Despre idei doctrinare și întâmplări supranaturale din Împărăția lui Dumnezeu (cu Paul Negruț, Cătălin Șireagu, Vasile Hozan, Toni Berbece și Andrei Croitoru)
Se dedică Bisericii Baptiste Centru Betel Cluj și Bisericii Penticostale Putna
Cine proroceste, dimpotrivă, vorbește oamenilor, spre zidire, sfătuire și mângâiere. Cine vorbeste în altă limbă se zidește pe sine însuși; dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. Aș dori ca toți să vorbiti în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește in alte limbi; afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. (1 Corinteni 14:3-5)
Incredibil, dar și în cultele evanghelice e decretată o limitare a credinței, asumată și impusă de profesorii de teologie, mai apoi și de Comunitățile regionale prin care s-a creat și un soi de psihoză “cesaționistă” în rândul creștinilor evanghelici de azi (AICI). Dar, după ideea că orice evanghelic e și un misionar al cuvântului lui Dumnezeu, ai putea crede că de fapt suntem bine ancorați în adevărata doctrină biblică pe care o putem împărtăși și altora. Deoarece credem că primim de la Dumnezeu măsura credinței adevărate și apostolice (Romani 12:3 și Iuda 3).
“nu vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: “Cunoaște pe Domnul!”, căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.” (Evr.8:11)
Însă se întâmplă un paradox, când creștinii cred tot ce scrie în Biblie, profesorii și “mai marii” de obște strigă ca din gură de șarpe: erezie, foc strain, trădare ….!
Printre vocalii de serviciu, cu spirit de “autoritate”, împotriva ereziilor este și Andrei Croitoru și, mai nou, mai marii Comunităților regionale (statu’, sau satutu”) care, cu un spirit de vătaf, îi biciuiesc și-i trag la răspundere și la disciplinare pe cei care cred altfel, dar biblic, nelăsându-le libertatea deplină de a merge după cum cugetul lor și credința îi îndeamnă să facă. În timp ce acești supraveghetori sunt manipulați de-un duh legalist, de control și de judecată. Marea lor obsesie a ajuns în a-L limita pe Dumnezeu în manifestare în și prin ucenicii Domnului Isus. Ori, e clar că Domnul Isus e Domnul, și trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
Cu toate că toți acești teologii glăsuiesc la unison, cu deosebită convingere, că El e Același, fără nicio umbră de schimbare sau de mutare și că El a lucrat și lucrează (și) prin oameni, doar că în aceste vremuri din urmă …mult limitat! Că unele daruri (vorbirea în limbi, darul de vindecare etc.) nu mai acționează, că anumite oficii (slujbe, funcții), nu mai operează azi (apostoli, proroci). Citiți mai întâi și articolul anterior pentru a prinde mai bine ideea despre o credință limitată și care e de fapt mandatul creștinului normal, dar nevăzut și neînțeles de către cei orbiți de-un duh ușor legalist și plin de preconcepții. Continue reading “Dumnezeu “limitat” în manifestare (prin DECRET al “mai marilor noștri”)”