El știa că avea de făcut o lucrare și acolo. Mergând între Est și Vest, între Sud și Nord trebuia să treci prin Samaria. Ținutul Samariei era unul de ocolit pentru iudei, un popor  care se considera sfânt și separat de lume, pentru Dumnezeu și să-l onoreze pe Dumnezeu. Prin poporul Israel,  Dumnezeu s-a  făcut de cunoscut altor popoare. Însă, de-a lungul secolelor,  Israel a fost împrăștiat printre popoare în întreaga lume, să-L poată face de cunoscut pe Creatorul lor, căci lor li se descoperise încă din vremuri străvechi…

Oamenii își au planurile lor de a ajunge la cer si metodele lor, credințele lor. Dumnezeu însă are și El planurile Sale și metodele Sale de a lucra și a-l ajuta pe om. Ei  doreau să construiască un turn înalt până la cer, dar Dumnezeu i-a oprit, căci alta e calea de-a ajunge sus, la Dumnezeu.

Isus este calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.(Ioan, 14.6)

Într-o zi un automobilist din America a rămas în pană cu motorul (mort) pe vremea lui Ford. Mașina era un Ford din primele tipuri și în timp ce omul tot meșterea să repare motorul, să-l facă să pornească, pe acolo întâmplatrea a făcut că trecea tomai inventatorul aceli mașini, Henri Ford (1863-1947). Henri Ford i-a spus: – Încearcă să faci așa și așa, probabil acolo e defecțiunea!

– Cum, dta un orășean îmbrăcat la costum îmi dai mie lecții?, căci el nu știa cu cine sta de vorbă.

Isus ori pe unde trecea aducea o vorbă de mângâiere, de iertare, de milă, de vindecare. Acum El întâlnește o femeie care în năduful zilei a umblat peste 4…5 km să găsească apa aceea bună să-și potolească setea. Domnul Isus, Creatorul,  a făcut ca apa care e atât de necesară omului, să existe pe pământ din belșug, o treime. Dar adesea apa bună de băut trebuie căutată, și e nevoie să ne deplasăm mai mult în unele locuri.

Isus intră în dialog cu această femeie marginalizată de oameni, deoarece avusese mai mulți bărbați, iar acum trăia cu al cincilea. Și ea se mira foarte mult că El, evreu, vorbește cu ea, o femeie samariteancă, nefiind legături între cele două nații. Dar Dumnezeu este al tuturor, avem un singur Dumnezeu și o singură credință și un singur botez (Efeseni, 4.5).

Și între noi trăiesc alți oameni care pot fi mai buni sau mai răi, după cum gândim și apreciem noi. Putem fi unii pentru alții unealta prin care Dumnezeu poate da adevărata apă, bună.

Întâlnirea acelei femei cu Isus – cum va fi și este cu oricare dintre noi – a fost una istorică. Așa cum inventatorul și constructorul Ford știa mia bine decât oricine ce nevoi avea mașina creată de el, tot așa Creatorul nostru știe mai bine de ce avem noi nevoie ca să funcționăm bine. Și El a lăsat scris pentru noi Scriptura (Biblia) ca un îndrumător necesar.

Adevărata Lumină a trecut și prin Sihar și i-a luminat pe mulți, nu doar pe această femeie Samariteancă.

Fântâna lui Iacov

Patriarhul Iacov a săpat această fântână cu apă bună din care se adăpau atât ei, familia sa, cât și animalele lor. Dar unde este așezată acea fântână, de unde îi vine acea apă răcoritoare?

Fântânii lui Iacov era așezată între doi munți, Garizim și Ebal. Dar, prin Moise, Dumnezeu a dat binecuvânatrea de pe muntele Garizim și blestemul de pe muntele Ebal. (Deuteronom, 27.11-68). Apa vine la fântâna lui Iacov din subsolul acestor munti de unde a vorbit Moise poporului evreu.

Primim o apă care ne răcorește și ne satisface un timp setea, dar ea e amestecată, atât cu binecuvântare cât și cu blestem. Ori omului îi este necesară doar apa curată și binecuvântată…

Internetul de azi – e păcat sau binecuvânare? Și una și alta. Trebuie să luăm doar ce ni se pare a fi bun. Dar omul nu are filtrele necesare și frâna de care e nevoie pentru a pune capăt la ceea ce nu zidește, ci, dimpotrivă, dărâmă.

