Iosif Ţon, mişcarea carismatică şi provocarea foştilor studenţi

logo

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂSTORULUI ADRIAN-MIHAI MATEAŞ

În urma comunicatului, din luna noiembrie, a fratelui Paul Negruţ cu privire la asocierea lui Iosif Ţon la mişcarea „Străjerii” din România, am căutat portalul de pe internet al acestei asociaţii religioase unde am găsit până în prezent şase articole prin care fratele Iosif Ţon îşi exprimă adeziunea şi convingerile sale actuale. În ultimul articol, dânsul se adresează direct foştilor studenţi, într-un mod provocator. Fiind, eu însumi un fost student baptist, al Universităţii „Emanuel” din Oradea, găsesc de cuviinţă să răspund provocării făcute, într-o atitudine deschisă, polemică şi principială.

În primul rând, în calitate de credincios baptist şi păstor de biserici baptiste, mă delimitez şi dezaprob ferm asocierea fratelui Iosif Ţon cu mişcarea carismatică. Mişcarea carismatică este o erezie în cadrul creştinismului şi baptiştii adevăraţi nu doresc să fie asociaţi cu aşa ceva, ci dimpotrivă trebuie să demaşte şi să arate concepţia greşită şi abătută de la Biblie a acestei mişcări.

În al doilea rând vreau să expun, dintr-o perspectivă personală, cum înţeleg eu, ca baptist, teologia creştină, în general şi lucrarea şi persoana Duhului Sfânt, în particular. Prin aceasta doresc să contribui cu ceva la edificarea credincioşilor, prietenilor şi simpatizanţilor noştri, care aşteaptă luările de poziţie a fraţilor baptişti în acestă cauză, pentru apărarea şi promovarea crezului nostru, cât şi pentru a corecta înţelegerea deformată a celor care nu ne simpatizează aşa de mult, cu privire la aşa zisa, „sfâşiere a baptiştilor între ei”.

Folosirea necumpănită a denumirilor cultice sau doctrinare şi importanţa asumării totale a unui crez definit

Iosif Ţon se numeşte pe sine „baptist carismatic” şi lasă să se înţeleagă că toţi baptiştii ar fi bine să se numească aşa şi să creadă aşa, iar cei care nu vor asta, sunt etichetaţi, în mod peiorativ, „baptişti cesaţionişti”. Sigur, oricine se poate numi, pe sine oricum, dar eu nu accept, nici una, din cele două etichete. Eu sunt baptist.(punct)

Eu cred că fratele Iosif Ţon, ar trebui mai degrabă să se numească pe sine, „penticostal carismatic”, deoarece carismaticii, provin, pe linie doctrinară, din penticostali şi nu din baptişti. Probabil că unii penticostali conservatori, ar obiecta, nevrând, nici ei, să fie asociaţi cu carismaticii. Că este penticostal, este evident, deoarece spune: „Pot spune, deci, folosind limbajul penticostal, că am fost botezat cu Duhul Sfânt.” Cine foloseşte limbajul penticostal, îşi asumă identitatea penticostală şi vrea să fie recunoscut ca atare de entitatea respectivă.

Poate că îi este greu să renunţe dintr-o dată la numele de baptist, pentru că în atât de mulţi ani, cât l-a purtat, a devenit o „tradiţie”. Poate că nu este nici carismatic, get-beget, deoarece şi teologic este în evoluţie, în formare continuă, după cum mărturiseşte. Eu nici nu cred că este, încă, carismatic, ci cam schismatic, vrând să ne adune pe noi, baptiştii simpli, la un război de secesiune, între cesaţionişti şi carismatişti inventaţi de dânsul. Slavă Domnului! Baptiştii români sunt deja într-o uniune care nu are problemele acestea.

Fratele Iosif Ţon, ne pune o întrebare dificilă, când întreabă dacă ne-am fi separat de dânsul, dacă ne-ar fi spus că a vorbit în limbi. Pentru dânsul, poate că este uşor să ne provoace cu o asemenea întrebare, având în vedere că a fost un tânăr baptist, apoi a fost seminarist baptist, apoi a fost liberal, sau cel puţin influenţat de teologia liberală până la pierderea credinţei, apoi a fost ateu, apoi a devenit din nou, baptist, apoi, plecând în Anglia, a devenit carismatic (dar pe ascuns, de parcă în Anglia nu era libertate de conştiinţă şi religioasă ci în România), apoi a devenit teolog baptist, profesor de seminar baptist, pastor baptist, conducător baptist de societate misionară, rector baptist de universitate baptistă, pastor itinerant baptist, scriitor baptist, consilier spiritual baptist şi în prezent a devenit baptist carismatic, după propria mărturisire, cu afinităţi penticostale declarate.

Întreb şi eu: Când să fi spus, fratele Iosif Ţon, că a vorbit în limbi? Dacă ar fi spus în Anglia, la Oxford, ar fi primit licenţa în teologie pe care a primit-o? Dacă ar fi spus la reîntoarcerea în România din Anglia, ar mai fi devenit, profesorul, pastorul şi liderul baptist? L-ar fi acceptat şi l-ar fi ordinat, 2 baptiştii de atunci? Dacă ar fi spus la plecarea în Statele Unite ale Americii, lui Petru Truţa, l-ar fi pus director peste Societatea Misionară Română? Dacă ar fi spus la întoarcerea în România din S.U.A, după 1989, ar fi ajuns Rectorul Universităţii Emanuel? Să răspundă Iosif Ţon, cum ne-am fi separat de dânsul, dacă dânsul, nu era, toate acestea, la un loc?

Eu îi răspund cu sinceritate, că am fost un tânăr baptist, cu părinţi şi bunici baptişti, educat în spirit baptist, care am urmat studiile Institutului Biblic Baptist de la Oradea, patronat de Biserica Baptistă Nr.2 din Oradea, unde conducătorii şi profesorii erau baptişti şi doar în plan secund, profesori asociaţi, de altă orientare cultică, dar declaraţi ca atare şi cu afinităţi baptiste. Eu răspund, că dacă ne-ar fi spus, în anul III de studii, ce ne declară acuma, m-aş fi separat de dânsul şi nu aş fi acceptat, coordonarea lui Iosif Ţon, pentru lucrarea mea de licenţă.

No! Nu-i bai! vorba ardeleanului, noi să fim sănătoşi! Eu sunt fericit şi onorat că fac parte din prima promoţie de absolvenţi ai Facultăţii de Teologie baptistă pastorală, a Universităţii Emanuel. În acelaşi an, 1994, al absolvirii, am fost ordinat ca păstor baptist la Bratca şi declar că sunt şi am rămas creştin baptist până în prezent.

Folosirea uşuratică a Mărturisirii de Credinţă Baptistă nu îi poate apăra, pe cei care nu sunt baptişti sau care sunt baptişti recalcitranţi, de disciplinarea ei

Fratele Iosif Ţon este o personalitate marcantă a spaţiului neoprotestant românesc şi de asemenea, cunoscut în Europa şi America. Erudiţia masivă, capacitatea pedagogică prodigioasă şi vârsta respectabilă, îl fac un combatant redutabil, în orice dispută, cu oricine. Discursul şi argumentarea dânsului urmează linii logice lungi şi impecabile. Cine citeşte cărţile dânsului, se poate delecta cu o lectură foarte plăcută şi coerentă cum rar le este dat, cititorilor pasionaţi, între care mă numesc şi pe mine, să aibă. Chiar şi când spune vreo prostie, o poate prezenta savant. (Noi, fiind protestanţi şi nu catolici, iar Iosif Ţon nefiind „papă”, nu credem că dânsul este infailibil şi nu poate greşi, la fel ca noi toţi). De aceea, nici nu vreau să mă refer mult la argumentarea discursului lui Iosif Ţon din site-ul străjerilor, ca un biet epigon ce sunt şi pigmeu în faţa uriaşului. Dar nici nu putem, să cădem, toţi, pe spate, „şocaţi, tulburaţi şi trădaţi” de schimbările din teologia domniei sale. Adevăraţii baptişti nu cad niciodată pe spate, nici în leşin, în prezenţa oricărui carismatic. Personal nu mă simt nici şocat, nici tulburat, şi nici trădat în această speţă, trădarea, dacă este, afectează tot cultul baptist din ţara noastră. Dar recunosc că „am căzut pe gânduri” şi mă gândesc că toţi baptiştii care-l cunosc pe Iosif Ţon, nu pot fi indiferenţi la ce se întâmplă. Pentru că unul dintre profesorii noştri, ne spunea, printre multe altele şi despre „rolul şi importanţa minţii în viaţa spirituală”, că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu şi cu inima dar şi cu mintea şi încordând toate capacităţile noastre la maximum, adică şi cu toată puterea noastră. Oare cum îl iubesc pe Dumnezeu, cei „ucişi în spirit”, căzuţi pe spate, leşinaţi sau bolborosind în neştire, la manifestările grandioase ale carismaticilor?