Lucrurile spirituale din lumea de azi le primim amestecate ca și în fântâna lui Iacov.

Știința- ne dă lucruri amestecate, care se schimbă odată cu trecerea timpului când apar noi puncte de vedere, când evoluează, când descoperirile omului înaintează sau regresează…

De aceea,  soluția nu e alta decât aceea că trebuie să schimbi fântâna din care bei!

Simțurile noastre nu sunt aparate de măsură, ele ne pot înșela atât de ușor.

Inima omului – este nespus de rea și necredincioasă.

Pocăit- nu e acela cre nu mai bea și nu mai fumează.

Apa curată, unde o găsim?

Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

Omul s-a săturat de fântâna lui Iacov, el dorește o apă care să-l sature sa-i satisfacă dorințele însetate. De aceea el lasă adesea acele fântâni ale lui Iacov, ale oamenilor, cărți și teatre, și intră în Biserica vie a lui Dumnezeu, însetat, sătul până peste cap de apa lumii acesteia.

Odată un tână inginer fusese inviatat înainte de ’89 în biroul unui șef. Acesta a tras perdelele a încuiat ușa și i-a zis:

– De mult am dorit să-ți ofer ceva, ceva special, foarte bun. Doar pentru tine. Te-am urmărit de mult, îmi place cum lucrezi, ce faci.

– Oare ce ai putea să-mi dai? Dintr-un loc ascuns, scoate o sticlă!

– Am aici cel mai bun whisky. Dacă o scoteam pentru alții, ar fi băut-o toată, dar noi degustam câte o gură.

– Dar, știi, eu nu beau alcool!

– Cum? E așa de bun, nu-l găsești la oricine, îți va plăcea, ai să vezi.

– Dacă bei, îți va fi iarăși sete; dar este o băutură care te va sătura, nu-ți va mai fi iarăși sete!

– Cum așa?

– Este apa vie pe care ne-o oferă Isus Hristos Domnul! Glorie Lui!

Apă vie și apă moartă

Doar cei care sunt însetați după neprihănire, după dreptate, se vor astâmpăra de la această apă vie.

Apa vie este o apă care se mișcă, din râuri; iar aceea din lacuri e moartă, statică. Tot așa apa lumii emoartă, e fără viață, ba mai mult ea aduce moartea. Aici e nevoie de găleată, ne chinuim s-o luăm de departe. În schimb apa vie o putem avea fără efort și ea țâșnește în viața veșnică. E Duhul Sfânt care mișcă tot e e în noi, El e viu, ne mișcă nu numai mintea, ci și sufletul nostru. De aceea se cuvine ca tot ce este în noi să-L laude pe Domnul!

Omul nu poate selecta între bine și rău, nu are sita necesară care să stabilească limita…

Alimentați-vă cu apa vie, să lăsăm găleata lumii care ne aduce ba filosofia evoluționistă, ba pe aceea materialistă! Să venim direct la apa vie, la Creatorul nostru care El singue are și știe de ce anume avem noi nevoie ca să funcționăm normal.

Femeia Samariteancă a înțeles lecția de la fântână, ea plecând de acolo fără găleată, fără apa lumii acesteia, luând însă din duhul Dătătorului Vieții. Femeia plecase de acasă cu rușine, acum se întoarcea cu demnitate, iertată de păcate, cu o nouă perspectivă asupra vieții.

Ea mărturisește cu bucurie despre Isus: L-am văzut pe Mesia. Mi-a spus tot ce am făcut!

Dumnezeu e Acela care știe tot ce am facut, El ne cunoaște umbletele noastre, toate păcatele noastre.

Odată o tânără a participat la serviciile biseriii evanghelice. Si avea foarte multe îmntrebări. Dintr-dată, după ccca 3 luni, a zis, acum nu mai am întrebări, Duhul Sfânt mi-a lămurit toate întrebările.

Tânăra a primit apa vie a Cuvântului și a Duhului Sfânt!

Slăvit să fie Domnul! Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.