Nu argumentaţia este deficitară, la Iosif Ţon, ci poziţia, este, foarte precară. În momentul în care dânsul se poziţionează în tabăra adversă baptiştilor, nu mai este vorba despre „sfâşierea baptiştilor între ei” ci de lupta doctrinară între un baptist şi un carismatic. De ce se simte Iosif Ţon atacat pe nedrept de fratele Timotei Pop din Portland? De ani buni de zile, Timotei Pop, trage cu tot „armamentul” din dotare, din toate poziţiile, împotriva practicilor oculte infiltrate în creştinism şi unde carismaticii au „tranşeele” lor bine definite. Ce caută Iosif Ţon în „tranşeele” carismaticilor? Şi ce să facă Iosif Ţon, dacă Timotei Pop, l-a „ciuruit” bine şi pe el, în două, trei pagini de ofensivă strategică baptistă? Încă din anul 2001 în cartea sa: „Tendinţe şi practici oculte în creştinismul contemporan” editată de Editura Agape, Timotei Pop „i-a ras bine” pe Bonnke, Yonggi Cho & comp., folosind eficient „artileria spirituală”. În cartea mai recentă, „Misticism şi creştinism autentic” de care se plânge Ţon, pe care recunosc că n-am citit-o încă, dar o voi procura cât de repede, însă citind şi alte cărţi ale lui Pop şi cunoscându-i deci stilul, cred că Timotei Pop face ce ştie el mai bine, trage cu „mitraliera” în toţi duşmanii baptiştilor, recte creştinilor autentici.

În materialele „străjerilor”, Iosif Ţon, încearcă să se apere cu Mărturisirea de Credinţă Baptistă. Eroare fatală, chiar zilele trecute, Consiliul Uniunii Baptiste ne-a anunţat printr-un comunicat retragerea ordinării pentru slujire în bisericile baptiste a fratelui Iosif Ţon, din cauza raportării sale nepotrivite la bisericile baptiste şi din cauza afilierii sale la mişcarea carismatică. Măsura mi de pare bună, justă şi oportună.

 Iată ce spune Iosif Ţon despre Mărturisirea noastră de credinţă:

Trebuie să subliniez acum că Mărturisirea de credință a cultului baptist din România nu ne spune altceva decât că credem în Duhul Sfânt și înșiră textele din Noul Testament care vorbesc despre El. Nu se vorbește nimic despre darurile Duhului Sfânt și nu se spune că unele dintre acestea ar fi încetat. Prin urmare mărturisirea noastră de credință baptistă nu este cesaționistă. Și tot ca o concluzie clară, a fi carismatic nu este o încălcare a mărturisirii noastre de credință. Cu alte cuvinte, a fi carismatic nu este o abatere de la mărturisirea noastră de credință. Orice comitet de biserică baptistă, sau orice consiliu teologic baptist Român care ar condamna pe cineva fiindcă este carismatic, ar face-o nu pe baza mărturisirii de credință, ci pe o ”tradiție” baptistă. Ori, noi, baptiștii, nu avem ”tradiție” și, cu atât mai mult, nu putem lua decizii atât de fundamentale și de drastice pe bază de ”tradiție.

În acest paragraf, fratele Ţon face cele mai multe greşeli, din toată apologia dânsului. Încep analiza mea, de la coada citatului şi spun că baptiştii au tradiţie, de un secol şi jumătate în România, atâta doar că noi nu considerăm tradiţia noastră (şi nici alte tradiţii) ca sfântă şi normativă. Forma de evlavie a existat întotdeauna în religie şi dacă este putere de la Dumnezeu în ea, totul este în regulă. Biblia nu deplânge lipsa formei (a tradiţiei) de evlavie ci lipsa puterii, din ea, la imitatorii făţarnici. Evlavia are întotdeauna o formă exterioară, vizibilă şi un conţinut spiritual, sau adevărat sau fals, în funcţie de ce fel de duh o animă.

Continue reading mariuscruceru.files.wordpress.com

_______________________________

Citiți și:

Întrebări devastatoare despre “teologia-ideologia” confuză a profesorului Iosif Țon

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s